7,586 matches
-
colectiv decât prin redefinirea radicală a relației comunității cu propriul său trecut. Iar prin instituirea unui nou debut al istoriei, relația cu trecutul este, pe de o parte, abrogată simbolic, în același timp în care este așezată pe un nou fundament. Nu este deloc deplasat ca aceste setări politice de noi starturi istorice să fie conceptualizate ca "decapitări mnemonice" (Zerubavel, 1997, p. 85), expresia supremă a ceea ce J.R. Gillis (1994, p. 8) a numit "cultul noilor începuturi". Însă nici cronologia standard
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al școlii vechi. Într-un răspuns la o ripostă a lui N. Iorga, după ce încheie conturile personale în secțiunea inaugurativă intitulată "ad personam", C.C. Giurescu lansează manifestul programatic al școlii critice în care precizează, prin contrastarea cu principiile vechii școli, fundamentul metodologic pe care se sprijină demersul noii orientări istoriografice. Intuiționismului și viziunii personale care călăuzesc interpretarea istorică a vechii școli, noua școală le opune rigoarea metodologică și protocoale obiective. O diferență la fel de importantă ca și cea privitoare la metodă vizează
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de romanizare a Ardealului înstrăinat" (p. 120). "Instinctul național" care pulsa în Mihai s-a concretizat astfel nu în unificarea politică (vremelnică și sortită eșecului datorită lipsei conștiinței naționale în epocă), ci prin unificarea eclezială. Înființarea Mitropoliei Ortodoxe a reprezentat fundamentul instituțional pentru desăvârșirea unității sufletești a românilor. Un secol mai târziu, unitatea eclezială, ca temelie instituțională a unității spirituale a românilor, avea să fie scindată în urma acceptării de către Mitropolia Ardealului a trecerii formale la catolicism. Unirea cu Roma a însemnat
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
poate fi găsită în faptul că memoria românească și simțul identitar românesc au stat sub înrâurirea ideii naționale și a naționalismului politic. Începând cu epoca pașoptistă, atât memoria istorică cât și conștiința de sine a românilor s-a edificat pe fundamentul ideologiei naționaliste. Înscriindu-se pe placa turnantă înspre naționalism (post-1964), regimul comunist s-a repoziționat identitar în matca tradițională a naționalismului românesc. Re-naționalizarea trecutului românesc s-a făcut încă din interiorul regimului comunist, astfel că, la prăbușirea acestuia, slavismul și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și urmărit a fi instituit prin mijloace educaționale. Democrația de inspirație liberală care a fost luată ca model referențial de către reformatorii politici postcomuniști români presupunea reîntemeierea sistemului de valori și crezuri despre lume, viață și existență (i.e., mentalitatea colectivă) pe fundamentul unei culturi civice democratice. Cultura civică este înțeleasă aici ca fiind sistemul axiologico-atitudinal față de politică și viața socială care susține funcționarea unui regim de democrație participativă (Almond și Verba, 1996, pp. 43-44) [1963]. În miezul acestei conștiințe civice, care se
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și să se redefinească prin raportare la) filozofia politică. Bogata și diversificata tradiție de gîndire în filozofia politică cuprinde cel puțin patru componente semnificative: a) căutarea celei mai bune forme de guvernare și a celei mai bune republici; b) cercetarea fundamentelor statului și justificarea (sau nejustificarea) firească, logică a obligației politice; c) cercetarea naturii politicii și a distincției firești între politică și morală; d) analiza limbajului politic și metodologia științei politice [Bobbio 1971, 367]. Numai ultima dintre acestea caracterizează o "filosofie
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
cel puțin una dintre componentele pe care Bobbio le considera indispensabile pentru a pune bazele unei științe politice empirice, și anume: cercetarea celei mai potrivite forme de guvernare nu este și nici nu pretinde a fi non-evaluativă, chiar dimpotrivă; cercetarea fundamentelor statului nu este explicativă, ci justificativă; cercetarea naturii politicii se situează în afara oricărei posibile verificări empirice. Cea mai bună formă de guvernare Un singur reproș trebuie să i se aducă acestei clasificări destul de clare a lui Bobbio. Știința politică nu
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
mai bune forme de guvernare, cel puțin a formelor de guvernare mai potrivite, în funcție de natura sistemelor politice, a sistemelor de partide, a societăților civile. Diferența față de filozofia politică ar consta în faptul că știința politică cercetează temeinic, aplicînd metoda comparativă, fundamentele empirice ale recomandărilor sale. Este interesant de observat că diferitele tradiții ale științei poli-tice înregistrate în diverse țări europene și în Statele Unite își au ori-ginea, nu întîmplător, tocmai într-un anume mod de a se defini în raport cu unele componente semnificative
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
