51,126 matches
-
Ema simțea o nevoie imperioasă de a-și umple timpul cu nimicuri, cu lucruri periferice, motivând că acestea fac sarea vieții. Cine ar fi inclus-o în clubul neoficializat al clevetitoarelor nu putea avea remușcări că greșește. Grăbi cu abilitate finalul vizitei. Avea material de referință suficient pentru a încropi o poveste cât se poate de spumoasă. Cum ajunse acasă, nerăbdătoare, Ema îi telefonă Ginei: Ginuța dragă, în drum spre școală poți să te oprești câteva minute pe la mine? Am ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
succesul repurtat în acest spectacol de Răducu. Negăsindu-l la spital, îl sună acasă. În timp ce Teo era concentrat asupra celor spuse de Simona, Doina intră în sufragerie, unde era instalat telefonul. El nu sesiză prezența soției sale. Aceasta surprinse doar finalul convorbirii: ,,Te rog să termini o dată cu telefoanele acestea fără rost!" La cine te răsteai, dragă! Când auzi vocea Doinei, doctorul Teodoru înmărmuri. Găsi totuși puterea de a se detașa de situația penibilă în care fusese găsit și replică: O pacientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
preda noțiuni elementare, adaptându-le pentru vârsta și înțelegerea lor. Îi învăța, în special, cântece, poezii și jocuri pline de haz, cu mișcări ale brațelor și picioarelor și alte gesturi care completau textul, conferind un spectacol plin de umor. La finalul celui de-al doilea an școlar de limbă engleză, copiii știau o sumedenie de cântece și poezii, fapt care a condus la prezentarea unui program artistic mult mai cuprinzător decât cel din anul precedent. Părinții și copiii au gustat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
duminica aceea? E posibil s-o fi petrecut cu mândra lui!?" Acest gând îl simți ca un vârf de lance ce i se răsuci dureros în suflet, fără a-i aduce răspunsul căutat. Toată duminica sporovăise cu Natalia, ajungând în finalul discuției la concluzia: Divorțez! Tu ești nebună!? Sunt! Nu pot suporta gândul că soțul meu m-a înșelat, mi-a zdruncinat încrederea, găsind ca parteneră o femeie cu care nu și-ar fi irosit timpul nici cel din urmă bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și a obiectivelor propuse Planificarea conținutului și desfășurarea ședinței Stabilirea celor mai potriviți “pioni’ Logistica Definirea rolurilor și a responsabilităților “pionilor” Stabilirea “ persoanelor cheie” Ø Ședința Urmărirea agendei de lucru Asigurarea că toate persoanele participante contribuie la desfășurarea acesteia În final, se stabilesc acțiunile viitoare, responsabilii și termenele Ø Expuneri după ședință Întocmirea procesului verbal Urmărirea punerii în practică a deciziilor Includerea beneficiilor, amenințărilor în planul ședințelor viitoare Tehnici recomandate pentru ședințe Ø Propuneți și obțineți acceptul pentru o anume durată
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
de boală: „Acum, tot ceea ce trebuie să faci tu este săți cureți bine mintea de toți gărgăunii...” Adriana crede, însă, că drumul spre perfecțiune este moartea. Luiza, împiedicând-o să se arunce pe fereastră, o sfătuiește să demisioneze de la Poștă. Finalul este fericit. Luiza primește o vedere de la mare. Mult mai credibilă, pornind de la nivelul experienței de viață a lui Rareș Tiron, este Experiență aparte, cea mai relevantă reușită a volumului, în care analiza psihologică și dramatismul existențial găsesc, fără stridențe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dragă sufletului său. Traseul i se păru infernal, nesfârșit de lung. Dau asigurări că asta era doar în închipuirea bolnavă a lui Anton. În drum, dărâmă și un scrin din lemn masiv (care, de altfel, stătea bine-nfipt). Totuși, într-un final, ajunse. Cu o privire de trădător umplut de căldura căinței, își ridică din cale-afară de temător privirea și rămase uluit în nemișcare. Își privea atent chipul răsfrânt în oglinda țeapănă din perete și i se părea parcă atât de străin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
așa cum fusese ea dintru început, căci gândirea este cel mai agresiv factor de distrugere și adevăratul nimicitor al firii umane. Iar, atunci când nu o împinge în prăpastie, o înalță în lumină... (De altfel, chiar dacă am fost cam neclar aici, până la final se va înțelege foarte bine ce am vrut să spun cu asta.) La data la care m-am hotărât să fac popas cu povestirea mea, Eugen avea treizeci și patru de ani. Și, cu toate că era înzestrat cu un spirit care, cu micile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lumii - nu știa. Alteori, dimpotrivă, își spunea că totul este doar o chestiune de atitudine, iar faptul că fetița îl tulbură până la disperare, nu are, în fond, nimic rău cu adevărat. Iar concluzia aceasta, ei bine, îl satisfăcu într-un final, căci la ea a și rămas. „La urma urmelor, ceea ce crezi uneori cu mintea că este un lucru rușinos și neplăcut, pentru inimă poate fi însăși fericirea supremă!, gândea el, tot frământându-se. Chiar n-ar mai trebui să mă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
