5,548 matches
-
musculară mucoasei Epiteliu de acoperire - epiteliu stratificat pavimentos necheratinizat, gros, dispus pe aproximativ 25 rânduri -turnover rapid: 3-4 zile Corionul - țesut conjunctiv lax înfiltrat cu limfocite -conține vase sanguine mici, vase limfatice și nervi -conține glande mucoase în porțiunea inferioară(glande esofagiene superficiale), acestea secretă mucus neutru cu rol de lubrifiere pt trecerea bolului alimentar Musculară mucoasei -strat subțire de mușchi neted interpus între mucoasa și submucoasa -conține fibre muscular netede dispuse în 2 planuri: intern-circular, extern- longitudinal Submucoasa - conține țesut
Esofag () [Corola-website/Science/302711_a_304040]
-
de mușchi neted interpus între mucoasa și submucoasa -conține fibre muscular netede dispuse în 2 planuri: intern-circular, extern- longitudinal Submucoasa - conține țesut conjunctiv dens bogat în fibre elastic - se găsesc vase sanguine și vase limfatice -conține pe toată lungimea mucoasei glande mucoase(glande esofagiene propriu zise).Acestea secretă mucus(lubrefiaza suprafață epiteliului și favorizează alunecarea bolului alimentar) și lizozimi (enzimă cu rol bactericid) -conține plexul nervos Meissner format din microganglioni, fibre amielinice simpatice și parasimpatice cu rol în reglarea secrețiilor glandular
Esofag () [Corola-website/Science/302711_a_304040]
-
neted interpus între mucoasa și submucoasa -conține fibre muscular netede dispuse în 2 planuri: intern-circular, extern- longitudinal Submucoasa - conține țesut conjunctiv dens bogat în fibre elastic - se găsesc vase sanguine și vase limfatice -conține pe toată lungimea mucoasei glande mucoase(glande esofagiene propriu zise).Acestea secretă mucus(lubrefiaza suprafață epiteliului și favorizează alunecarea bolului alimentar) și lizozimi (enzimă cu rol bactericid) -conține plexul nervos Meissner format din microganglioni, fibre amielinice simpatice și parasimpatice cu rol în reglarea secrețiilor glandular Tunica musculara-formata
Esofag () [Corola-website/Science/302711_a_304040]
-
lichid este foarte periculos pentru om, mai ales în cazul inhalării vaporilor, dar și în cazul ajungerii pe suprafața pielii. Prin alimente și apa potabilă oamenii pot absorbi doze mari de bromuri anorganice. Aceste bromuri pot afecta sistemul nervos și glanda tiroide. În plus, pe lângă faptul că este toxic pentru om și caustic, bromul este dăunător mediului înconjurător. Ultimele studii făcute de către cercetători au afirmat faptul că bromul se găsește în cantități mici în unele alimente, mai ales într-o anumită
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
organice pot, de asemenea, să deterioreze anumite organe ca ficatul, rinichii, plămânii sau splina și pot cauza defecțiuni gastrointestinale și la stomac, putând să cauzeze, eventual, chiar și cancer. Ca și iodul, ingerarea bromului mai poate cauza mari defecțiuni asupra glandei tiroide și asupra sistemului nervos. Folosirea abuzivă și de timp îndelungat a medicamentelor pe bază de săruri de brom poate duce la tulburări datorate faptului că bromul poate înlocui clorul din organism (după "Curran"), efectele apărând la 4 săptămâni de la
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
din această cauză — o substanță foarte periculoasă. În combinație cu clorul, formează 2 compuși, ICl și ICl, nu foarte cunoscuți. Sunt lichide volatile de culoare brună, cu un miros înțepător, ce afectează ochii. Iodul este întâlnit în organismul uman în glanda tiroidă; alte organe care prezintă concentrații de iod sunt glandele salivare, stomacul, glanda pituitară și ovarele. În tiroidă, iodul este folosit la sinteza hormonilor tiroxinei și triiodotironinei, hormoni care au rol reglator al anumitor funcții metabolice, în special în controlul
