9,375 matches
-
gusta iarăși din deliciile acelei nopți de pomină, mai ales cînd Îl vedea pe Vlăjgan apărînd la Saratoga sau la Freddy Solo’s, dar degeaba: hohote de rîs, pahare de whisky și fete cuviincioase. Despre cele de Anul Nou, despre Gloria Symphony nu s-a mai vorbit de atunci. Totuși Bobby avea planurile lui. De Îndată ce-o să intre la Universitate, de Îndată ce-o să-i dea pe mînă Volvo, o să plece În căutarea Vlăjganului; știa unde să-l găsească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
propriul său domeniu, într-o funcție de mare autoritate asupra mai multor supuși decât orice alt om. Era un conducător devotat, desigur, s-a liniștit el grăbit, renegând mândria de moment. Vedea în mod clar marile fapte bune care ar reflecta gloria Linn-ului și epoca de aur a lui Tews. Viziunea era atât de nobilă și inspirată încât, pentru mult timp, se mulțumi numai să se joace cu planurile mărețe, nebuloase și nu întreprinse absolut nimic. A fost informat imediat ce Clane s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
gelatinoasă a visului, iar eu - care (sau fiindcă) iu beam fiecare fibră din amărâtul ei căpșor de studentă și gâsculiță - creșteam din întrolocarea foițelor em brionare, scrise pe ambele fețe cu vise furate. Și iată-ne acum: eu, autor, colectând glorie și (mult mai mult) dispreț, nemaiîndrăznind să intru nopțile în nici un fel de ring, pentru nici un fel de rundă onirică. Ea, o necunoscută, un plic folosit și aruncat, în care poate au fost bani sau poate he roină. Amândoi am
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Ramonei și al neuitatului, deși uitat, Aprinde o țigară a fost Gardel al nostru, atât prin muzica lui, cât și prin viața romanescă pe care a dus-o. La Vulpea roșie toată lumea venea pentru Cris tian Vasile, așa cum Zavaidoc, altă glorie a momentului, făcea să prospere Înge rașul, faimosul local al Vio ricăi Athanasiu. Cei doi mari nu se iubeau. Za vaidoc era cu bandele de la Bariera Vergului, conduse pe-atunci de Borilă. Le plătea ca să-l protejeze. Cristian Vasile își
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
tuturor tine rilor din generația mea. Așa că nu știu ce-aș putea scrie despre ea pentru ca pagina asta să merite, cât de cât, citită. Numele lui Rotluft nu-mi spunea mai nimic pe-atunci, când nu citeam cărțile nici pentru gloria autorului, nici pentru fru musețea stilului - săream peste descrieri cu nepăsarea cu care ochiul de pisică ignoră obiectele imobile - ci pentru aven tura pură, cum ai spune heroină pură. Într-adevăr, cartea asta nu am citit-o și n-am
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
griji pentru mine. Frate, trebuie să-mi promiți. Indiferent unde s-o fi dus, trebuie să afle ce se întâmplă. Cum ar veni, ea tot timpul avea grijă de mine. Ăsta-i marele șpil cu ea. Dreptul ei personal la glorie. Mi-a salvat viața la un moment dat. Tata era cât pe ce să-mi rupă gâtul ca pe un creion. O să-ți povestesc cândva cum a fost. Chestii personale. Dar crede-mă, aș fi mort fără sora mea. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
branșă, practic. Construim un viitor mai bun. Fiecare după posibilități. Ea își ridică privirea spre el, scârbită, încântată. Cele patru cvartale centrale pe care le vedea păreau cumva reînsuflețite. Poate Kearney chiar se trezea la viață, revenind la perioada de glorie din urmă cu o sută de ani, când locuitorii optimiști din Epoca de Aur făcuseră chiar lobby ca să mute capitala de la Washington în orașul lor miracol din inima națiunii. Balonul ăla explodase așa de rău, încât Kearney avusese nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
infinit poate îi voi da de capăt. Ziua s-a oprit din treabă, liniștea-i atât de sfântă! Un bătrân monah mă-ntreabă ce probleme mă frământă... din adâncuri de istorii, munții cu păduri pe ei, grei, sunt încărcați de glorii, de legende și de zmei. Oala văii dă în clocot, seara-n munți e sferică, bate toaca și un clopot, intru în biserică. Mă închin și cânt la strană, parcă-s în copilărie când duceam flori din poiană și cântam
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
la o altă carte O, neam de vulturi! Ai ajuns acum la poarta veșniciei; frumoși sunt munții României și taina lor de nepătruns! Ca ei ridici pe-adânci istorii credința brazilor ce cresc în duhul nostru românescizvor de suferinți și glorii; cu ei în suflet, în convingeri, ai înfruntat atâtea riscuri martiric ajungând pe piscuri proteguit de-aripi de îngeri; la vârsta multimilenară, ce suie tainic spre sublim, ne-am învățat să dăinuim prin dragostea de Neam și Țară ne-a
