6,757 matches
-
de evrei și de primii creștini dintre 250 î.Hr. și 150 d.Hr. se distinge atât de profeție, cât și de modelul apocaliptic general de gândire 2. Numai că mesianismul evreilor era unul politic, în timp ce creștinii promovau un mesianism spiritual. Filozoful evreu Gershom Scholem identifică diferența între cele două mesianisme în chiar formularea distinctă a conceptului mânturii: "Iudaismul, în toate formele și manifestările sale, a susținut întotdeauna un concept de mântuire reprezentând un eveniment ce are loc public, pe scena istoriei
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
p. 36. 2 Sintagma teologia istoriei apare în lucrări omonime cum sunt cele ale lui Henri Irénée Marrou, Théologie de l'histoire, Editions du Seuil, Paris, 1968 și Hans Urs von Balthasar, Theologie der Geschichte, Johannes Verlag, Einsiedeln, 1959. Dintre filozofii români interesați de perspectiva creștină a istoriei, se remarcă Alexandru Mironescu, cu al său Kairos, eseu despre teologia istoriei, Ed. Anastasia, București, 1996. Marrou menționează că, în Germania, De Civitate Dei nu era considerată o veritabilă filozofie a istoriei în
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
unei conștiințe identitare la aceștia, fondată pe aceste diferențe și care motivează acțiunea lor eventuală, și în cele din urmă, clivajul se concretizează în termenii unor organizații, constituite cel puțin pe unul dintre versanții clivajului; în urmă cu câțiva ani, filozoful și analistul politic belgian Jean Ladrière vorbea de "organe purtătoare" de conflict. Cu toate acestea, odată stabilită prezența unor raporturi logice între conceptele de "clivaj" și cel de "conflict", problema rămâne deschisă în privința acestei relații înțeleasă în termenii de antecedent
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
la care e supus spiritul din partea limbajului. Nefiind ghidați de o filozofie critică, prea mulți analiști politici care au trăit sau nu experiența socialismului, cad în cursele limbajului și, prin urmare, în sociocentrism. Astfel, aceștia uită ceea ce spunea Quine marele filozof american că o cultură nu se traduce deloc, ci se învață. Pentru a studia partidele, analiștii politici au nevoie de concepte, dar acestea nu sunt neutre, având o istorie precum și semnificații care trebuie determinate hic et nunc. Așa cum preciza Bertrand
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
el însuși uneori, a permis existența periferică a unui număr de concurenți ideologici. Astfel, Biserica ortodoxă a putut ocupa o nișă protejată în marginea sistemului, exercitând o influență considerabilă asupra anumitor segmente sociale. La rândul său, fenomenul Păltiniș (animat de filozoful de orientare heideggeriană Constantin Noica) a influențat anumite cercuri culturale generând o producție culturală aparent deviantă de la linia oficială. Uniunea Scriitoilor a reclamat și ea post-factum statutul deloc alternativ de producere și reproducere a bunurilor simbolice 58. Regimul a acceptat
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
apropierea de neuroștiințe. Pentru a da un singur exemplu, aflat la confluența celor două câmpuri de cercetare, ca și la întâlnirea dintre tradiția filozofică europeană continentală și cea analitică anglo-americană, acesta e drumul deschis și impus în generația mea de filozofi ai minții și conștiinței ca Thomas Metzinger (n. 1958). Cartea de față se leagă însă de o tradiție ceva mai veche, inaugurată tot în epoca de mari schimbări ideologice, culturale, politice și societale, precum și de căutări spirituale neo-holiste a anilor
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
o conversație cu Eliot. 7. Cari G. Jung. On the Relation of Analytical Psychology to Poetic Art, în Contributions to Analytical Psychology, Londra, 1928, și Psychologische Typen, 1921, și vezi Jolan Jacobi, Die Psychologie von Carl G. Jung, 1949. Dintre filozofii, psihologii si esteticienii englezi care sînt în mod notoriu tributari lui Jung, cităm : John M. Thorburn, Art and the Unconscious, 1925 ; Maud Bodkin, Archetypal Patterns in Poetry, Psychological Studies o} Imagination, 1934 ; Herbert Read, Myth, Dream, and Poem, în Collected
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
literatură română, Sibiu, 1944. Pentru epocile următoare, nu mai întîlnim lucrări de sinteză speciale, dar multe cercetări monografice urmăresc, firesc, circulația ideilor. Eminescu și Schopenhauer, București, 1966, de Liviu Rusu, este, credem, singura lucrare românească dedicată exclusiv influenței ideilor unui filozof asupra unui scriitor român, începînd cu momentul Eminescu, literatura română cunoaște opere de valoare artistică "independentă" de ideologia momentului, în sensul că ideile filozofice, morale etc., nu mai sînt atît de evidente și se retrag în țesătura intimă a operei
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
