6,379 matches
-
prepeleac, ordonă: rămâneți pe locuri! Că urmează surpriza surprizelor! Acum. În data mare. Urmează dansul șatrei din Strehara! Hai! Fetelor! La atac! În același timp, cântătorii, din prepeleac, porniră o iureșească, de te lua cu fiori. Dar, și mai cu fiori, te lua, cu fiori de drag, cu fiori de nu mă uita, cu fiori de lasă-te În voia mea, cu fiori de Hop, ș așa!, când, fetele, dansatoarele, executau, ca la carte, dansul lor preferat, numit, cu multă mândrie
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
locuri! Că urmează surpriza surprizelor! Acum. În data mare. Urmează dansul șatrei din Strehara! Hai! Fetelor! La atac! În același timp, cântătorii, din prepeleac, porniră o iureșească, de te lua cu fiori. Dar, și mai cu fiori, te lua, cu fiori de drag, cu fiori de nu mă uita, cu fiori de lasă-te În voia mea, cu fiori de Hop, ș așa!, când, fetele, dansatoarele, executau, ca la carte, dansul lor preferat, numit, cu multă mândrie profesională și patriotism local
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
surprizelor! Acum. În data mare. Urmează dansul șatrei din Strehara! Hai! Fetelor! La atac! În același timp, cântătorii, din prepeleac, porniră o iureșească, de te lua cu fiori. Dar, și mai cu fiori, te lua, cu fiori de drag, cu fiori de nu mă uita, cu fiori de lasă-te În voia mea, cu fiori de Hop, ș așa!, când, fetele, dansatoarele, executau, ca la carte, dansul lor preferat, numit, cu multă mândrie profesională și patriotism local: “Poale-n brâu și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dansul șatrei din Strehara! Hai! Fetelor! La atac! În același timp, cântătorii, din prepeleac, porniră o iureșească, de te lua cu fiori. Dar, și mai cu fiori, te lua, cu fiori de drag, cu fiori de nu mă uita, cu fiori de lasă-te În voia mea, cu fiori de Hop, ș așa!, când, fetele, dansatoarele, executau, ca la carte, dansul lor preferat, numit, cu multă mândrie profesională și patriotism local: “Poale-n brâu și poale-n cap!” Și fetele, dansatoarele
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
În același timp, cântătorii, din prepeleac, porniră o iureșească, de te lua cu fiori. Dar, și mai cu fiori, te lua, cu fiori de drag, cu fiori de nu mă uita, cu fiori de lasă-te În voia mea, cu fiori de Hop, ș așa!, când, fetele, dansatoarele, executau, ca la carte, dansul lor preferat, numit, cu multă mândrie profesională și patriotism local: “Poale-n brâu și poale-n cap!” Și fetele, dansatoarele, travestite, evident, să nu poată fi identificate, cine
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cîte un film deocheat de tot, n-ar fi fost prea mirat. Rusoaica era om, nu arătare coborîtă din cer ori venită de la mănăstire: iubise și ea În tinerețe, cunoscuse dorința, plăcerea - o căutase, o Împlinise, carnea ei tremurase de fior; Își pierduse, cîteva clipe, de nenumărate ori, mințile, juisînd; atinsese bărbat, fusese pătrunsă, demult, pierzîndu-și de timpuriu fecioria: nimic nu o Îndreptățea, acum, să arunce ca o Papesă, infailibilă, anatema asupra celorlalți muritori, fusese una, se pare, cîndva. Ce-ar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
urmă cu cîteva luni Ingrid; exagera; peste Bert, Thomas Își petrecuse brațul cu drag. Sau fusese doar un instinct patern, aparte, necunoscut lui pînă atunci, un gest protector. Avusese o mulțumire, o pace, În clipele acelea, chiar Îl fulgerase un fior aparte, aproape electric; nimic asemănător nu mai simțea acum pentru Bert, care avea să plătească, poate chiar cu viața, era doar unul dintre mulții lui urmași, nu avea cum să sufere părintele pentru fiecare, totul arsese Într-o scurtă Îmbrățișare
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
-i scapă nimic, interveni Ofelia pentru a-l liniști și a nu pierde momentul favorabil continuării dialogului așteptat de multă vreme. Și, cum spuneam mai devreme, chiar dacă nu vă văd, numai când mă gândesc, simt că roșesc și mă trec fiori. Uit de bărbat, uit de copii, uit de tot. Cred că uit și de mine. Nu mă recunosc de cele mai multe ori și vă mărturisesc, deși îmi vine greu și mă rușinez, că... Confesiunea asistentei a fost întreruptă de intrarea furtunoasă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Victor. am simțit cum în mîna mea dreaptă fusese strecurat un bilet, un dreptunghi de hîrtie ceva mai consistent decît o carte de vizită, de fapt o hîrtie împăturită. Dumnezeule, oare venise momentul ? întreaga mea ființă fu răvășită de un fior, de un frison. avem oare, în sfîrșit, între degetele mele, fraza miracol care urma să mă propulseze în imortalitate ? Dar oare de ce decisese domnul Courtois să mi-o înmîneze într-un mod atît de puțin protocolar, atît de puțin cultural