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
simțămintele față de așezămintele monahale ce s-au dovedit și rămân mereu adevărate focare de credință străbună, de cultură și patriotism. Protop. G. Benchea, Câmpeni-Alba Pr. Gheorghe Crișan, Roșia Montană-Alba * 30 iulie 1984 În fiecare carte sfântă este înscrisă istoria și gloria acestui neam. 105 Fie binecuvântați acei care au înscris spre înălțimea cerului turle ale Bisericii, semn că acolo poți să poposești fără grija că vei întâlni oameni răi. Fie binecuvântați acei care au construit adevărate ctitorii cu care ne mândrim
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
botul calului și vorbindu-i Întruna cu blîndețe. Apoi Îți amintești cum un copac, care se arcuia peste străduța Îngustă unde locuiești, a prins viață În anul acela și să-l privești zilnic pînă ce și-a atins clipa de glorie a verdelui vrăjit și tineresc. Și-ți amintești de o stradă de pe malul apei, bolovănoasă și roasă de vreme, cu viața ei golașă și aspră, cu Îngrămădirea de cocioabe, blocuri ieftine și ziduri mizerabile, Înalte, cu hidoșenia și frumusețea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
iute peste zidurile de cărămidă roșie, tocite de vreme, ale caselor; În aer plutesc glasuri și undeva muzică, iar noi zăcem aici, atomi orbi În adîncuri de celulă, atomi cenușii și fără glas În tristețea furnicarului uman al pămîntului, iar gloria noastră a pierit, numele noastre s-au uitat, puterile ni se scurg ca ale pămîntului sfredelit, În timp ce zăcem aici În noapte, iar rîul curge la vale... iar timpul Întunecat se hrănește din măruntaiele noastre ca un corb și știm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
biciuit neîncetat? MÎndră Moarte, mîndră Moarte, nu pentru măreția ce-ai adăugat-o măreției regilor, nici pentru demnitatea ce-ai impus-o asupra demnității oamenilor celebri, nici pentru vraja ultimelor cuvinte rostite de buzele geniilor, ci pentru că ne dăruiești atîta glorie nouă, celor care n-am cunoscut gloria, atîta mîndrie și frumusețe nouă, celor care am trecut prin viață neștiuți și anonimi, pentru că le dăruiești tuturor - atomi fără chip, fără nume, fără glas ai pămîntului - cumplita binecuvîntare a măreției tale, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pentru măreția ce-ai adăugat-o măreției regilor, nici pentru demnitatea ce-ai impus-o asupra demnității oamenilor celebri, nici pentru vraja ultimelor cuvinte rostite de buzele geniilor, ci pentru că ne dăruiești atîta glorie nouă, celor care n-am cunoscut gloria, atîta mîndrie și frumusețe nouă, celor care am trecut prin viață neștiuți și anonimi, pentru că le dăruiești tuturor - atomi fără chip, fără nume, fără glas ai pămîntului - cumplita binecuvîntare a măreției tale, pentru că te-am Întîlnit și te-am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
n-am descoperit tărîmuri necunoscute și nu ne-am Întors să ne plimbăm iarăși pe continentul nopții și să ascultăm tăcerea pămîntului? Oare n-am fost viteaz Învingător atîta timp cît am fost cu tine, prietena mea, n-am cunoscut gloria, bucuria și victoria pe acest pămînt - și oare nu mă voi simți din nou ca odinioară, dacă ai să te Întorci la mine? Vino, sora mea, În ceasurile de veghe ale nopții, vino În miezul tainic și tăcut al Întunericului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
strigătul sălbatic de durere și de bucurie să izbucnească În nopțile Înstelate. Umple sufletele lor de presimțirea de nedescris, sălbatică, nu a morții, ci a vieții, căci le vorbește despre ținuturi noi, despre biruință și descoperire, despre fapte eroice, despre gloria și camaraderia eroilor, și dragostea minunatelor femei necunoscute - despre o victorie răsunătoare și o faimă uriașă Într-o lume de eroi, și despre o viață mai plină și mai fericită decît cea trăită pînă atunci. Așa am simțit În anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai Îndepărtate decît ținuturile tătarilor, mai ciudate și mai obsedante decît Japonia sau decît chipurile șterse ale primilor faraoni care au Înălțat piramidele - și pe care el Îi văzuse, Îi auzise, Îi Întîlnise, Îi cunoscuse În plenitudinea avîntului pasiunii și gloriei tinereții sale: chipurile dispărute, fără grai, uitate de vreme ale lui Buchanan, Johnson, Douglas, Blaine - chipurile Împodobite cu favoriți, estompate, mîndre, Înstrăinate de vreme ale lui Garfield, Arthur, Harrison și Hayes. — Ei, Doamne! spuse el - și glasul Îi răsuna În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
