7,291 matches
-
18 mai 2001, ora 12,45 32. Evadare - Entropizarea e un proces general și, mai ales, spontan... - Lasă, Cristi, n’o mai fă pe savantul, căci tot spontan, adică evolutiv, am ajuns eu, laolaltă cu tot neamul meu exact pe dos, adică negentropic, de-o seamă cu zeii și cu doar o jumătate dintre oameni, dreptu-i jumătatea mai mare, cam cu cât jumătatea feminină a omenirii o depășește pe cea masculină. Ai spus-o... - Vezi Moti, dacă pe tine te interesează
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și se manifestă prin evidența unei antinomii: o grămăjoară de puiuți versus vidul din acest punct de vedere al Împrejurimilor; adică printr’o polarizare. Asta poate Însemna și un fel de protecție a negentropiei Începutului Într’o lume cam pe dos, adică relativ entropică. Dar vremea trece și vine, inexorabil, entropizarea, adică degradarea stării inițiale. Care se manifestă, cum altfel - nu prin moartea puiuților, adică prin suprema entropie - decât prin neutralizarea antitezelor. Puii se Împrăștie, spre a Întrupa un fel de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trăiască la relanti, pe baza doar a schimbului acestor gaze pe calea dizolvării În apă. Dacă poate, căci această - cu ghilimele - atmosferă acvatică e și dezechilibrată, bioxidul de carbon fiind cu mult mai solubil În apă decât oxigenul, exact pe dos decât În atmosfera propriu-zisă, unde oxigenul reprezintă 21%, iar bioxidul de carbon doar 0,03%... De ce m’am temut n’am scăpat aici, la Berzunți: sondele. Și caut să evadez la ceva pe plac, sarea. Am destule șanse, căci „marea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de Cotnari. Geaba o mai Îngroapă careva, căci Însăși fiziologia se opune: Zice amicul Cristi, care Îmi urmărește cu vădit interes metamorfoza că, pe măsură ce temperatura scade, orice plantă solicită un sol mai oxidat; dar vița acționează asupra acestuia exact pe dos, ba ca una dintre cele mai redutabile, săpându-și singură groapa. E drept că și „colocatarul“ de podgorie, nucul, face la fel, dar are grijă să-și neutralizeze efectul prin oxidantul iod așa că, de la o vreme, mai precis latitudine, Își
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
multe generații de după ei, au revenit acasă, s-au chivernisit și și-au asigurat o existență liniștită ce ar fi durat o perioadă imprevizibil de lungă de timp, dacă norii neguroși ai vremurilor n-ar fi întors istoria neamurilor pe dos și dacă ocupanții țării de după cel de-al doilea război nu i-ar fi obligat să experimenteze politica colhozurilor și a gulagurilor, ale așa zisului «viitor de aur al omenirii» care se anunța a fi societatea comunistă, dar care s-
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
m-aș fi dorit, mă necăjeam și ea tot îmi spunea: În loc să te bucuri că mergem în Grecia, unde ne- am dorit atât de mult, dumneata ești tot neulțumită. Ce nu-ți convine? Nu vezi că toate ne merg pe dos? Le întoarcem noi pe față, ha!ha!ha! râdea cu poftă Janeta. De fapt ea s-a comportat diferit în timpul călătoriei noastre. Cea care era nervoasă și căreia repede îi sărea muștarul, acum probabil nemaiavând stresul de la serviciu, eliberată de
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
semn distinct al Ipoteștilor; copilul era în mod special atent cum apele plâng, clar izvorând din adâncu-i sau cum scârțâie-n vânt cumpăna 19. Țăranii din Ipotești și documentele locului amintesc de stupina căminarului așezată pe coama de deal din dosul casei părintești 20[...]. De la casa Eminoviceștilor drumul se despărțea: la stânga o lua spre Cătămărăști, trecând pârâul Luncii, iar la dreapta o lua spre Cucorăni, fost centru de comună (plasa Târgul-Miletin). Ipoteștii se dezvăluiau în mare parte tăcuți și liniștiți: satul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dea nici un amanet 8. Epitropul Sultanei era fratele ei, Iordache Cheșcu. În actele de licitație se găsesc și unele date semnificative: locul era de 36 stânjini față alăturea cu ulița, 19 stânjini partea despre locul sfinției sale iconomului Ioan, 38 stânjini dosul locului și 4 stânjini 5 parmace capătul dinspre târg9. La revânzarea caselor (hotarnica făcută la 1855, martie 16, Botoșani 10) se observă clar faptul că toate măsurătorile ies aproape la jumătate. Se deduce că în acest răstimp, având nevoie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
