32,222 matches
-
al titlului scrierii eliadești ar fi “drumul” sau “calea” către omul care dintotdeauna și-a dorit să ajungă la mântuire. Altfel spus, să ajungă: PE STRADA MÂNTULEASA. Lu mea anchetatorilor este lăsată în urmă de “fărâma” de om preocupat de esențele care țin de miezul de divinitate din sinea fiecăruia. în opinia lui Mircea Eliade, acest roman ar fi “o parabolă a omului fragil” (p.155). Fărâmă care vine de la “a fărâma”, a îmbucătăți, a micșora prin fărâmițare pentru a ajunge
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de miezul de divinitate din sinea fiecăruia. în opinia lui Mircea Eliade, acest roman ar fi “o parabolă a omului fragil” (p.155). Fărâmă care vine de la “a fărâma”, a îmbucătăți, a micșora prin fărâmițare pentru a ajunge la “miez” (esență) este “fragmentul” care “va supraviețui când cei puternici vor cădea” (Mircea Eliade, încercarea labirintului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1990, p. 156). în anul în care a terminat de scris Pe strada Mântuleasa, revista “Prodromos” i-a publicat un text despre poetul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
1907-1958). Din acest text decupăm în încheiere următorul fragment: Fiind tot atât de “entuziasmat de geniul popular românesc pe cât era de Racine sau de Proust”, Dan Botta “credea (alături de alți câțiva, printre care mă număram) că dacă o cultură își revelează conștient esențele - într-o creație poetică, într-o filozofie, într-o operă spirituală - devine prin însuși acest concept o cultură majoră; chiar dacă, datorită limbii în care au fost exprimate, valorile ei literare nu se pot bucura de o circulație universală. De aici
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
o filozofie, într-o operă spirituală - devine prin însuși acest concept o cultură majoră; chiar dacă, datorită limbii în care au fost exprimate, valorile ei literare nu se pot bucura de o circulație universală. De aici, pasiunea lui Dan Botta pentru esențe” (v. Mircea Eliade, Fragment pentru Dan Botta, în vol. împotriva deznădejdii. Publicistica exilului, București, 1992, p.242). Note și considerații marginale în 1964 istoricul religiilor M. Eliade primise din partea Univer sității din Chicago titlul “Sewell L. Avery Distinguished Service Proffesor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cu trecutul apropiat sau îndepărtat. Din contră, ajunge doar o singură privire ca să se convingă cineva că în întreaga sa cale a păstrat cu consecvență compo nentele sale românesti, a adâncit și lărgit toate dimensiunile moștenirii sale spirituale strămoșești. în esență, noua pornire nu constituie un fenomen de renegare a poeziei cu sens restrâns angajate și a epuizatului deja agresiv realism socialist, ci o depășire revoluționară, de fapt naturală, a lor. Generația șaizeci, în noua sa pornire, nu e călăuzită de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
-i folosește altuia niciodată. și că din punctul ăsta începe omul nou...». Noi am adauga: și poetul. Noua poezie nu propune adevăruri preconfecționate. Poezia aceasta jin duiește la o subiectivitate complexă, capabilă să plăsmuiască un nou univers literar, bogat în esențe și viziuni. Singura propabilă angajare a acestei generații a fost poezia însăși, in ipostaza ei cea mai esențială. Fapt este că în calea ei evolutivă, poezia românească a dat, în diferite perioade, nu doar o dată sau de două ori poeți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
dârz - într-o necunoscută pentru cei străini, dar foarte bogată cultură - n-au ezitat să navigheze către alte necălcate până acum țărmuri și să-și fixeze soclurile noilor lor creații în meridiane poetice de o valoare universală. Căutând să găsească esența unei noi poezii și a cumpănirii ei cu poezia mai ales europeană, precum și cu orice altă poezie valoroasă străină, ei au izbutit să descopere părțile structurale ale noii lor poezii. Așadar, bătând calea înainte a acestei noi porniri, fiecare poet
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mărturie a venit de la cineva care nu avea de-a face cu scena și care venise la curs pentru că avea probleme de comunicare cu cei din jurul ei, iar acest curs s-a dovedit a fi pentru ea unul terapeutic. în esență, profesorul invita pe fiecare să ia contact cu altcineva, fiind foarte atent la răspunsurile primite (prin mișcare desigur), în funcție de care răspundea la rându-i. Mișcările nu erau deloc căutate estetic, dar, așa cum le-am spus, ca privitor, ele căpătau adesea
Dans contemporan by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11038_a_12363]
-
micile sale perversiuni. Deși, prin prezența sa publică, pictorul format în climatul și în civilizația europeană, cu precădere în spațiul germanic, francez sau italian, devine un agent al modernității și un exponent autoritar al unor simboluri și instituții noi, în esență el cumulează încă, în secvențe alternative, atît vocația de zugrav și de iconar, cît și pe aceea de actor laic în plin specatacol al gratuității. Spre deosebire de artistul occidental, însă, egal cu sine indiferent dacă pictează pentru sala de expoziție sau