reci ca și mașina, și independente de orice mașină. III. Inteligența artificială 1. Izvoare de inspirație: Chomsky și Turing A) Limita Chomsky: gramatica-mașină Legînd capacitatea cognitivă și competența lingvistică, Chomsky se referă direct la raționalismul lui Descartes. El împrumută de la filozof argumentul conform căruia oamenii zăpăciți, ba chiar nebuni, cu tulburări de vorbire datorate unei leziuni pe creier, păstrează totuși această facultate înnăscută, ca în somn... altfel, aceștia nu ar mai fi oameni... Un ineism temperat domnește aici, căci trebuie ucenicie
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
puțin cunoscuți și, mi se pare, și ceva mai respectuoși față de noi (Nichita și cu mine, de exempluă, de la care așteptau un sprijin cât de cât, dacă nu măcar Înțelegerea pentru situația ingrată În care se aflau: tineri eseiști și filozofi pierduți și striviți În mediul lor specific, adică de liota de pseudo-filozofi ai comunismului, fără Maestru - Noica murise de curând - etc., etc. Invitat fiind de amabilul - pe atunci! - G. Liiceanu la nunta prietenului și colaboratorului său la splendidele și curajoasele
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Ov.S. Crohmălniceanu; ins inteligent, cult și care, după ce s-a dezmeticit din narcoza ideologiei staliniste În timpul căreia i-a Înjurat, cu acel entuziasm tipic vremii proletcultiste, pe ctitorii literaturii române clasice și moderne, de la Maiorescu la Lovinescu și Blaga -, pe filozof mai ales -, desigur, cu alți „ortaci” precum Paul Georgescu sau N. Tertulian - Îi citez doar pe cei stimabili! -, a publicat câteva cărți de teorie și istorie literară cu adevărat valoroase precum Literatura română Între cele două războaie mondiale sau Literaura
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și iute devine „adevărată”, actuală, atunci când pare a fi afirmat contrariul. Nietzsche, În lucrarea sa postumă Gândirea tragică În epoca grecească, face o splendidă comparație, prin antiteză, Între „travaliul” omului de știință și cel al poetului - În cazul său, al filozofului! -, care e posedat de geniul „analogiei”, spre deosebire de cercetătorul științific ce „Înaintează” prin cuceriri progresive, aglutinante. Cartea, deși puțin cunoscută, a făcut o adevărată revoluție În studierea istoriei filozofiei, mutând accentul major de la socratici și platonicieni către presocratici, care, din punct
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de iute scopul? Se distinge oare de gândirea care calculează și evaluează doar prin zborul ei rapid, care străbate marile distanțe? Nu, căci lucrul care-i Înaripează pasul este pur și simplu o forță ciudată, ilogică: imaginația. Dus de ea, filozoful Înaintează prin sărituri, din posibilitate În posibilitate, pe care, pentru o clipă, le ia ca certitudini. Când și când, În zbor, ea atinge și unele certitudini; un presentiment genial le indică și ea ghicește cu ușurintă În ce loc se
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lumină analogii. Reflecțiunea nu face apoi decât să ajute criteriile și stereotipurile ei, căutând astfel să se substituie analogiilor - propriile ei echivalențe, ca și legături de cauzalitate la ceea ce părea doar juxtapunere. (traducerea noastră, N.B.Ă Dacă Înlocuim termenul de „filozof” cu cel de „poet”, iar sintagma „rațiunea gânditoare” cu „omul de știință”, obținem, nu-i așa, o extrem de plastică figurare a celor două tipuri de „Înaintare și cunoaștere”, dar și de expresie, a legilor ființei și Universului; legi, principii simple
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ale oglindirii, care nu e „iluminată” decât de o „refracție” a unei alte minți cercetătoare și Însetate, neliniștite de misterul „realului” și al „ființei”! Și astfel, ei, cei „vechi”, cei de-dinainte-de-Socrate, despre care Nietzsche afirma că erau singurii și adevărații filozofi, după ei urmând decadența (școlii socratice și platoniciene!Ă, ce Îmbinau intuiția cu concluzia, cu „cercetarea”, ei, În care, În spiritul cărora, cum spuneam, pentru prima oară ceea ce ne cade sub simțuri și ceea ce suntem se reflecta În Întregime, au
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu Kant, maestrul său, „ideea” Înțelegerii Spiritului Absolut - a „găsirii, perceperii” sale! - prin complicata, paradoxala dialectică a Gândului, a „fenomenologiei spiritului”. Dacă undeva se află El și, mai ales, dacă noi avem o „cale” spre „incomensurabilitatea Sa”, pare a spune filozoful de la Heidelberg Împreună cu prietenul său Schelling, atunci ea poate fi numai În noi, și anume În procesul și fenomenalitatea gândului!... Chiar și numai pentru acest „lucru”, faptul că Întreaga școală romantică germană, a „idealismului subiectiv sau obiectiv” a lui Kant
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un Schopenhauer descoperă Încă o dată, cu o formidabilă vitalitate, scepticismul, iar emulul său, Nietzsche, neagă necesitatea zeilor! (Ne cerem Încă o dată scuze pentru reducția grosolană din datele filozofiei pe care o facem În aceste volume, dar ne avizăm la marii filozofi și la unele dintre „ideile” lor doar pentru a circumscrie un punct de vedere al unui diletant În materie, apt Însă, precum unii dintre maeștrii săi, un Brahms În muzică sau Unamuno În eseistică, de acel patos capabil de bune