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
toate acestea, atât de luminoasă, încât se îngrijesc, nu atât să construiască, cât mai degrabă să nu dea scandal vreunuia. Desigur, revoluția copernicană a schimbat totul, însă nu a denaturat emoția și poezia aurorei și a amurgului. Ceea ce îi dădea fiori psalmistului, marelui Rumi ori indianului din America îi mai vorbește și acum inimii, cu toate că Pământul a fost atât de crunt devastat. Revoluția antropologică, de care uneori ne simțim asediați și inundați, ca și cum ar fi vorba de un teribil tsunami, a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
am făcut-o despre noi înșine». DE LA REFORMĂ LA REFORMATARE Cuvintele și imaginile părintelui Rondet sunt tăioase, sugestive și dinamice. Pe de-o parte, o asemenea abordare a misterului vieții consacrate cu siguranță înseninează, însă ar putea da și câțiva fiori, întrucât periclitează o întreagă serie de certitudini și automatisme, dând întâietate percepției a ceea ce se întâmplă înăuntru, în cutele propriei vieți și-n exercitarea conștientă a propriei libertăți. Pe de altă parte, este ca și cum s-ar rupe un descântec într-
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
biroul tatălui său, îi deștepta în minte, nu știa de ce, ideea unui hoț de copii mici. Însă era sigur că fotografia reprezenta pe unchiul Costache. Omulețul de pe scara scârțâitoare, mult mai bătrân, era aidoma moralmente cu unchiul din fotografie. Un fior necunoscut de experiență rea trecu prin sufletul candid al lui Felix: Să nu vrea să-l primească "unchiul"? Dar de ce? Desigur că nu a lămurit bine. Poate scrisoarea n-a sosit și nu se așteptau să vină așa târziu, noaptea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ia o atitudine într-un fel sau într-altul, dar Otilia își trecuse brațele subțiri în jurul gâtului lui Pascalopol. - Vai, ce prostii spui, dumneata om în vîrstă! Lasă să-l luăm și pe el. Prin inima lui Felix trecu un fior de neplăcere nelămurită, însă Pascalopol se arătă fericit și sărută printr-o aplecare a capului mâna Otiliei de pe umărul său drept. Marina aruncă o față de masă peste masa de tablă și în curând se vădi conținutul pachetelor în care se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
era o finețe de marmură a incarnatului. Nici un por nu se zărea pe netezimea obrazului sau a buzelor. Mâinile erau lucii ca sideful și unghiile subțiri și în migdală. Sprâncenele, genele erau înfipte ca-n carnea unei piersici netede. Un fior trecu prin trupul lui Felix, privind numai această delicată anatomie. Când bea, buzele și dinții fetei se vedeau prin cristal, și Felix se putu încredința de sănătatea lor excepțională. Georgeta avea gesturi legănate, accente moi, dulcege, vorbea fără afectare și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să fac. Dacă nu... - Ai dreptate! Te iubesc, nu te îndoi. Voi decide eu ce e de făcut. Afară era primăvară timpurie, și zăpezile se topiseră inundând totul. Vrăbiile se lăsau în bandă să culeagă ceea ce găseau după moină. Un fior de energie trecea prin trupul lui Felix. Într-o seară de la începutul lui martie, Felix stătu până târziu, citind. Auzea alături pași în odaie, zgomot de lucruri mișcate. Apoi totul se potoli și i se păru chiar că ghicește stingerea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fiindcă pasiunea lui a fost chimia. Tatăl lui avea mâinile imense, brunet, bine legat, prezenta la Sala sporturilor galele de box cu glas de bas. Când auzea vocea lui gravă, pătrunzătoare, inconfundabilă vibrând ,,eliberați ringul, începe repriza întâi,, îl treceau fiorii. Fiecare om cu personalitatea lui. Elevii fac distincție? Ei ar trebui să fie supuși, îndrumați, să n-aibă personalitate! Profesorul vrea să fie stăpân pe viața elevului, pe soarta lui, chiar mai mult decât părinții cărora dorește să li se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
spițele... Caii se opintiră de câteva ori și în cele din urmă echipajul ajunse iar pe drumul cel bun. Cioclii nu văzuseră până atunci mulțimea. Când unul din ei observă rândurile de femei și bărbați încremeniți în fața porților avu un fior de spaimă. - Ce-i cu ăștia? întrebă. - Așteaptă și ei pomana mortului... Caii se opriră adulmecând. -Ptrrr! Noii-sosiți priviră porțile ferecate cu lanț și lacăt și ferestrele întunecate. - Hei, nu-i nimeni aici? întrebă tare cel care mânase caii, sărind