împinși, desigur, de datoriile care se adunaseră, Raluca și Gheorghe vor închiria din nou, peste trei ani, casele de lângă Uspenia. Perioada de închiriere a fost tot 23 aprilie-26 octombrie, dar în anul 1851. De data aceasta lucrurile au ieșit pe dos, așa cum nu sperau soții Eminovici. Doctorul Jianu a fost corect, căci nu au avut cu el nici un litigiu. Noua chiriașă însă, spătăreasa Smaranda Varlaam, va purta cu Eminovici, în perioada 1851-1852, un proces hărțuitor, nevrând să elibereze casele conform contractului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu ușița-i rezimată,/ Împletită din răchită, cu curmei de tei legată 148. Descrieri detașate de sentiment, simple aduceri-aminte ale nevinovatelor jocuri. După ce va interveni marea despărțire de iubita care va muri în floarea tinereții, totul se va întoarce pe dos și se va petrece în alt ritm. La început a fost fulgerul iubirii care-i cutremură ființa lui copilărească și care-l face să încremenească la vederea îngerului blond sub formă de fată, în albastru-mbrăcată,/ Părul cel blond (s.n.) împletit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
curții se-ntinde o ogradă mare în semicerc, încunjurată cu zaplaz șindilit, umbrit de plopi, salcâmi sau nuci. În dreapta curții, care se numește "sus", sunt în genere grajduri și hambare, în stânga acarete pentru bucătărie și servitori, numită "jos", iar din dosul curții se întinde-n pătrat, cu șanț, pomătul, florăriile, via și prisaca 22. În fapt, descrierea din proza cu titlul La curtea cuconului Vasile Creangă nu este altceva decât incinta gospodăriei ipoteștene, identificată ca atare în documente de arhivă. Organizarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
antrenor, n-are nici o treabă cu fotbalul!") și-l face de râs pe ștabul dinamovist Borcea, care, în toată casa, n-are... nici o singură carte! Ambele apariții ar merita exclamația lui Hagi "Regret, dar n-a ieșit", însă întoarsă pe dos: ne bucurăm, cărțile "au ieșit" cu bine și au drum sigur către cititori. N -aș putea spune că l-am cunoscut pe Labiș doar l-am zărit, la o Consfătuire a scriitorilor tineri. La "Junimea", versurile i-au fost publicate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
unii, ce se arătau cândva! extaziați în prefețe, au "întors-o" fără jenă la 180 de grade, străduindu-se acum să scoată din manualele școlare numele poetului de la Mălini...) Judecata "de valoare" propusă de domniile lor se aliniază perfect... pe dos cu motivația organului județean de partid Iași, care fapt fără precedent și, în epocă, de excepțională gravitate! a trimis la topit numărul 5/1955 al revistei "Iașul literar" din pricina lui... Labiș. Iată, extrasă din documentele aflate în arhiva Asociației Scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
intelectual remarcabil, publicist de forță, întemeietor de reviste și autor al unor articole de răsunet. Gazetarul englez Snow, care i-a luat primul interviu, relatează că Mao "Lasă o senzație de forță a destinului." Este omul care a întors pe dos esența marxismului, decretând rolul primordial al țărănimii în revoluție, și nu al clasei muncitoare. L-a înfruntat pe Stalin. A condus uluitorul Mare Marș, l-a înfruntat pe Chang Kai shi, a unificat China. Marile erori de după 1949 le poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ministru al unei țări europene, cel de la Belgrad, a avut o inițiativă similară și a trebuit imediat să demisioneze, mai ales datorită protestului... Patriarhului ortodox al Serbiei, care s-a pronunțat hotărât pentru predarea evoluționismului în școală! Situație complet pe dos în USA, unde profesorul Behe (Pennsylvania) a trebuit să se adreseze Tribunalului Federal pentru a primi dreptul de... a critica teoria lui Darwin în școală ceea ce, desigur, configurează cel de al doilea pol al exagerării. Și-n timp ce evoluționismul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
spui Mihail Sebastian și să inventezi cu voluptate pe seama lui scene melodramatice derulate complet altfel decât le consemnează istoria literară și le prezintă însuși dramaturgul, e nu numai bizarerie, ci și copilăreală cu iz de sacrilegiu. Crudu imaginează exact pe dos împrejurările premierei cu "Steaua fără nume": cică bietul Sebastian, recte evreul Iosef Hechter, era obligat să măture zăpada din stradă taman când se derula reprezentația la care, evident, nu i s-a permis să asiste. Ori, cum bine se știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în brațe pe cea mai mică, pe Mălina, pe mamae-ta; dar ea s-a tras înapoi, a început să plângă, nu-l recunoștea, nu pricepea ce vrea omul acesta, iar celelalte două, Verona și Floarea, s-au șters repede cu dosul palmei pe locul unde le pupase pe obraz. Și Vasile era și dânsul descumpănit, de-această întâlnire. Și se tot uita, când la mine, când la fete. Apoi s-a întors spre frate-meu care fusese reformat, adică refuzat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