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Acea singurătate care i-a asistat și, mai știi, poate i-a vegheat pe toți cei care, fugind de talazurile vieții etern triviale, „informe”, din jur, fugeau, prin scris, În Eul lor nesigur și nemulțumit. Singurătatea scriitorului, a artistului, a filozofului, a cercetătorului (alchimistului!Ă, acel „turn de fildeș” hulit azi de nu puțini era, se pare, și semnul creației, al abundenței și al perspicacității individului singur, Împotrivindu-se nu rareori, În ridicolul și sărăcia sa, prinților și militarilor, dictatorilor, preoților
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu bunul nostru-simț sănătos și logic: iar aici, credem noi, absurdă este tentația sfântului de a se „apropia”, de a „Înțelege” misterul Sfintei Treimi doar cu „armele raționalității, cu logica obișnuită, formală, a bunului-simț”. Îngerul Îl invită de fapt pe filozof de „a da la o parte” logica sa „de fiecare zi”, atât de necesară, de eficace În toate marile probleme ce-l privesc pe om și ambientul său, Îngust sau larg, „instrument” formidabil al cunoașterii naturii și istoriei, dar profund
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
medievale - negativul calităților umane, cele care se află În veșnică luptă cu cele „pozitive”, „diavolescul”, dizarmonicul - optică din care s-a ivit și conceptul de „păcat”, noțiune fundamentală a multor secole de credință, dar și de mentalitate -, sub pana tânărului filozof și clasicist de la Basel, „dionisiacul” devine nici mai mult, nici mai puțin decât „cealaltă valență” a omului, a omului nu numai creator și reflexiv, dar și a omului tout court. Și abia astfel, În viziunea cu adevărat revoluționară a filozofului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
filozof și clasicist de la Basel, „dionisiacul” devine nici mai mult, nici mai puțin decât „cealaltă valență” a omului, a omului nu numai creator și reflexiv, dar și a omului tout court. Și abia astfel, În viziunea cu adevărat revoluționară a filozofului, omul - Omul integral și anistoric - se „recompune” și prinde un „relief psihologic” remarcabil, dobândind alături de latura „armonică, apolinică, calmă” și pe cealaltă, neastâmpărată, jucăușă, inventivă, neliniștită la extrem, sursă a creației, a candorii virile, a devenirii. Dionisiacul care e muzica
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
timp cu Nietzsche, aflat la mii de kilometri distanță și produs al unei alte culturi și civilizații, intuiește adânc, puternic, forțele miraculoase, „destructive” ale muzicii. Dionisiacul Îi apare astfel scriitorului rus doar ca un element negativ neliniștitor, al abisalității umane; filozoful neamț merge Însă până la capăt și, alături de „virila dezordine” pe care o aduce cu sine acest zeu, el și suita sa, Încarcă ființa umană cu calități și prerogative nebănuite, calități care nu rareori În istorie puteau trece drept tot atâtea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
generozitatea uriașă a zeilor, o altă perspectivă asupra lucrurilor: nu numai o adâncire și o lărgire a „spațiului”, dar și ceea ce numim „anvergură” - o ridicare și planare asupra reliefului, o vedere de sus, acea Vogelperspective, un alt termen uzitat de filozoful nostru. Neînțelegerea, care În ochii multor oameni „deștepți” pare a fi semnul „prostiei”, al „Întârzierii mentale”, poate chiar al imbecilității, neînțelegerea este adesea, după noi, momentul revelației, precursor al unui „dar al destinului” și al acelor forțe ascunse, nevăzute, pe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
că „totul a fost spus!”, Sigur, acest argument indică În primul rând absența vocației, dar, dacă e să-l luăm În serios, vom răspunde că da, e adevărat, „totul” a fost spus odată cu poeții greci care erau și geometri și filozofi, În sensul că Omul, folosind acel canal al iraționalului, al „neînțelegerii”, a pătruns fulgerător și profund natura sa ca și natura amplă, largă, ce-l Înconjura și-l infiltra, devenind un „exponent” ciudat, „sinucigaș” al acesteia. Inventând zeii, ca apoi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și care au avut abilitatea de a se organiza și de a găsi mijloace coercitive contra celor care sunt și „gândesc” altfel. (Extrem de instructive sunt paginile despre stabilimentele de nebuni și despre pușcării, ca o descoperire târzie a civilizației, ale filozofului francez Foucaultă Nu vom extinde speculația asupra conceptului de imitație; acesta, cum o spuneam, este studiat de psihologi și pedagogi. Pe noi, În aceste pagini, și nu numai, ne interesează În primul rând, ideea de „vecinătate”, de „graniță”, idee revoluționară
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]