curg mai departe ca apa și Într-o zi vine iarăși primăvara. Oare vom mai ieși vreodată pe porțile răsăritului așa cum am făcut cîndva, Într-o dimineață, și vom mai căuta, așa cum am făcut atunci, tărîmuri noi, promisiunea războiului și gloria și bucuria și victoria și un oraș strălucitor? Vai, tinerețe, Încă rănită, vie, sfîșiată de tristeți de nerostit, Încă jelind cu o jale de nesuportat, Încă suferind de o sete de nepotolit - oare unde să căutăm? Căci furtuna sălbatică se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
eroism, de tărie și de tăcerea veșnică a pămîntului. Ea viețuiește in inima locuitorilor, În mintea lor, În faptele lor neconsemnate, iar ei sînt mulțumiți să știe acest lucru și nu simt nevoia de a se amăgi cu visuri de glorie cuprinse În balade și Armade. Catawbianul nu simte nevoia să vorbească, să afirme sau să nege, nu simte nevoia să-și dovedească puterile sau realizările, căci sufletul său este singuratic și ascuns, spiritul său nesfîrșit de curajos și de modest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
întâmplător alege măgarul, un animal de povară care transportă greutățile țăranului în drumurile sale frecvente printre colinele însorite ale Israelului, măgar care să poarte și povara simbolică a profetului. Isus se leagă de această tradiție: el vrea să arate o glorie umilă, o regalitate modestă; zeloții și cei care pot fi numiți partizanii naționaliști ai poporului subjugat de Roma ar fi voit ca el să fie la fel ca toți ceilalți regi, înarmat și decis să folosească forța și violența pentru
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Ignațiu de Loyola... Probabil nimeni nu se gândea la măgar, atunci când îi cântau lui Isus: „Osana Fiul lui David, binecuvântat cel care vine în numele Domnului...”. Aplauzele nu erau pentru el; faptul de a-l purta pe Isus era recompensa și gloria lui. Aceasta îl învață măgarul pe preot: să se facă plăcut și util lui Isus, să guste bucuria de a-l purta pe Isus personal pe umerii săi și în inima sa, să simtă gustul spiritual de a-l duce
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
un om unificat: în gândire (cfr. 1Cor 2,16), în simțire (cfr. Fil 2,5), în dorință (cfr. Rom 8,6-7), în voință (cfr. In 4,34), în comportament (cfr. 1In 2,5), în a fi destinat unui singur scop, gloria (cfr. Fil 3,10-11). Și în creștinism găsim acel „Cunoaște-te pe tine însuți”. Augustin îi cere omului să nu se risipească, ci să se regăsească necontenit căutând înlăuntrul său centrul propriei existențe: „Să nu ieși în afara ta; reintră în
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
pe deplin, adevărată comunicare. Este adevărat că în inima lor, bărbatul și femeia timpului nostru sunt desigur făcuți ca bărbatul și femeia din secolele precedente; există aceiași dorință pentru bine și aceiași tendință spre rău. Ființele umane continuă să fie „gloria și drojdia societății”, „păcătoșii chemați să devină sfinți” (B. Pascal). Toate acestea sunt în inimă; dar, pentru a comunica cu persoana care este de cealaltă parte, trebuie să o ajungi din afară; semnalele pe care le trimiți urechii și ochiului
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
voi împărăția lui Dumnezeu” (Mt 12,28; cfr. Lc 11,20). Împărăția lui Dumnezeu este împărăția lui Cristos; cerurile s-au deschis pe pământ pentru a le permite oamenilor să intre în veșnicia lui Dumnezeu cu ceea ce cuprinde: spiritualitate, sfințenie, glorie. Și există ceva și mai mult: numai prin Cristos oamenii devin adevărații „fii ai împărăției”, adică ai noii împărății, net superioară împărăției pentru care iudeii contemporani se considerau moștenitorii firești (cfr. Mt 8,12). O primă notă. În fața perspectivei nemăsurate
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
punct fix al gândirii creștine: viitorul este aș-teptat tocmai pentru că face memorie; exemplu, în această privință, este Maria, care a fost antrenată de Dumnezeu în trecutul mântuirii, care a făcut un prezent al harului, capabil să pregătească un viitor al gloriei. e) Bagajul experienței. Bogăția bătrânului este experiența. Trebuie precizat: este o bogăție pentru alții. Astăzi, ne bucurăm pe bună dreptate de dezvoltarea tehnologică și dorim ca aceasta să crească din ce în ce mai mult; totuși suferim și o mare pierdere: cea a înțelepciunii
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]