tiparele recunoscute ca exemplare sau într-un tipar recunoscut ca abatere (sensul acestei operațiuni este de a defini mișcarea ca instituție sau de a o încadra într-o instituție); 3) noua mișcare este constrînsă, deci, să facă referire la un fundament indiscutabil din trecut; 4) este interzisă recunoașterea și generalizarea mișcării; 5) este împiedicată mobilizarea; 6) mișcarea este constrînsă să intre în competiție, regulile jocului și criteriile de verificare a succesului alegîndu-se într-un mod favorabil instituției; 7) mișcarea este infiltrată
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
și cea a asemănării se află mereu în concurență și, uneori, chiar în opoziție cu teoria democratico-elec-torală a reprezentării, dar, într-o anumită măsură, teoria participa-ționistă intenționează să o completeze pe aceasta din urmă, acolo unde teoria asemănării îi subminează fundamentele. Ba mai mult, teoria participaționistă poate găsi, și chiar a găsit instrumente cu aplicație practică, de exemplu referendumurile, în timp ce teoria asemănării este în esență impracticabilă. Teoria participaționistă Conform acestei teorii, poporul poate să participe în mod diferit la formarea deciziilor
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
mod continuu la luarea deciziilor politice la toate niveluri. Chiar dacă este foarte dificil să evaluăm în ce fel democrația participativă ar putea fi construită concret și făcută practic să funcționeze, nici o democrație participativă nu poate fi concepută în absența unui fundament solid de democrație procedurală și electorală. Ba mai mult, așa cum a observat Sartori la vremea aceea, metoda lui Schumpeter se alătură principiului reacțiilor prevăzute, identificat de către Friedrich [1946, 589 591] și deci nu este întru totul separată de posibilitățile participării
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Jorgen Weinbull, în același context, prin actualitatea lor și prin caracterul lor multidisciplinar, contribuie la cunoașterea imaginii de care Suedia se bucură în întreaga lume. În afara conjuncturii internaționale, istoria Suediei prezintă, de asemenea, exemple de tratare specifică, care constituie un fundament solid autohton. Teritoriul suedez, eliberat de ghețarii ultimei glaciațiuni cu 10.000-12.000 de ani în urmă, era locuit, în antichitate, de triburi germanice. Cu 8500 de ani înainte de Hristos, ghețarii se retrăseseră spre centrul Suediei, potrivit opiniei unor specialiști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
deranja nu era atât situația de care am vorbit, anume faptul că ar putea fi argumentată și o idee opusă altei idei, argumentată, la rându-i, în bune condiții, ci această pretenție infinită a sofiștilor de a argumenta orice pe fundamente valabile. Dovada pentru această stare de lucruri o aflăm chiar la Aristotel, care deseori, dar mai cu seamă în contextele în care se ocupă de raționamentele din premise probabile (Topica; Respungerile sofistice), semnalează dificultățile argumentării într-o discuție, dificultăți distribuite
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
două poziții logice, S și P, apoi, indirect, cele trei principii (reguli fundamentale) ale gândirii cunoscătoare, intuite și formulate de către filosoful din Stagira: identitatea, noncontradicția și terțul exclus. Dar am putea spune că însuși sistemul aristotelic al categoriilor își are fundamentul în acest enunț (S este P). Și, de asemenea, filosofia și știința de la Aristotel încoace; apoi, așa cum afirmam și ilustram mai sus, ontologia presocratică (în bună parte); și, desigur, ideologia din toate timpurile. Chiar teologia negativă, de la bun început refractară
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la bază modele formale, sprijinite ele însele, regulativ și constitutiv, de analitică și dialectică, al cunoașterii științifice, al întregii cunoașteri "naturale" (prin simț comun, sau prin atitudinea naturală); în consecință, toate acestea sunt de natura judicativului. Instituirea acestui enunț ca fundament al speciilor cunoașterii reprezintă faptul originar al dictaturii judicativului. Concentrarea logicului în judicativ este "formula" instaurării dictaturii judicativului; este vorba despre actul constituirii cunoștinței prin mijlocirea unor principii formale, ele însele fundate pe enunțul/principiul S este P. Logica nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mișcării" structurii judicative (logice) originare va avea două părți principale: în prima trebuie scos în evidență "primul principiu" al sistemului de reguli al judicativului constitutiv: noncontradicția, dar nu prin sine, ci prin opozițiile contradictorii care se instalează în zona de fundamente ale gândirii, rostirii, făptuirii, dintre care cea mai importantă, în perspectivă judicativă, este aceea dintre cunoașterea veritabilă (episteme) și cunoașterea părelnică (doxa); în cea de-a doua parte, va fi evidențiată însăși mișcarea constitutivă a structurii logice originare, S P
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
