5,849 matches
-
parcă a murit și s-a îngropat. Totul e groază sacră și haos cosmic. Suntem la începutul lumii: „Și pământul era fără chip și pustiu, și întuneric era deasupra adâncului, iar duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor”. Bezna și groaza sacră dilată imaginația până la vedenia halucinantă a întocmirii universului: Așa înaintea creării A fost tohu-bohu, socot: Plutea peste-adânc Sevaot, Și, neștiutor al mișcării. Sta haosul tot. Aici, în sălbatica noapte, Cunoști ce e veșnic și sfânt. Ce soli ai vieților
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în ierarhia creației. Omul însuși e făptura lui Dumnezeu și încă o făptură căzută în păcat și în moarte. Frumusețea lui e desfigurată de păcat și limitată de moarte. Marea lui nefericire e veninul răului, care îl devastează; marca lui groază e limita morții, inevitabilă. Prohodul îngropării Domnului, această elegie, cea mai sfâșietoare din câte s-au scris, acest bocet universal, vede în moarte stingerea frumuseții terestre când pune pe buzele Silnici Fecioare cuvintele: „Primăvară dulce, Fiul meu cel dulce, frumusețea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
martirilor, la descrierile și reprezentările iconografice ale iadului, la unele viziuni apocaliptice, la istoria lui Iov și la nenumărata ei iranspunere în artă, la plăgile Egiptului, la distrugerea catedralelor sub bolșevism, la profanarea și arderea moaștelor în Spania, la ziua groazei celei mari de la sfârșitul lumii. în toate aceste cazuri, invazia sublimului în suflet e atât de imensă, de zguduitoare și de irezistibilă, încât ne reduce parcă la nimicnicie și la nefunță. Adeseori însă sublimul negativ se însoțește într-o îndoită
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și a intrat în ele duhul de viață și înviară și se sculă în picioare o foarte, foarte mare oștire”. Viziunea lui Ezechiel e într-adevăr de o cutremurătoare forță apocaliptică. Ea ne face să trăim un îndoit sentiment: de groază, pe care ne-o dă aspectul sinistru al câmpului de oase, ridicarea scheletelor, vuietul uscat pe care îl fac, și de exaltare entuziastă, pe care ne-o dă suflul duhului de viață ce trece prin ele, le încarnează și le
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
gigantică, colosală, incomensurabilă, în raport cu individualitatea mărginită a omului, adică a subiectului estetic. Apariția lui în suflet e descrisă ca o erupție, ca o invazie năpraznică, de un dinamism violent, covârșitor și irezistibil. Subiectul îl suferă în primul moment cuprins de groaza propriei distrugeri, iar în al doilea moment, adaptându-se ritmului uriaș al prezenței sublime, se simte ridicat și lărgit în măsura acestei imense invazii. Disproporția inițială dintre obiect și subiect se transformă într-o proporționare a subiectului la obiect, într-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
interpretând-o în felurite chipuri. În capitolul înrudirea extazului religios cu extazul artistic, Henri Delacroix scrie: „în extaz se înfruntă sentimentul că ești în inima lucrurilor, că ești totul, cu evidența că nu ești nimic. De unde, urmând dozajul acestor elemente, groaza de sublim sau calmul seninătății. Astfel, nimicirea conștiinței personale și conștiința că intri într-o realitate superioară și după grad și după individ, o răpire mai repede și mai violentă, momente de paroxism, o destindere mai bruscă sau mai dulce
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e o contradicție penibilă a simțului nostru de armonie naturală sau de armonie spirituală. Ea are totdeauna un înțeles peiorativ, fiindcă e încarnarea cea mai desfigurată a unui rău fizic sau a unui rău moral. Aparițiile ei ne cutremură de groază ca niște erupții ale puterilor infernale, ce violentează natura omenească. Genialitatea și sfințenia n-au nimic a face cu monstruozitatea. Ele sunt apariții anormale prin faptul că sunt supranormale. Esența lor nu stă în vreun defect față de comunul vieții, ci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