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
clorul, formează 2 compuși, ICl și ICl, nu foarte cunoscuți. Sunt lichide volatile de culoare brună, cu un miros înțepător, ce afectează ochii. Iodul este întâlnit în organismul uman în glanda tiroidă; alte organe care prezintă concentrații de iod sunt glandele salivare, stomacul, glanda pituitară și ovarele. În tiroidă, iodul este folosit la sinteza hormonilor tiroxinei și triiodotironinei, hormoni care au rol reglator al anumitor funcții metabolice, în special în controlul temperaturii. Organismul persoanelor din societățile dezvoltate asimilează iodul din hrană
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
compuși, ICl și ICl, nu foarte cunoscuți. Sunt lichide volatile de culoare brună, cu un miros înțepător, ce afectează ochii. Iodul este întâlnit în organismul uman în glanda tiroidă; alte organe care prezintă concentrații de iod sunt glandele salivare, stomacul, glanda pituitară și ovarele. În tiroidă, iodul este folosit la sinteza hormonilor tiroxinei și triiodotironinei, hormoni care au rol reglator al anumitor funcții metabolice, în special în controlul temperaturii. Organismul persoanelor din societățile dezvoltate asimilează iodul din hrană în proporție mai
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
gușa este de 70 micrograme pe zi. În Regatul Unit, valoarea de referință este dublă ca măsură de precauție. Limita superioară de siguranță este de 1 mg/zi, existând riscul afectării tiroidei în cazul depășirii acestei doze. Existența iodului în glanda tiroidă a fost demonstrată de către un medic, Dr. Bauman, care, după ce a vărsat acid azotic concentrat pe un fragment de glandă tiroidă, a observat vapori de iod ce se degajau din țesutul descompus. Cu toate acestea, abia în 1916, un
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
de siguranță este de 1 mg/zi, existând riscul afectării tiroidei în cazul depășirii acestei doze. Existența iodului în glanda tiroidă a fost demonstrată de către un medic, Dr. Bauman, care, după ce a vărsat acid azotic concentrat pe un fragment de glandă tiroidă, a observat vapori de iod ce se degajau din țesutul descompus. Cu toate acestea, abia în 1916, un biolog american, David Marine, din Ohio, a indicat că gușa endemică ar putea fi tratată și prevenită cu iod ca supliment
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
o folosire îndelungată. Iodul este o substanță corozivă datorită proprietăților sale oxidante. Când este înghițit, iodul nu este absorbit, dar poate cauza gastroenterite severe. În organism, iodul este transformat rapid în iodură, în mod pasiv, de către amidon și stocat în glanda tiroidă. Vaporii de iod cauzează iritații pulmonare severe, care pot conduce la edem pulmonar. Concentrația admisibilă maximă de iod în organism este de 1 mg/m, elementul în sine fiind periculos pentru organism, o doză de 2 grame reprezentând o
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
în lavaj gastric, folosind lapte sau soluție apoasă de tiosulftat de sodiu. Eficacitatea cărbunelui activ este necunoscută în acest caz. Emisiile de iod radioactiv provenite de la catastrofe nucleare afectează tiroida, administrarea de iodură de potasiu prevenind absorbția acestuia la nivelul glandei. Pentru un efect complet este recomandată administrarea iodurii de potasiu înaintea expunerii cu cel puțin 12 ore pentru un efect complet, însă are o eficiență ridicată și dacă este administrată la scurt timp după expunere.