energie?... Dă-mi voie să pun mâna mea pe mâna dumitale, domnule dragă! Și zicând aceasta, cum aveam pe masă mâna dreaptă, cu care duceam cafeluța la gură, am pus ceșcuța în farfurie, iar el a așezat mâna lui peste dosul mâinii mele. În câteva minute am simțit, într-adevăr, un flux de căldură, ceva plăcut, care m-a străbătut din creștet până-n tălpi. Îl ascultam amândoi, într-un fel, nedumeriți, uimiți, fără să fim prea lămuriți, totuși, ce vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de nu se poate. Nu-mi mai văd căpățâna de atâtea treburi. Am familie grea, părințele, m-apasă și mă strivește... Vai de steaua ta, sfinte Dumnezeule. Plescăie, taci că-i bine, iar e bine, se șterge la gură cu dosul palmei și-mi Înapoiază sticla plină de trei degete, lichideaz-o că mai am una-n sobă. — Da’ ăsta care te plătește, părințele? Mi-e că te știe muncind la ora asta și io te țin de vorbă... Nu fi bou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bănuisem. Deși de dimensiuni reduse, bustul lui e al unui atlet În devenire. E fără Îndoială un bărbat În devenire, căruia Îi dădusem nouășpe-douăzeci de ani, dar are desigur șaișpe și-i În creștere. Ea se ascunde de mine În dosul portbagajului ridicat al mașinii și după o jumătate de minut iese de-acolo schimbată Într-un tricou cărămiziu și cu un alt tricou În mână pentru Vio. În urma ei vine părințelul cu două bucăți de porumb fiert În castronul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
șolduri pe drumul icnelilor și nechezăturilor punctate de gâfâielile lui. Dar mai degrabă ea Îl ghida pe el, cu o legănare arcuită viguros Între flacăra aragazului bătându-i pe pântece și marginea mesei de care se apropia și se depărta dosul ei. Avusese boală s-o dezbrace de tot, iar el doar că se descheiase la șliț. Șlițul meu trebuie că se descheiase singur. Nu-mi mai țiuiau urechile, dar Încă simțeam Între picioare vietatea Îndărătnică pândind și adulmecând pe sub masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
până Într-atât, de-a ajuns pe de-a-ntregul o invenție a mea. El e din creștet până-n tălpi un personaj al romanelor vieții mele. Nu-i de mirare că a intrat din nou În viața mea pe ușa din dos. Pe el trebuie că-l așteaptă Ortansa cu gura căscată. După ce l-a Înțărcat pe Gabriel, și eu am Început să mă descurc binișor cu Înfășatul și desfășatul și cana de griș cu lapte administrată după fiecare patru pagini scrise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
al Părintelui Director, care continuă... „... Luminează, Doamne, calea omenirii și fă ca învățăturile Tale să fie ascultate și de cei care au uitat că numai iubirea de oameni e calea firească a propășirii...” Tăcu o clipă, își șterse ochii din dosul ochelarilor rotunzi ca două rotițe, și reluă... glasul îi deveni mai grav și mai coborât. „... Dragi elevi!.. începând de astăzi, cursurile școlii se întrerup până după refugiu.. Trebuie să ne părăsim școala, locurile natale... din calea invaziei bolșevice, a celor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
elevii în jurul meu au pufnit în râs.. și, eu nu înțelegeam de ce.... Din capătul coridorului, apăru și Părintele Spiritual, mic de statură, chiar prea mic, în grabă cu antireul fâlfâind.. cu mustața mică sub nas putin zburlită, cu ochii, din dosul ochelarilor ca două rotițe, veșnic neliniștiți, chiar speriați,.. Directorul școlii îl privi cu atenție sporită, uitând parcă de ce l-a chemat, pufnindu-l râsul și pe el... pentru o clipă. În timp ce directorul și însoțitorii săi se îndepărtau.. eu, nu mă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Capra. Doi-trei băieți, dintre care unul travestit în capră, dau viață unei reprezentări dominate de un spirit comic și trivial. Replicile caprei sunt ușoare invective la adresa realităților satului. Imaginea lumii rezultată de acolo indică o viziune răsturnată: o lume pe dos. Mesajul e lipsit de echivoc: se poate recurge la două viziuni diferite pentru a reprezenta lumea: una solemnă și una comică. Negația, eterna opunere a contrariilor, constituie motorul însuși al existenței. Herodot Ocultația și epifania lui Zalmoxis demonstrează că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]