era acum pe deplin încredințată că greșise radical, lăsându-se pradă clipei, adică doar visării și hazardului. La cei zece ani ai ei, simțea că trece prin purgatoriul vieții sale, purgatoriu ce făcea cât un martiriu! Așa că, limpezindu-și, întrun final, mintea și lăsând gărgăunii (precum ajunsese chiar ea săi numească) la o parte, cu inima luată strâns în dinți, iată că îl dădu uitării. Fără ca aceasta să rostească vreun cuvânt, bărbatul își pricepu curând greau sentință, venită ca un aprig
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
așezată dedesubt, nu se mai putea distinge limpede, iar încuietoarea îi era mică și mâncată toată de o rugină groasă. M-am chinuit mult s-o deschid, semn că era și amorțită tare în găoacea ei. Izbutind, totuși, într-un final, am putut vedea că pe prima pagină stătea scris cu litere mari: MEMORII. Atunci, îndată m-a cuprins un sentiment de neliniște și de nemulțumire față de mine însumi, pentru că, toată viața mea, m-am condus după cele mai înalte și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și psihologică cu neputință de descris, neluând în seamă nimic din ceea ce se petrecea peste tot în preajma mea. De aceea, poate, nici nu-mi aduc aminte prea bine ce anume am răspuns la întrebările, în general nesuferite, ale judecătorului. La final, acesta, suflându-și sonor nasul și dregându-și cu greu vocea, mi-a pronunțat sentința definitivă și irevocabilă solemn, cu un glas cât o salvă de tun, pe care nu pot s-o tălmăcească în urechile învinuitului, decât vorbele acestea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de inutilă, căci această atitudine este apanajul sufletelor mărunte și egoiste, fiindcă doar sufletele mărunte și egoiste văd, în orice fac, un beneficiu personal. Privind din nou la carnetul cu însemnări, am văzut că mai erau doar câteva rânduri până la final, dar n-am mai citit; era fără niciun rost. Pentru mine, totul era limpede: invidia curmase o viață și condamnase, fără cruțare, pe o alta. M-am întors de unde luasem carnetul, m-am aplecat și l-am așezat întocmai în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sale, pusă în acord deplin cu tulburarea-i creatoare, ce o avea. Întruchipa tipul omului perfecționist și, când venea vorba despre scris, lucra doar întru perfecțiune, cu toate că știa prea bine că aceasta nu există. Însă mai știa și că, în final, va trebui musai să obțină un rezultat de valoare, căci lucrul ieftin nu ține niciodată mult. „Se știe că o imagine face cât o mie de cuvinte, gândea el. Datoria scriitorului de geniu este, dacă poate, să facă ca numai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ieși în grabă din cameră și, pe urmă, din locuință, închizând după ea ușa cu zgomot. În urma ei, rămase Adriana, dezorientată și de-a dreptul distrusă, ca fărâmată în bucăți. Mai mult pentru dânsa, ea rosti șoptit aceste cuvinte la final, nemaicontând deloc că Luiza nu se mai afla, de câteva clipe deja, acolo, lângă ea: - M-ai prăfuit... Ei bine, de ținut minte este că, dacă înainte de discuția cu vecina sa, Adriana era tristă și abătută, dar, totodată, oarecum optimistă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Sper măcar să fie un scandal măreț, unul demn de mine și de mama. Doar acelea îmi rămân mie în minte!”, gândi el ironic, însă nebănuind defel ce inconștiente erau gândurile sale și ce urmări de necrezut vor avea ele până la final. Femeia, totuși, fără să rostească nicio vorbuliță, se îndreptă direct către băiat și îi întinse această scrisoare cu o mișcare foarte iute. Luând-o, dânsul citi uimit următoarele, făcând ochii mari: Ia seama bine, plod de cățea, că, de vreme ce te-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu inteligența sa remarcabilă, era un „idealist neegalat”. În Invidie mocnită, cadrul acțiunii este reprezentat de un „loc abject, scârbavnic și de nesuportat”, descris lapidar, cu maximă obiectivitate, prin doar trei epitete foarte bine selectate, pentru a se găsi un final pe măsură: „În ziua aceea, n-am mai fost în stare să fugăresc niciun șobolan.” Toate drumurile străbătute de către personajele lui