5,886 matches
-
mașini. Viv se foia de parcă era chinuită de ceva. Se uită Înapoi, spre Fleet Street. — Ia-o pe-acolo, zise ea disperată. — Pe unde? Pe unde am venit. — Pe unde am venit? Ești...? Dar ea pusese mîna pe volan. — Isuse! exclamă Reggie, dîndu-i mîna la o parte. Bine. Bine! Se uită peste umăr și Începu să Întoarcă mașina cu multă trudă. Mașina din spate Îl claxonă cu furie. Șoferii care se Îndreptau spre Ludgate Circus Îl priveau de parcă era nebun. Manevră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o să ia un autobuz de-acolo, și el n-o reținu. Opri Într-un loc liniștit, o trase lîngă el pentru a se săruta, apoi Îi luă din nou batista și-și șterse gura și fruntea asudată. — Ce mai excursie! exclamă el, de parcă după-amiaza fusese un dezastru absolut, de parcă uitase deja pîrÎul și moara părăsită și inițialele de pe pereți. Ei nu-i păsa. Dintr-odată, mîna lui pe brațul ei, buzele lui pe gura ei o Înspăimîntară. Își dorea să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vrut să zic asta! Doar că - ei, dar tu nu-mi spui nimic despre tine? Eu am tot pălăvrăgit ca nebunul, În timp ce tu n-ai scos o vorbă. Nu ai, nu ai Încredere În mine? — Să am Încredere În tine! exclamă Duncan. Nu-i vorba de asta. N-am ce să-ți spun, asta-i tot. — Ai mai Încercat asta odată. Nu-ți merge, Pearce! Haide. — N-am nimic de spus! — Trebuie să fie ceva. Nici măcar nu știu unde locuiești! Unde locuiești? LÎngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ridică privirea, o văzu pe Kay și rîse, plăcut impresionată. Tot timpul rîdea Într-o manieră naturală, neforțată, pe care lumea o considera teribil de cuceritoare. Avea o voce guturală, gata să tușească În orice clipă. Fuma prea mult. — Hei! exclamă ea. — Ce citești? Mickey Îi arătă coperta. De obicei citea cărți pe care oamenii le uitau prin mașini, atunci cînd le aduceau la garaj pentru a fi reparate. Aceasta era o ediție nebroșată a Omului invizibil de Wells. Kay o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era În toi... era singurul lucru care se petrecea, nu-i așa? Singurul despre care vorbeai. Singurul care conta. Încercai să dai importanță altor lucruri, dar mereu reveneai la el. — Închipuie-ți dacă ar Începe din nou, zise Viv. — Cristoase! exclamă Helen. Ce idee oribilă! Locul ăsta ar fi terminat, oricum. Te-ai Întoarce la vechea ta slujbă? Viv se gîndi. Lucrase la Ministerul Alimentației, după colț, În Portman Square. — Nu știu, zise ea. Poate. Atunci era o slujbă importantă. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ei, zise deținutul din fața lui Duncan la coada pentru masă, un poponar bătrîn și nesuferit, căreia Îi spuneau mătușica Vi, ce avem azi? Homar Thermidor, poate? Pateu? Vițel? — E oaie, mătușică, zise băiatul care punea mîncarea În farfurii. Mătușica Vi exclamă enervată: — Nici măcar nu are imaginația să se deghizeze În miel, presupun. Ho, ho. Pune-mi o farfurie plină, iubire. Se zice că acum nici la Brooks prînzurile nu sînt mai bune ca aici. Îi adresă aceste ultime cuvinte lui Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spus că sînteți aici de patruzeci de ani, sau ceva de genul ăsta. — Ei bine, spuse domnul Mundy Încetinindu-și pașii. SÎnt aici de douăzeci și șapte de ani, și Înainte am fost zece ani la Parkhurst. Hammond fluieră. — Isuse! exclamă Giggs. Mai mult decît primești pentru omor, nu-i așa? Și cum era aici pe vremuri? Cum erau oamenii, domnule Mundy? Semănau cu niște băieți Într-o clasă, se gîndi Duncan, care Încercau să distragă atenția profesorului punîndu-i Întrebări despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
altele. Betty stătu o clipă pe gînduri. — Ai putea să te speli cu un jet de apă cu săpun. Se pare că merge. Totuși, ar trebui să nimerești locul respectiv. Sau ai putea folosi, știi și tu, o andrea. — Dumnezeule! exclamă Viv, făcîndu-i-se rău Încă o dată. Nu cred c-aș suporta. Tu ai putea, dac-ai fi În locul meu? Nu știu. S-ar putea, dac-aș fi suficient de Îngrijorată. Nu poți ridica greutăți? — Ce greutăți? Întrebă Viv. — Saci cu nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Asta l-ar ucide pe tata! L-ar ucide, voia să spună, după ce s-a Întîmplat cu Duncan. Nu-i putea spune asta lui Betty, și dintr-odată, povara atîtor secrete, a prudenței, Întunericului și grijilor păru de nesuportat. — O! exclamă ea. E atît de Îngrozitor de nedrept! De ce trebuie să fie așa, Betty? De parcă lucrurile n-ar fi și-așa dificile! Apare și chestia asta să le facă și mai Împovărătoare. E ceva atît de neînsemnat... — Îmi pare rău să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din nou și arătă cu degetul. Acolo-i Portland Place, cred. E prin apropiere. Da, zise Helen, pe un ton vag. — Vezi? Nu te uiți În direcția bună. — Da. Kay o luă de Încheietura mîinii. — Iubito, dar