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
occidental, dar o dată pus în fața unui program eclezial, în fața unei provocări a sacralității, el rememorează subit litera erminiei și stilistica transcendenței. În aceste condiții, chiar dacă formal arta românească modernă este una perfect integrată în ideologiile și în experiențele europene, în esență ea trăiește - și în cazurile fericite ea trăiește fertil - , în coduri morale diferite și chiar în paradigme spirituale diferite. Și în cazul în care pictorul nu mai are legături directe cu pictura postbizantină și cu formula introvertită a gîndirii orientale
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
În acest context, 100 ani de pictură românească reprezintă concretizarea vizuală a unui scenariu deja validat istoric și teoretic. Cele două repere cronologice, 1840 și 1940, care marchează polii secolului de referință, deși convenționale în aparență, nu sînt lipsite, în esență, de o anumită semnificație. La limita inferioară a cronologiei este surprins momentul în care pictura românească a făcut un pas decisiv către sincronizarea cu pictura europeană - o tentativă de integrare europeană privită din interiorul comportamentului simbolic. Este un moment al
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
ultragierea biografică și sufletească subsecventă evreității, ideologia mutilantă (în comunism dar și oricând), luarea de atitudine și autenticitatea, ca necesități absolute, feminismul acerb, dezolarea în fața socialului maleficiat (al cărui corolar este estul), iată câteva subiecte cu o contribuție însemnată la esența incendiară a acestui lirism. Trebuie însă precizat că forța sa de impact nu este meritul lor (ar fi putut, la fel de bine rămâne un mănunchi de sloganuri), ci al talentului autoarei. Ea posedă știința de a-și dinamiza (și anima) motivele
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
care credem într-un ideal este cel care ne configurează etica noastră în lume. Căci nu se poate închipui o etică fără existența unui ideal și totodată a unui model uman pe care să-l urmezi ca pe o pildă. Esența unei etici nu stă în norme, ci în idealul pe care ea îl propune și în modelul pe care tot ea îl oferă oamenilor. Religia este forma socială pe care o îmbracă credința celor ce împărtășesc aceeași ficțiune ideală. În
A fi ateu din prea multă credință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10850_a_12175]
-
aliat conjunctural, un simplu tovarăș de drum, pe care îl evocă și îl curtează insidios doar atît cît îi este necesar pentru a-l dezagrega și, mai apoi, pentru a-l suspenda cu totul. Privită astfel, expoziția sa este, în esență, o expoziție atemporală, o acțiune care se exercită exclusiv asupra spațiului, asupra spațiului bidimensional, acela al imaginii plastice, dar și asupra spațiului fizic, tridimesional, în care ea se articulează ca un discurs cuprinzător și complex. Dacă în ceea ce privește spațiul exterior am
Wanda Sachelarie Vladimirescu 90 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10852_a_12177]
-
într-o sufragerie de scânduri, de o parte larg deschisă spre grădină, cești multe, mari și ele, tigăi pline cu un lapte minunat, farfurii cu caimac gros, să-l tai cu cuțitul, unt proaspăt, miere ca aurul, și cafeaua tare, esența parfumată, delicioasă (fără pic de cicoare!). Iar noi, eredo-cafegiii turnând când lapte, când cafea; găsind-o când prea tare, când prea slabă, doar ne-om tot umplea ceștile! Beam cu beatitudine, mâncam la cozonac, cornuri, sau pâine de casă negruță
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
cărțile filosofiei antice, și-a însușit ceva din duhul lor. Informîndu-se după toate probabilitățile rapid, consultînd excerpte, enciclopedii (era un familiar al Larousse-ului), Caragiale se prezenta ,înzestrat cu harul rarisim de a inspira cu naturalețe și fără efort, însuși aerul esențelor". Dar, dincolo de datele instrucției, greu de reconstituit, chiar conformația mentală a lui nenea Iancu ar corespunde, potrivit exegetului său, unei tipologii statuate în gîndirea elină: ,Caragiale este o fire profund socratică, lucru dovedit de numeroasele și surprinzătoarele sale afinități cu
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
devine posibilă o operație foarte interesantă: de confruntare a transcrierii oficiale cu textul real, oral, pronunțat ca atare. Așa cum era de prevăzut, între coloana sonoră și textul scris apar unele diferențe, rezultate dintr-o procedură de stilizare și corectare în esență perfect justificată: nu e cazul ca bîlbîielile, repetițiile inutile, pronunțiile greșite (îndreptate imediat) să fie păstrate într-o transcriere care interesează prin conținut, nu prin litera sa. Transcrierea extrem de fidelă, de tip lingvistic, a înregistrărilor ar face multe texte ilizibile
