9,274 matches
-
trebuie să fie pauză. Bătea cumva sfios În ușa cancelariei și intra, cu coșul În brațe. Cucoanele navetiste săreau pe el ca viespile. El le domolea avântul și le Împărțea marfa, cumpănit ca un țăran sfătos: pentru doamna Cati, pentru domnișoara Tița, pentru doamna Lizi, Marcelica, Lili, drăcica și lăcica - cum le-o fi chemat pe fiecare. După care, parcă umil, ca și cum le-ar fi dat de pomană, aproape că cerșea rușinat: „Dacă ați putea să-mi dați ștergarele Înapoi...”. Pomană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
copiilor ce nu fuseseră puși la socoteală de la Început, ceaunul se golise mai repede. Când Foiște se repezise să-și umple a doua oară castronul, nu mai avea cu ce. S-a Întors cuminte la locul lui, a văzut că domnișoara Lori, care stătea lângă el, nu-și Începuse ciorba, s-a scărpinat În lațe, s-a mângâiat, așa, pe coate, și s-a uitat la cer. Toata lumea știa că se gătise cu apă din Dunăre și toți ziceau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că e mult mai bun decât cu apă curată din puț. Foiște a oftat, și-a aruncat ochii peste Dunăre, așa, contemplativ, cum zicea el pe la ore - și-a șopocăit ca pentru el dar, al dracului, ca să-l audă și domnișoara Lori - crescută la oraș și venită prima oară la Ziua Învățătorului: «Ei, și când te gândești că-n aceste splendide unde, line și Încăpătoare, mărețe și aurite de soare ale Danubiului se varsă un sfert din haznalele Europei...». Domnișoara Lori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și domnișoara Lori - crescută la oraș și venită prima oară la Ziua Învățătorului: «Ei, și când te gândești că-n aceste splendide unde, line și Încăpătoare, mărețe și aurite de soare ale Danubiului se varsă un sfert din haznalele Europei...». Domnișoara Lori s-a ridicat și-a plecat mai Încolo, chipurile să potrivească de zahăr cafeaua care fierbea Într-o oală pe jar. Foiște a luat În stăpânire castronul și s-a pus pe hăpăit. Cucoanele avuseseră parte de cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ori cu țâțele-n sus.” Îi văzu pe veri cum Îi sorbeau vorbele. Se răsuciră pe burtă. „Oleu, frățiorilor, trebuia să fiți și voi acolo, că nu pot să vă spun În cuvinte. Mie mi s-au lipit ochii de domnișoara Lori. Cea mai frumoasă și mai tânără. Nu era de nici un an la noi În școală și toți băieții mari, așa, de la a șasea la a opta, visam atunci - și visează și-acuma câte unii - să ne Însurăm cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lase să fac ce vreau cu ea Înainte de nuntă. E, și m-am trântit și eu de-a dreptul pe nisip, că n-aveam la mine cearceaf ori prosop. Mă făceam că dorm, dar pe sub sprâncene trăgeam cu ochiul la domnișoara Lori, care juca șeptica pe o pătură. Stătea cumva cu genunchii la gură și, când mă uitam printre gleznele ei, aproape că i-o vedeam, ascunsă după cusătura aia subțire. Chiloții intraseră puțin În crăpătură și se dăduseră după alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se pare minciună aicea? Am auzit că la mare câte unii, bărbați și femei, stau la soare despuiați, fără rușine, cu toate alea la vedere, În bătaia vântului. Și dacă vreți să știți, În ziua aia m-am scârbit de domnișoara Lori. Ea și cu Socol au plecat Înot și s-au lăsat duși de apă hăt, departe, la vale: abia li se zăreau capetele, ca două gămălii. Eram cu ochii pe ei. Am văzut cam pe unde ieșiseră din apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
hotărâre decât Își pusese În cap. Le-a cerut banii pentru avort. Mama lui Hristu - i se zicea Ciocănitoarea - nu a zis nici da, nici ba: „Ne-ați omorât băiatu-n bătaie. De ce? Că doar nu a legat-o pe domnișoară și nu a obligat-o, Doamne ferește. Împreună s-au bucurat de plăceri. I-o fi plăcut și lui, i-o fi plăcut și ei. Pe ea ați bătut-o? Pe al nostru l-ați omorât, aproape, și ne-a costat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