credință la virtute. A fost întâi din lume, a participat din plin la mizeria și la decăderea ei morală, pe care după aceea o neagă, fiindcă îi cunoaște amărăciunea băută până la fund. Cunoașterea păcatului în lumina revelației creștine e izvorul groazei lui de lume. Pe geniu însă nu conștiința morală a păcatului îl depărtează de lume, ci un superior simț estetic, care refuză urâtul existenței sau care e pătruns de tristețea frumuseților atât de vremelnice din această lume. Schopenhauer atribuie geniului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ci pe însuși Dumnezeu creatorul. De aceea geniul e numit „creator în gradul al doilea”. Creația lui însă nu e o realitate, ci o ficțiune fermecătoare, o idealizare a lumii desfigurate de urâtul păcatului, un simbol al nemuririi născut din groaza morții, care devastează viața. În tot ce e mare, în tot ce strălucește ca adevăr, ca bine și ca frumos din creațiile naturale ale geniului omenesc, trebuie să citim îndemnurile tainice, înspăimântătoare, ale Logosului, care e însăși rațiunea de a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai puțin limpede sub regimul mitologiei păgâne, în schimb suferința din lume e atât de adânc simțită de ființa omenească de pretutindeni și de oricând încât, chiar dacă paradisul n-ar fi o amintire divină și o nădejde eshatologică, nefericirea și groaza morții ar fi dat bici imaginației să-l născocească. Sentimentul paradisiac e ca simțul sănătății, ca simțul vieții și ca simțul sfințeniei. Nimeni nu prețuiește sănătatea mai adânc decât în boală; nimeni nu prețuiește viața mai puternic decât în pragul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
câine ciobănesc și de nu-ți vine să crezi, hai în codru și-oi să vezi! Unde-s tufele mai mari, zac boieri în sânge tari, unde-s tufele mai mici zac piticii mei haiduci, așteaptă haiducii mei care bagă groaza în mișei, și la un mic semnal de ei te vezi înconjurat. Căpitanul Aho, aho, pitic, pitic boscorodea, boscorodea, ghincule, nu mă lăsa! Turcul Novrameli, sistemili, turchili, burichili, caliman, dobri, la o parte, bulibaș, că picioarele vi le retez. Ce
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
cătușele și obezile-n picioare, să te bag la închisoare! Haiducii cântă O, maică scumpă maică Fiul tău dorit O vino scumpă maică (bis) Să-l vezi chinuit (bis) Temnița-i adâncă Cu uși și zăvoare Lanțurile-s grele (bis) Groaza-l înfioară (bis) Totuși are-n taină Un scop de a scăpa Iar noi atunci cu toții (bis) Ne vom bucura (bis) Căpitanul Mai lasă-te de haiducie, c-ai să mori în pușcărie, mai lasă-te de furat c-ai
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
tău mai blând, De ce nu ai putere vrăjmașii a-ți iubi, De ce slăbești râvna cu fiecare zi? De ce tot mai în urmă rămâi de frații tăi, De ce ți-e tot mai teamă de ochii celor răi, De ce tot mai cu groază la moarte te gândești, De ce ești tot mai gata mereu să te-ndoiești, De ce ți-e tot mai slabă dorința de-a cânta, De ce n-ai nici voință, nici duh de-a asculta, Ceți face goală viața și șubrezi ai
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
de a găsi paradisul a condus exploratorii în multe din acțiunile lor în "Lumea Nouă". Iar dacă paradisul nu a fost găsit atunci, au încercat să-l realizeze singuri. De la începutul călătoriilor pe mare, marea are un dublu aspect, de groază și de speranță. Zonele necunoscute au dezvoltat imaginarul epocii. În perioada medievală marea era zonă a marilor pierderi și a monștrilor. Dar dincolo de mare, în zona insulelor, se afla un univers unic: "paradisul terestru". Morus nu începe prin opera sa
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
seceri, topoare cu două ascuțitori, tesle, seceri și alte multe prea înfricoșate unelte, cu care le dă la toți multe feluri de morți după păcatele lor, și văzînd smeritul meu suflet pre tiranul acela m-a cuprins toată frica și groaza nesuferită. Atuncea i-au zis tinerii aceia: ce stai? dezleagă legăturile trupului. Dar să nu-i dai atîta durere pentru că nu are multe și grele păcate. Și apropiindu-se ea de mine, cu un ciocănaș mi-a deznodat și vinele
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
într-un luminiș. Sensul alegoric ne indică substratul ce se ascunde sub învelișul acestei ficțiuni cu motiv silvestru. Pădurea împreună cu întunericul reprezintă mulțimea fără număr a păcatelor în care s-a cufundat poetul către mijlocul vieții sale. Sensul moral închipuie groaza de păcat a spiritului creștin (che nel pensier rinnova la paura), apăsarea conștiinței împovărată de vini precum și aspirația inexorabilă de a ieși din robia răului. Sensul anagogic, ce decurge pe planul suprafiresc, dezvăluia bunătatea Providenței, care arată limanul luminos al