Rareș Tiron conduc invariabil într-o singură direcție: lumea interioară. Victor, personajul principal din Loc predestinat, consemnează ironic la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe măsură: „În ziua aceea, n-am mai fost în stare să fugăresc niciun șobolan.” Toate drumurile străbătute de către personajele lui Rareș Tiron conduc invariabil într-o singură direcție: lumea interioară. Victor, personajul principal din Loc predestinat, consemnează ironic la final: „Nu m am despărțit niciodată de nimeni, nici din cei ce au murit...” Într-adevăr, abordând în permanență trăirea lăuntrică a personajelor sale, autorul recurge adesea la formula narativă a monologului interior, utilizând-o cu o deosebită abilitate și naturalețe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Mizerabilă lume!”, exclamă Șerban dezgustat până și de propria sa existență neplăcută. Fără a mai diseca prea mult universul artistic al prozatorului, pentru a nu răpi din farmecul, din naturalețea, dar, mai cu seamă, din notele de suspans și din finalurile uneori imprevizibile, consider că oricare dintre piesele incluse în volumul de față constituie o veritabilă probă de talent artistic debordant și de maturitate deplină în mânuirea condeiului. Deși este foarte tânăr, Rareș Tiron probează limpede, cu maximă responsabilitate, faptul că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
folosit Într-un anumit scop care Îi satisface interesele persoanei care Îl folosește. Deci, În cazul accesiunii, În general, ne aflăm În fața a doi sau mai mulți proprietari avand bunuri diferite pe care le unesc intr-unul singur, iar În final devine proprietar doar unul dintre proprietarii care au venit cu diferite bunuri În vederea Întrunirii Într-un bun nou si acesta va fi proprietarul bunului mai important sau mai valoros. În literatura juridică se discută despre trei cazuri de accesiune mobiliară
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
care petentul a ales să Își rezolve un asemenea litigiu pe calea instanței de judecată, care a durat aproximativ 4 ani, cu numeroase implicații, ce a presupus nu numai consum de timp Îndelungat, ci și o Încordare nervoasă, pentru ca În final să se mențină Ordonanța nr 333/P/2010/11.10.2011 dată anterior. Dacă părțile recurgeau la procedura medierii, conflictul putea fi soluționat Încă În cursul anului 2010, În cadrul a cel mult 4-5 ședințe, cu minim de cheltuieli și consum
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
pluviale ce s-au scurs pe imobil, ci din cauză că imobilul reclamantului este vechi și o bună parte din acoperiș a rămas neacoperit. În cele din urmă instanța a reținut ca neîntemeiat capătul de acuzare având ca obiect pretenția, iar În final a admis doar În parte acțiunea reclamantului, urmând să stabilească linia de hotar doar pe anumite porțiuni de aliniament. Din analiza acestui caz se poate concluziona că la instanță „nu curge lapte și miere” cu ocazia cercetării și judecării unor
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
trecerea timpului, cu apariția copiilor, aceleași greutăți aveau să le bântuie existența. Și mai mult decât atât, bărbatul În brațele cărora se aruncau și pe care la Început Îl vedeau ca pe un adevărat salvator, se dovedea a fi Întrun final, un țăran necioplit, grosolan, bătăuș și nelipsit de la cârciumă. Nici Maria n-a avut parte de ceva mai bun. Soțul ei, Gheorghe (parcă și numele avea ceva de spus În toată povestea), era un bărbat bine legat, blond, cu ochi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-i devora pe dinăuntru. Mâinile i-au trădat! Nici nu se putea altfel. Erau conștienți că se despărțeau de o anumită etapă din viața lor. Erau conștienți că aceste clipe mirifice nu se mai Întorc. Erau... Au făcut poza de final. Am coborât de pe scenă, cu brațele pline de flori. N-am putut să nu hălăduiesc cu gândul la anii mei de liceu. Cu greu Îmi stăpâneam lacrimile. Imaginile se derulau cu repeziciune, ca un râu grăbit să ajungă la matcă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de o mamă, cu venituri limitate, pentru a crește atâția copii? În timp ce-și susținea pledoaria, mătușa mea devenea mai Înfocată și ridica tonul, cu voie sau fără voie. Părintele a ascultat fără să scoată un cuvânt și la final a spus: „Bine, să vină!” Eu auzeam frânturi din toată această discuție, așezată fiind pe o băncuță din curtea bisericii, băncuță aflată În fața ferestrei , de unde o vedeam pe mătușa mea gesticulând. Inima Îmi bătea cu putere și emoția mă strângea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]