câte o palmă după ceafă. Tata nu-mi făcea și nu-mi zicea nimic, acum Îmi dau seama că era chiar mulțumit că fiu-său nu era de tot un papă-lapte și că se purta bărbătește, iar nu ca o domnișoară sclifosită. În schimb, nu putea trece cu vederea micile slăbiciuni trupești de care uneori dam dovadă și pe care el le vedea ca pe niște manifestări ale nevolniciei: când mă auzea că tușeam Înfundat pe sub plapumă - răceam foarte ușor -, venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a fi agățat de romburile din gardul de beton al lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu. Drăcăria se putea ajusta din curele după cât de Înalt sau scund era aprigul bărbătuș, după cât de Îngustă sau lată-n cur se vădea delicata domnișoară. Aceasta nu avea decât a se așeza comod pe policioară, iar Îndemânarea pofticiosului partener rostuia lucrurile cum trebuia. Titel Meșteru trudise o săptămână Încheiată ca să construiască aparatul lui Ion Vieru. Cel mai mult timp Îi mâncaseră măsurătorile În urma cărora a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
beri la sticlă. Cel care dădea berile căpăta și o lanternă chinezească, cu baterii noi, căci lucrurile numai pe Întuneric se petreceau. Lanterna era pentru alungarea nepoftiților. Ca să-ți faci o idee: ești și tu, ca omul, În faptul trebii. Domnișoara geme ușor, cu fețișoara Înfundată feciorelnic Între gulerul cămășii tale și gâtul tău. Policioara de lemn bate o toacă măruntă și șoptită În gardul lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu. Chingile scârțâie un pic la opintelile mai nărăvașe. Deodată, domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Domnișoara geme ușor, cu fețișoara Înfundată feciorelnic Între gulerul cămășii tale și gâtul tău. Policioara de lemn bate o toacă măruntă și șoptită În gardul lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu. Chingile scârțâie un pic la opintelile mai nărăvașe. Deodată, domnișoara te strânge, spăimoasă, cu mânuța rece de ceafă. Fără să te desprinzi din suava Împreunare, Întorci capul și dibuiești prin Întuneric silueta unuia care bănănăie prin curte. Înșfaci lanterna, o aprinzi și-i proptești lumina În ochi. Ăla clipește ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înainte de marea confruntare, a fost omenit cum se cuvine - așa cum prevede nescrisa lege a compensației -, adică i s-a organizat obișnuitul chiolhan, cu vin alb din vițele boierești, munți de friptură de vânat ori de orătănii domestice și două vesele domnișoare ce i-au oferit desfătări deocheate. Ținem, pe această cale, să le mulțumim celor două frumoase care, cu spirit civic pe care ar fi de dorit să-l aflăm la cât mai mulți dintre concetățenii noștri, au acceptat să presteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tinere gospodine dintr-o comună nu cine știe ce Îndepărtată de Satul cu Sfinți, ținută de o cucoană aprigă, nevastă de preot și pricepută În ale gospodăriei și bunelor maniere. Bunica cea bună petrecuse un an de zile În acea școală de domnișoare din familii bune ce funcționa Între zidurile ca de cetate ale unei mănăstiri de maici și Învățase acolo, pe lângă o poezie lungă și frumoasă - pe care n-avea s-o uite toată viața - despre o fată de Împărat care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aș trimete până la Coana Otilica șâ‐ i șitești seva? ‐ Cum să nu, maestre?! Acu mă duc, că tot am ole acă de vreme. Îmi și plăcea să mă duc, acolo în Zlataust, la acea blândă și bună femeie încărunțită, acea domnișoară Gavrilescu legată prin neamuri de soră de Bârlad, care semna acum cele mai frumoase poezii pentru copii cu pseudonimul Otilia Cazimir. Ca de obicei, coana Otilica îmi punea în față chisaua cu dulceață, își punea ochelarii, mă mai întreba dacă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și să‐și arunce‐n grindă Căciula lui de oaie, și să roiască‐n tindă Tot domni cu‐nvățătură, Să cânte toți din gură și‐ n horă să se prindă. Să‐ l văd în hora mare Pe el c‐o domnișoară, Preasfântă născătoare și pururea fecioară!... Umblat‐a mult băiatu și știe multă carte, Adusă de departe, Doar chiar de la‐mpăratu! ZADARNIC (plânge mama) Zadarnic plânge vântul și nucii plâng, bătrânii ; Frăgarul din ogradă, și cumpăna fântânii... și plânge mama, biata
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
din protipendada ieșeană” cum este „o recent descoperită poezie, inedită... dedicată unei doamne de familie bună, probabil scrisă „pe loc,” cu ocazia vreunei sindrofii și numai pentru uzul personal al Nataliei șutzu (așa cum se pra ctica și „înscrierea” în albumele domnișoarelor) „obiectul” versurilor f iind, în cadrul general al Moldovei, farmecul feminin.” Liviu Papuc (Din volumul „Societari junimiști în documente” , ediția a II‐ a revăzută și adăugită, „Convorbiri literare”, 2008,p.326,328) MOLDOVA Omagiu Doamnei Natalia Sutzo Între Dunărea bătrână și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