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
a mișcării respiratorii a țesuturilor cerebrale. Oamenii de știință moderni au conchis că descoperirile lui Swedenborg au deschis drumul majorității conceptelor fundamentale din fiziologia nervilor și organelor de simț. El este de asemenea prețuit pentru explicațiile cu privire la funcțiile și importanța glandelor endocrine, în special glanda pituitară. Între anii 1743 și 1745 Swedenborg a intrat într-o fază de tranziție care a avut drept rezultat o schimbare a preocupărilor sale centrale de la știință și filosofie la teologie. În 1743, la vârsta de
Emanuel Swedenborg () [Corola-website/Science/302857_a_304186]
-
țesuturilor cerebrale. Oamenii de știință moderni au conchis că descoperirile lui Swedenborg au deschis drumul majorității conceptelor fundamentale din fiziologia nervilor și organelor de simț. El este de asemenea prețuit pentru explicațiile cu privire la funcțiile și importanța glandelor endocrine, în special glanda pituitară. Între anii 1743 și 1745 Swedenborg a intrat într-o fază de tranziție care a avut drept rezultat o schimbare a preocupărilor sale centrale de la știință și filosofie la teologie. În 1743, la vârsta de 55 de ani, aflându
Emanuel Swedenborg () [Corola-website/Science/302857_a_304186]
-
fiind înconjurate de o zona pubiană acoperită cu păr și "labiile mici sau buzele mici" (Labia minora pudendi) care delimitează deschiderea anterioară vaginală, unde se varsă urina venită prin deschiderea meatului urinar. În treimea inferioară a vestibulului vaginal se află glandele Bartholine, "Glandulae vestibulares majores", care asigură umiditatea mucoasei vaginale. La comisura superioară a labiilor mici se află clitorisul, o formațiune bogat inervată erectilă de formă cilindrică, care corespunde glandului penisului de la bărbat, fiind învelit de o teacă pieloasă (latină "Preputium
Vulvă () [Corola-website/Science/303294_a_304623]
-
sau nestipelate. Florile sunt bisexuate, solitare sau grupate în raceme (rar cime). Florile pot fi actinomorfe (Ranunculus sp.) sau zigomorfe (Aconitum sp.), cu perigon "sepaloid sau petaloid, fie cu periant diferențiat în caliciu și corolă. Petalele pot avea la bază glande nectarifere. Staminele și carpelele sunt libere și numeroase, dispuse pe un receptacul conic sau alungit. Dispoziția pieselor florale poate fi hemiciclică (cel mai adesea), dar sunt și cazuri de spirociclie sau dispoziție ciclică. Genul Ranunculus (piciorul cocoșului) cuprinde numeroase specii
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Alte specii din flora ruderală a României sunt: "U. urens" L. (urzica mică), cu flori monoice; "Parietaria offlcinalis" L. (parachemiță), sporadică prin locuri ruderale, bogate în humus. Sunt plante erbacee, cu frunze stipelate, simple sau compuse, alteme. Organele vegetative au glande secretoare. Florile sunt unisexuate, dispuse dioic, iar fructul este o achenă (nuculă). "Cannabis sativa" L. (cînepa) este o plantă cultivată pentru fibrele liberiene textile și pentru fructele sale oleaginoase, comestibile. "C. sativa var. indica" Lam. Conține cannabină, cu proprietăți hipnotice
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
și ca purgativ. Plante cu frunze alterne sau opuse, cu flori bisexuate actinomorfe (rar zigomorfe), răspândite mai ales în zona tropicală și subtropicală, puține în regiunile temperate. Fructul este o capsulă, bacă, drupă sau nuculă. Fami1ia Myrtaceae Sunt arbori cu glande secretoare de uleiuri eterice în frunze, care sunt întregi, nestipelate, sempervirescente. Florile pe tipul 4 sau 5, cu numeroase stamine și gineceu inferior. Fructele sunt bace, drupe, capsule sau achene. Myrtus communis L. (mirtul) este un arbust mediteranean, sempervirescent, cu
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