temei pentru proiectul în cauză. Și, legat de aceasta, recunoașterea rolului constitutiv al judecății pentru toate faptele semnificative în orizontul logicii-organon. Printr-o atitudine naturală, exersată în refacerea drumului istoric al logicii, începând cu Aristotel, putem, desigur, descoperi un anume fundament al analiticii și dialecticii. Așa cum precizam, acestea două din urmă sunt, la Aristotel și aristotelicieni, pe de o parte, discipline logice care se ocupă cu diferența dintre raționamentul corect (științific și dialectic) și cel incorect, sofistic, iar pe de altă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de timp, așadar, sunt condiții atât ale obiectelor experienței noastre, adică ale fenomenelor, chiar ale sintezei tuturor fenomenelor, cât și ale cunoașterii obiective a acestora; dar aceste raporturi de timp apar astfel, pentru că, înainte de toate, timpul face posibil subiectul însuși. Fundamentul experienței posibile, redat mai sus într-o modalitate "analitică", este identificat de Kant cu principiul rațiunii suficiente.118 Acolo unde dovada obiectivității judecăților despre "lucruri" lipsește, nici posibilitatea experienței nu mai este în act și, desigur, nici timpul nu mai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
forma acestei Idei ( Ideea psihologică, formă a rațiunii pure), dar numai prin actele de gândire determinate, cele care se constituie în acte de cunoaștere, care au, astfel, drept obiect ceva posibil în experiență, și numai în ipostaza de "eu gândesc" (fundament al oricărui act de gândire și, cum am văzut deja, de cunoaștere, dar un veritabil "nimic", luat în sine), adică a unui necondiționat care intervine trebuie să intervină pentru a face posibilă însăși sinteza presupusă de orice act de cunoaștere
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
partea a doua ar fi fost o "critică" deși nu în genul analiticii și dialecticii transcendentale kantiene, nici în cel al analiticii și dialecticii logice aristotelice a trei reconstrucții filosofice despre timp și ființă: schematismul și concepția kantiană asupra timpului, fundamentul ontologic al lui cogito sum cartesian și conceptul aristotelic al timpului. Proiectul întreg ne îngăduie să credem că ar fi putut fi vorba, în partea a doua, de o analiză pregătitoare a conceptului de timp, asemănătoare, formal, cu aceea, tot
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ale dictaturii judicativului, analitica și dialectica. E drept, nu sunt clare nici dovezile în favoarea opțiunii că ar fi vorba despre un proiect non-judicativ. Din punct de vedere tematic, principiul "logic" al analiticii existențiale, anume actul-de-principiu, este insuficient pentru a reconstitui fundamentele acesteia, fiindcă este activ în structura sa și un alt principiu, fenomenologic. Inevitabilitatea tematică a acestuia ține de slăbiciunea probelor privind sensul "final" judicativ sau non-judicativ al analiticii existențiale. Deocamdată însă nu avem o direcție de lucru pentru a "prinde
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trecut cu vederea motiv pentru care, din când în când, revin la el -, pe lângă aspectele tematice tocmai semnalate, se referă la analogia dintre dualitatea ontic-ontologică, de origine heideggeriană, și dualitatea "atitudine naturală"-"atitudine fenomenologică" de proveniență husserliană, căpătată de reconstituirea fundamentelor analiticii existențiale. Cum spuneam și mai sus, reorizontalizarea fenomenologică proprie acesteia se datorează și angajamentelor fenomenologice pe care Heidegger și le asumă deschis de la bun început. Cum vom vedea, nici nu poate fi vorba doar despre o analogie strictă de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a cunoașterii" de tip aristotelic, așa cum la Husserl, în Erfahrung und Urteil / Experiență și judecată, putem recunoaște o "rescriere" a Analiticii secunde, în partea sa care se ocupă de constituirea cunoștinței și, în acest context, de experiență. Aparent pe alte fundamente decât cele fenomenologice, ideea lui Frege despre judecată ca un "mediu" nesaturat și cea a lui Wittgenstein despre medierea pe care o operează structura logică între structura stărilor de fapt și structura limbajului (a exprimării stărilor de fapt) sunt, toate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
predicatul și "este" din perspectiva timpului; în final, timpul însuși își capătă sensul printr-o raportare la sine; de altfel, aceasta este sarcina sa principală: să așeze în sens elementele judecății, care, cu un asemenea rost determinat, participă, ca veritabile fundamente "constitutive", la dictatura judicativului. De asemenea, cele două aspecte ale judecății le-am socotit deja, e drept, pe un temei încă firav, și aspecte ale dictaturii judicativului -, care împerechează termenii enumerați mai sus (subiectul și predicatul, verbul și timpul), anume
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a raportării la sine a acestuia. Dar este salvat altceva, prin aceasta, în afara unei concepții despre timp care își are originea în conștiința noastră naturală? Nu cumva timpul scapă, totuși, reglementărilor judicative așa cum ni-l prezintă filosofiile menționate, el fiind "fundamentul lumii" și, tocmai prin aceasta, fiind din afara reprezentărilor și gândurilor posibile în orizontul dictaturii judicativului? Ceea ce putem ști cu oarecare certitudine, în acest moment, este, întâi, "poziția" timpului în structura judecății: timpul este element al aspectului alethic al acesteia, alături de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]