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o găsească acasă. Odăile lor erau alături de biserică. Prin geamurile deschise ale casei părintelui se auzeau cântecele unui gramofon. Asculta Veta, nu s-ar mai fi dezlipit de lângă uluca bisericii: Carmencita, Nume scump Ce alină dorul, Carmencita, Ești speranța și fiorul, Te dorește gândul meu Ca pe-o narcoză, Mi-amintește De-un parfum uitat, De-o roză, Carmencita... Parcă-i venea să plângă. Glasul femeii, răzbind din pâlnia de tablă, o întrista fără să știe de ce. 252 De alături, se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că devenirea își cere scuze, schilodindu-și ritmul, - aceluia îi lipsește baza cosmică a singurătății. Ruptura de ființă te face bolnav de tine însuți, încît este destul să pronunți cuvinte ca: uitare, nefericire, despărțire, pentru a te dizolva într-un fior mortal. Și atunci, ca să trăiești, riști imposibilul: accepți viața. A rămâne singur cu întreaga iubire, cu povara infinitului erotic - iată sensul spiritual al nefericirii în dragoste, încît sinuciderile nu sânt probe ale lașității omului, ci ale dimensiunilor inumane ale iubirii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
caută leacul unei răceli interne și mă îndoiesc că, fără o reprezentare implicită a unei călduri moleșitoare și roșii, vreun pumnal s-ar fi înfipt cândva în vreun trup. Sângele emană aburi adormitori, în care asasinul nădăjduiește a-și îmblînzi fiorurile de gheață. O singurătate neîndulcită de înduioșări generează crima, încît orice morală ce vrea distrugerea răului în adâncime are de privit numai o problemă: ce direcție trebuie să dăm singurătății, acest cadru ideal al ruinei și al descompunerii. Găsi-va
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
instinct, cât din groaza de plictiseală atârnăm de femeie. Și se prea poate ca ea să nu fie decât o născocire a acelei groaze. Din frica de singurătate a lui Adam a plămădit Dumnezeu pe Eva, și de câte ori ne năpădesc fiorurile izolării am oferi Creatorului câte o "coastă", pentru ca, născută din noi, să ne sorbim în femeie propria singurătate. Castitatea este un refuz al cunoașterii. Asceții își puteau satisface dorința de pustiu mai ușor în preajma femeii, dacă spaima de "ispită" nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cadă, așteptând să rodească fructele altei vieți în seva atâtor amețeli. Putrezește omul în tine în abuzul pervers al cunoașterii, și nimic nu exprimă mai direct această supremă destrămare ca nesiguranța pașilor în lume. Amețeala consecutivă finalului uman este un fior de limită, la început prevestitor și dureros, apoi promițător și întăritor. O speranță de o vitalitate drăcească ne mână spre căderi repetate, în vederea unor purificări nebănuite. Altceva va începe, după ce omul s-a copt în noi și a leșinat, ceva
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
muritorilor. Nefericirea de a nu fi destul de nefericit... Să nu mai poți trăi decât deasupra sau sub spirit, în extaz sau imbecilitate! Și cum primăvara extazului moare în trăsnetul unei clipe - apusul obscur al imbecilității nu se mai termină niciodată. Fioruri prelungi de nebun beat, țăndări și gunoaie risipite în sânge oprindu-i mersul, lighioane scârboase spurcând gândurile și draci cărând idei printr-un creier pustiit... Ce vrăjmaș a biruit spiritul? Și ce substanță de-ntuneric hrănește atâta noapte? Groaza ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
agoniei nu sânt decât încercări nereușite de râs, care trădează însă natura echivocă a acestuia. Așa se explică de ce astfel de accese ne lasă un gol mai amar decât o beție sau o noapte de dragoste. Pragul sinuciderii e un fior ce urmează unui râs năvalnic, fără măsură și fără cruțare. Nimic nu degradează vitalitatea mai mult ca veselia, atunci când n-ai chemare și nu ești învechit în ea. Oboselii delicate a tristeții, veselia este un atletism istovitor. Până și tristețea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Slăbirea voinței înfige pe Dumnezeu - ca un par de spânzurătoare - în mijlocul nesiguranțelor noastre... Absolutul e un stadiu crepuscular al voinței, o stare de foame istovitoare. Dragostea de frumusețe este inseparabilă de sentimentul morții. Căci tot ce ne răpește simțurile în fioruri de admirație ne ridică într-o plenitudine de sfârșit, care nu e decât dorul arzător de a nu supraviețui emoției. Frumusețea îți sugerează icoana unei zădărnicii eterne! Veneția sau amurgurile pariziene invită la o sfârșeală aromată, în care veșnicia pare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]