medicinale pe plan mondial. Sunt plante lemnoase, cu sau fară țesuturi secretoare de latex. Au flori actinomorfe sau zigomorfe, heterochlamidee, cu androceu diplostemon, uneori haplostemon. Cele mai multe specii sunt răspândite în sudul Asiei, în Africa și Australia. Au frunze nestipelate, cu glande ce au uleiuri aromatice, vizibile prin transparență ca niște puncte. Florile sunt bisexuate (rar unisexuate), actinomorfe sau zigomorfe, grupate în inflorescențe cimoase. Sepalele sunt libere sau unite, petalele sunt libere (pe tipul 4 sau 5), stamine 8-10, iar gineceul din
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
întregi, nestipelate. Flori actinomorfe, cu 5 sepale libere (sau concrescute la bază), persistente pe fruct. Corola are 5 petale libere, caduce, iar androceul este format din 5-10 (sau mai multe) stamine unite la bază într-un inel care are și glande nectarifere. Gineceul este alcătuit din 3-5 carpele concrescute, cu 5 loculi (fiecare avînd cîte două ovule anatrope). La fructificare fructul apare 10-locular din cauza aparițeiei în fiecare locul a unui perete fals (septum). Fructul este o capsulă septicidă, cu 8-10 semințe
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
dispuse altern, sunt întregi sau palmat sectate. Florile mici, numeroase, grupate în inflorescențe cimoase, sunt actinomorfe, bisexuate sau unisexuate, de tipul 5 sau 4. Sepale mici, unite prin baza lor, petalele libere sau unite, iar staminele au între bazele lor glande nectarifere. Gineceul este format din 2 carpele unite, cu doi loculi (în fiecare cu cîte două ovule anatrope). Fructele sunt drupe cărnoase, suculente, cu 2-4 semințe ce conțin endosperm oleaginos. Genul Vitis are cea 40 specii, răspîndite în emisfera nordică
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
de jur împrejur sunt mai multe flori mascule reduse la cîte o singură stamină, cu un rest de înveliș floral. Această grupare se află într-o cupă provenită prin concreșterea a 5 hipsofile. Pe marginea superioară a cupei sunt 4 glande nectarifere eliptice, semilunare sau bicornute. Ciațiile sunt grupate în inflorescențe dicaziale, iar acestea formează la rîndul lor inflorescențe compuse. E. cyparissias L. este foarte răspîndită, din zona de stepă pînă în cea colinară, mai abundentă prin pajiștile xerofile sau xeromezofile
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
numeroase semințe prevăzute cu aril. În mod spontan, în Republica Moldova crește doar Paeonia peregrina (bujor străin) întîlnit prin tufișuri și luminișuri de păduri, în sudul Moldovei. Sunt arbori, arbuști sau liane sau plante erbacee, care în organele lor vegetative au glande și canale cu uleiuri eterice. Au frunze opuse și flori pentamere. Androceul polimer, adeseori poliadelf, iar gineceul este apocarp sau sincarp. Cuprinde specii tropicale și subtropicale sempervirescente, cu frunze simple, pieloase, iar florile sunt solitare, actinomorfe, bisexuate, cu petale unite
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
este un arbust cu frunze ovate, dințate pe margini și flori albe, parfumate. Frunzele conțin alcaloizi (teofilina, cofeina) și taninuri. Cuprinde 90 de genuri cu cea 1300 specii, mai ales tropicale. Frunzele sunt simple, întregi, opuse, nestipelate. În frunze sunt glande și canale cu uleiuri eterice vizibile în transparență. Florile sunt mari, actinomorfe, bisexuate, pe tipul 5, cu caliciul dialisepal sau gamosepal, iar corola este dialipetală. Androceul are stamine numeroase, libere sau unite în mănunchiuri (o parte transformate în staminodii). Gineceul
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Fructul este o capsulă septicidă, uneori bacă sau drupă, iar semințele nu au endosperm. Hypericum perforatum L. (sunătoare, pojarniță, ) este o specie erbacee, cu rizom din care pornesc rădăcini adventive și tulpini (sclerificate la bază) muchiate și multiramificate. Frunzele au glande cu uleiuri eterice, care apar ca niște puncte (perforații). Florile sunt galbene- aurii, dispuse în vîrful tulpinii și ramurilor în cime corimbiforme. Părțile aeriene ale plantei au miros balsamic și gust aromatic-amar și astringent, fiind utilizate în fitofarmacie pentru afecțiuni
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]