tu nu... — Dumnezeule! exclamă Helen, smulgîndu-și brusc brațul. Chiar trebuie să-mi spui așa? Vorbise aproape șuierător, uitîndu-se prin jur, așa cum o făcuse și-nainte. Fața Îi era albă de frig și furie. Rujul Îi ieșea În evidență pe buze. Kay Își Întoarse capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Asta trebuie să fie Eastcheap. SÎntem pe-aproape. Aproape de ce? — De o altă biserică, cred. N-o să fi dezamăgită? — Mă gîndesc cît avem de mers să ne Întoarceam acasă. O să ne alegem cu beregatele tăiate. — Doamne, cît de agitată ești! exclamă Julia. O făcu pe Helen să meargă puțin mai departe, apoi o trase spre o deschidere Îngustă dintre două clădiri. Asta e Idol Lane, murmură ea - sau, poate că spusese, Își zise Helen, „Idomnul e Lane“. E pe-aici. Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cele din urmă, cineva o strigă pe nume. Era Henry Varney, gardianul din Goodge Street. Avea mîinile și fața Înnegrite de fum, dar orbitele ochilor erau albe pentru că le frecase. Arăta ca un comedian. O ținea de umeri. — Domnișoară Langrish! exclama el uimit. De cînd sînteți aici? Ea nu putu răspunde. Atunci, el o trase Încet de lîngă foc. Își scoase cascheta, Încercînd să i-o pună pe cap: era fierbinte, ca o farfurie scoasă din cuptor. — Nu mai stați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
termină, Își puse țigara Între buze și-și frecă obrajii - aproape inconștient, cum Își tratează toți bărbații fața, nu și femeile. Apoi trenul Începu să Încetinească. Viv se uită neliniștită la geam. — Asta nu-i Paddington, nu-i așa? — Paddington! exclamă el. Isuse, aș vrea eu să fie! Se aplecă spre transperant, Îl depărtă puțin și Încercă să se uite afară, dar nu se putea zări nimic. Dumnezeu știe unde sîntem, adăugă el. Cred c-am trecut de Didcot. Iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și Împreună brațele, pentru că trenul mergea acum mai lin. Ce n-aș da să fiu acolo acum! Cu un pahar de Black and White lîngă mine și cu focul arzînd În sobă... N-aveți whisky cu dumneavoastră, din Întîmplare? — Whisky! exclamă ea. Nu, nu am. — Bine, dar nu fiți așa! Ați fi surprinsă cîtă pileală duc doamnele În poșetă; vă spun din experiență. Fetelor le place să bea, cred, de frica bombelor. Dumneavoastră n-aveți nevoie de asta, cu nervii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de frig. Își puse papucii și halatul. În timp ce-și lega cordonul, se uită la hainele lui Alec: o jachetă Închisă cu fermoar, pantaloni de flanelă de culoare Închisă și pantofi de pînză murdari. Îi zări fluierele picioarelor și exclamă: — N-ai ciorapi! — A trebuit să mă Îmbrac repede, zise el, clipind În continuare din cauza luminii, și apoi se așeză pe marginea patului. M-am Înfuriat și vroiam să-ți spun! Am fost la Franklin după-amiază și te-am căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să-i văd fața, cînd o să ajungă asta În ziare! O să ajungem un fel de... un fel de martiri! Apoi căzu pe gînduri. Acum trebuie să ne gîndim cum s-o facem. Am putea să ne gazăm. Să ne gazăm! exclamă Duncan oripilat. O să ne ia cam mult timp, nu crezi? Secole! Și, oricum, gazul o să iasă și am putea să-l gazăm și pe taică-meu. E un boșorog nătărău, dar, știi, nu cred c-ar fi cinstit. N-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de genul ăsta. — Nu, nu-i cazul. Te poți Îneca În cîțiva centimetri de apă; credeam că toată lumea știe asta. E un fapt dovedit științific. Nu vă țineți cada plină cu apă, În caz de incendiu? — La naiba, ai dreptate! exclamă Duncan privindu-l. — Hai s-o facem, D.P.! Se ridicară În picioare. — Adu scrisoarea, zise Duncan, și o pioneză... Așteaptă! Vreau să mă pieptăn. — Omul vrea să se pieptăne, zise Alec, Într-un moment ca ăsta! — Tacă-ți gura! — Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
șemineuri intacte. — Spune-le să stingă luminile! zicea fata În continuare, dar și ea se uita În jur, ca și Kay - de parcă Înțelegea pentru prima oară natura haosului În care fusese blocată, văzînd poate fragmente cotidiene ale propriei existențe. O! exclamă ea. Oamenii Începură să bată cu ciocanul. La fiecare pocnitură se cutremura. Ce fac? Trebuie să lucreze rapid, zise Kay. Ar putea să fie benzină sau apă În subsol. — Benzină sau apă? Întrebă fata, de parcă nu Înțelegea. Urmă o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
degetelor și până la capăt; te strângeai să te desfaci te-ngrămădeai să cedezi te chinuiai să potolești vacarmul tău sufletesc. Preferai să-ți vâri capul între genunchi ca ultimă jertfă adusă iubitului după care, destinzându-te, îmi arătai degetele și exclamai fericită: - Îți place? Și-ți aruncai privirea admirativ Alternând când la ojă când cu mândrie de posesoare la subsemnatul. Amândoi îți aparțineam! Din păcate, nu te găteai pentru mine !