facem om de zăpadă Toată lumea să il vadă, Cu morcov în loc de nas Și o gură fără glas, Va vedea întreaga lume Prin ochii săi de cărbune! Primăvara În sfârșit s-a arătat Soarele mult așteptat! Și din cer acum coboară Domnișoara Primăvara, Prin văzduh venind din țări, Zburând zile peste mări, Apar păsări călătoare Ciripind peste ogoare, Totul este plin de viață... Peste tot numai verdeață. Și privind peste câmpii, Vezi la joacă doar copii. Vara S-a sfârșit anul școlar
Anotimpurile by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83642_a_84967]
-
Asai Nagamasa și le creștea, cu drag, în fortăreața a doua. Pe doamnele care o serveau pe Nene - adevărata soție a lui Hideyoshi, la urma urmei - le îndurera că sora cea mare, Chacha, era chiar mai frumoasă decât mama ei. Domnișoara Chacha are deja șaptesprezece ani. De ce o privește Domnia Sa ca pe o floare într-o vază? Asemenea comentarii nu făceau decât să toarne ulei peste foc, dar Nene se mulțumea să râdă. — Nu se poate face nimic, spunea ea. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cea ce toți ceilalți ascundeau în pipota lor. La un interviu dat unei jurnaliste, când a fost întrebat dacă prin aplicarea nu mai știu eu cărei măsuri se încalcă legea, moșul cel țărănist a replicat senin: „Dar ce este legea, domnișoară, e o bucată de hârtie pe care putem să o modificăm când vrem”. Deci cu alte cuvinte, legea suntem noi și facem ceea ce doresc mușchii noștri. Nu este decât o mostră de „democrație” scuipată în fața poporului, de către reprezentantul partidului care
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
deși vârsta ar trebuie să ne apropie.Cuvinte răzlețe, ca niște păsări eliberate din colivii îmi zboară în gând și în simțire.Alături de mine, răzbate ca un ecou, glasul unui bătrânel simpatic, cu zâmbetul scurs pe obrazul stafidit: -Sărut mâna, domnișoară!....Își ridică pălăria. Parcă aș vrea să i-o așez înapoi pe cap și să îi sărut eu mâinile bătătorite de vremuri nedrepte și nevoi.El e prototipul bătrânilor din satul meu, acei sfinți din icoanele ascunse în adâncul sufletului
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mărită, uneori, o învățătoare de la țară. Bineînțeles, dacă vrea să se mărite. Scutur de praf toate amintirile astea, care acum mă fac să zâmbesc detașată, pentru că altele mult mai reci mă apasă. Și cer timpului să toarcă... Cine ești tu, Domnișoară? Se revarsă cerul prin fereastra larg deschisă...Ploi de lumină îmi inundă sufletul pustiit. Lângă sufletul meu stau rezemate sufletele acestea imaculate de copii, în care parcă și-a găsit adăpost liniștea și pacea.Simt inimile lor micuțe bătând la
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
imaculate de copii, în care parcă și-a găsit adăpost liniștea și pacea.Simt inimile lor micuțe bătând la unison...O fetiță se îndreaptă cu pași siguri spre catedră și, auzindu-mi parcă zbuciumul interior, mă întreabă: -Cine ești tu, domnișoară? -Învățătoarea voastră, îi răspund încurcată. -Nu știi cum mă cheamă? -Ba da ... da` tu ai copii? -Vă am pe voi... -Da` copiii tăi unde sunt? -Încă nu mi i-a dat Dumnezeu... -Tu i-ai cerut? Mă gândesc puțin derutată
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să atârne greoaie în mine mult timp. Ca un ecou al nevinovatei întrebări, în mine se nășteau frământări neluate până atunci în calcul și mă întrebam pe un ton de reproș: -Să știi că ea avea dreptate...cine ești, tu, domnișoară? Și ce cauți la capătul ăsta de lume... fără nici un rost ... Ar putea face și alții ce faci tu, alfabetul nu se schimbă... oricine poate explica unor copii că litera „a” este formată dintr-o jumătate de oval și un
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
aripă străvezie... E ora de desen... Creioanele alunecă melodios pe foia imaculată și se ivesc forme...diforme...case îngrămădite cu acoperișuri șubrede, copaci îndoiți de vremuri...o frumusețe ...suflete de copii înșirate în razele de soare...Copilul insistă: -Am terminat, domnișoara... Îmi zâmbește complice...Și eu văd că-s tot acolo în lumea aceea de basm și copilărie...Pășesc ușor spre banca lui... Ce ai desenat? -Te-am desenat pe tine...spune el înroșindu-se până în vârful urechilor... -Vai, dar ce frumoasă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]