Oralitate parlamentară by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10887_a_12212]
-
asocierea unei reprezentări a activităților economice, sociale și culturale, destinate să suprapună Senatul cu Consiliul Economic și social. Acest episod subliniază legătură strânsă care a existat între camera superioară franceză și teritoriul Republicii, cetățenii respingând ideea eliminării acestei camere. În esență, Senatul a reprezentat soluția franceză pentru contrabalansarea centralismului administrativ 9. Caracterul reprezentativ al Senatului este sub semnul întrebării, în condițiile în care senatorii sunt aleși prin vot universal indirect, dar de gradul doi, pentru că marii electori sunt aleși locali, iar
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
vizat încadrarea articolului 49-3, iar art. 44-3 referitor la pronunțarea Adunării, la cererea Guvernului, printr-un singur vot asupra întregului text în discuție sau numai a unei părți, luându-se în considerare numai amendamentele propuse sau acceptate de Guvern. În esență, bicameralismul francez nu este nici federal, nici egalitar, existând tendința de a se transformă într-un monocameralism de facto 14. Într-un context care nu i-a fost întotdeauna favorabil, s-a dovedit ca Senatul francez a știut să acționeze
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
fulgurații apărute în zilele fericite, ne pot răscumpăra obediența cu care, în restul zilelor, îndurăm valabilitatea descurajatoare a științei. Fără aceste excepții încurajatoare, am fi siliți să acceptăm că principiile divine au murit, că spiritele s-au stins și că esențele transcendente au pierit. Fără aceste excepții, Dumnezeu nu ar putea crea lumea din nimic, omul nu ar fi rodul creației divine, iar posibilitatea unui perpetuum mobile ar fi o năzbîtie pe care numai mintea copiilor o mai poate plăsmui. Din
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
în orice caz, decît afectarea ideologizantă din mass- media... Să revenim acum la victime. Supuse unor suferințe ce depășesc toate reperele relațiilor umane cît de cît normale, plonjînd în abisul infernal, ele ajung a-și altera reacțiile, a-și anihila esența etică. Sînt forțate, așa cum am văzut, a se metamorfoza în călăi. Deținuții se bat între ei spre a proba că și-au însușit îndemnul pedepsirii implacabile a celor ce-ar mai păstra reminiscențe "reacționare". Se văd siliți a se lepăda
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
cea mai importantă piatră de încercare pe care această temă i-o rezerva cineastului era tocmai ilustrarea confuziei. Ar suna banal, dacă ar fi orice fel de confuzie. Dar e una existențială și, în acest rol, nu precede, ci este esența filmului. Să stăm să ne amintim: vremea de dinaintea lui decembrie '89 era îmbuibată - într-un mod anistoric - cu certitudini. Formau o ditamai piramida, constituită subtil, undeva prin inconștient, al cărei vîrf era, paradoxal, cuplul lider Ceaușescu. Care ne înconjura cu
Turnesolul Rrrrevoluției by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10183_a_11508]
-
sinergice în scopul îndeplinirii obiectivelor propuse"; "Abilități de comunicare: comunic cu ușurință mesajele organizației către publicul vizat de aceasta"; "am avut o preocupare constantă pentru creșterea calității" etc. Ca și limbajul politic și cel publicitar, stilul autoprezentării profesionale este în esență unul persuasiv, care riscă foarte ușor să alunece în superlativ, în vag, în tautologic.
Limbajul autoprezentării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10177_a_11502]
-
au făcut Mircea Eliade și cei din jurul său în anii ^30), rezultatul s-a dovedit, în cele din urmă, departe de așteptări. Deși au pus la bătaie toată arta lor de jurnaliști, deși au avut sprijinul unei mișcări politice prin esență contestare și, mai ales, deși număra personalități de valoare excepțională, "generația tînără" a anilor ^30 a sfîrșit într-un dezastru, atît din cauza istoriei tragice, cît și din cauza propriei individualități a componenților ei: partea ei au fost pînă la urmă morțile
Generație și degenerare by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10190_a_11515]
-
spunea: „rezultă deci, că trepidația cvasi-empatică a traducătorului între cuvântul poetului (de) tradus (de echivalat transfigurativ-semantic, vezi procedeul Sorkin), în triunghiul Bermuda al conjucturii, al travaliului, uneori acribic, între sensurile textului originar ce se vor transferate cât mai fidel ca esențe, euristic și eufonic, ci nu ornamentic, ca patos poietic, ci nu corupție în prozaic, așa cum constatăm uneori). Un prieten poet îmi atrăgea atenția asupra unui hiatus între traducătorul-om și traducătorul-computer: „traducerea computerului, programat dar fără simțire proprie..., spunea el
Marginalii la Semnul Isar – Semn şi semnificaȚie sau despre ingratul statut de ,,caiafă” al traducătorului. In: Editura Destine Literare by MUGURAȘ MARIA PETRESCU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_265]