Limbajul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83899_a_85224]
-
o știre... Scrisă din maternitate. Pacifism Satu-ntreg o duce-n pace Și-i pe voia tuturor: Ea, bărbaților le place, Ei , îi plac toți cei ce-o vor. G.L.U.P.I.- „Fidelitate reciprocă” Ea prin vis crezând că-i altul Exclamă: Vine bărbatul! Soțul peste balustradă, Gol-goluț sări în stradă. Declarație M-a violat! De frica lui eu am tăcut, Nici pâs n-am zis, că mi-a plăcut, Vai, ce bărbat! Surpriză Soțul, spre a-l întreține, A plecat în
ALEXEEV LOGHIN MARTIN by ALEXEEV LOGHIN MARTIN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83925_a_85250]
-
de milioane de dolari. Vor cădea capete. Și capul meu nu e nici măcar Împodobit cu șuvițe oxigenate. N-am avut timp. Emily mi-a arătat un desen cu mine ieri. —O, mami are o frumoasă pălărie maro pe cap? am exclamat eu. Nu, prostuțo, e partea de sus a părului tău, care e maro și partea de jos, care e galbenă. Mă iau prin suprindere lacrimile mari de fetiță care Încep să-mi curgă pe obraji și-mi picură calde În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de tare mă deranjează asta. În schimb, când pleacă ea din bucătărie, Îi Înmânez lui Ben cu calm o cutie de Toothkind Ribena 1 și-l privesc cum o desface, turnându-și lichid violet de la gât până la buric. —Vai, Doamne, exclam eu. Suc pe costumașul ăsta de fotbal așa de frumos. Acum trebuie să te duc sus să te schimb. Daaa! 16.00: La petrecerea lui Ben e plin de prietenele dădace ale Paulei, Împreună cu obiectele muncii lor, mulți pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de gând să te iei la Întrecere cu el sau să-l pui pe grătar? — Păi, e un fel de acțiune din domeniul fondurilor etice. Face parte din noua mea orientare de a fi mai preocupată de mediul Înconjurător. —Aoleu, exclamă șeful meu rupând În două o chiflă din făină integrală, nu ți se pare că exagerezi puțin? Apropo, ne spune Rod, are un client căruia ar vrea ca eu și Momo să-i prezentăm o ofertă. Stone Nu-știu-cum. —O piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
catifelat al unui șobolan. Cărțile de bune maniere sunt neobișnuit de sărace când vine vorba de șobolani care apar În timpul cinei. Cum reacționezi: a/ Râzi cu voioșie și te prefaci că șobolanul este un animal de casă foarte iubit? b/ Exclami: A, iată felul principal! Nigel Slater spune că rozătoarele sunt la modă. Se pare că e foarte gustos preparat după rețeta vietnameză? c/ Îți inviți musafirii sus, le umpli Încontinuu paharele cu băutură și le pui un CD cu Burt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
face pe avocatul tatălui meu În timpul Întâlnirii pe care acesta va trebui să o aibă cu Chris Bunce; am aranjat ca aceasta să se țină Într-un apartament din hotelul Savoy. — Nici nu bănuiești cât de bună sunt la așa ceva, exclamă Deb În timp ce parcurge documentația. Cum o să ne spunem: cele Șapte Surori Fatale? —Deb, e serioasă treaba. —Știu, dar nu am mai avut parte de atâta distracție de când cu Enid Blyton. Mi-a fost dor de asta, ție nu? Momo a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]