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și el țipa la mine. Se pot întâmpla diverse situații însă. Vin oamenii și te înjură, cum li s-a întâmplat unor colegi de-ai mei. Vin oamenii și dau peste tine, trec între tine și cameră. Se întâmplă o groază... au loc o groază de incidente. Și se mai sparge... Asta e spaima mea cea mai mare, să nu mi se spargă un reflector odată. A.N.: Am citit asta despre tine. Dar de unde această spaimă, că eu nu am
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
mine. Se pot întâmpla diverse situații însă. Vin oamenii și te înjură, cum li s-a întâmplat unor colegi de-ai mei. Vin oamenii și dau peste tine, trec între tine și cameră. Se întâmplă o groază... au loc o groază de incidente. Și se mai sparge... Asta e spaima mea cea mai mare, să nu mi se spargă un reflector odată. A.N.: Am citit asta despre tine. Dar de unde această spaimă, că eu nu am auzit niciodată să se
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
le-am făcut nu prea am avut interlocutori. Doar dacă era cineva foarte foarte interesant. Dar s-a mai întâmplat, uite când s au împlinit doi ani de la 11 septembrie și aveam un interlocutor care era foarte interesant, văzuse o groază de lucruri, dar în live s-a blocat. Și a bătut câmpii o vreme și a trebuit să-l opresc. Când mi-am dat seama că și la a treia întrebare răspunde la fel ca la celelalte, i-am mulțumit
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
primul cap video și nu mi-am dat seama când am revenit în live imediat de faptul că mă uitam îngrozită spre omidă cu o față speriată și cred că lumea nu își dădea seama ce mi-a provocat mie groaza aia teribilă. A.N.: De ce vă e teamă cel mai rău într-un live? E.Z.: Cel mai rău lucru într-un live este să se vadă cât ești de prost în momentul ăla. Pentru că există subiecte în breaking news care
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
ai unui subiect anume, dar pot întâmpina dificultăți în a inventa povești; în cazul în care fac dovada unui interes față de personaje și istorii fictive, vor avea tendința să prefere caricaturile exagerate, precum poveștile din desene animate și cele de groază, în care sentimentele manifestate sunt exagerate), încrederea în rutină (se bazează foarte mult pe rutină, preferă să urmeze zilnic același drum spre școală, atingând anumite obiecte în timp ce merg, întâmplările neașteptate și schimbările rutinei pot provoca o anxietate crescută), stângăcie (atât
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
Traveller (Povestirile unui călător) de Washington. Irving si în Serapions-brüder (Povestirile fraților Serapion) de E.T.A. Hoffmann. Romanul gotk Melmoth the Wanderer (Melmoth rătăcitorul) constă dintr-un ciclu straniu, dar categoric impresionant, de povestiri izolate oare, în afară de atmosfera comună de groază, nu au decât o foarte slabă legătură unele cu altele. *294 Un alt procedeu, în generai ieșit din uz, este includerea unei nuvele în <cadrul unui roman, de pildă, Man on the Hill's Tale (Povestea omului de pe deal) din
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
unui suflet chinuit, oare caută astfel să se ușureze (Inima care-și spune taina). Adesea ideea nu este clară : putem, oare considera că în Ligeia autorul își vorbește sie însuși depănându-și amintirile pentru a-și împrospăta propriul sentiment de groază ? Problema centrală a metodei narative privește relația dintre autor și opera lui. Dintr-o piesă, autorul lipsește; el a dispărut îndărătul ei. Dar .poetul epic spune o poveste -ca un povestitor de profesie, incluzând în poem comentariile sale și prezentând
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
se pătrunde prin uși mascate, glisante; răpiri, întemnițări, urmăriri prin păduri neumblate); mai există apoi un Kunstwollen, o intenție estetică, intenția de a-l face pe cititor să simtă un tip special de emoție și de oroare plăcută ("milă și groază", și-au spus poate unii dintre amatorii de romane gotice) *22. În general, concepția noastră despre gen s-ar cuveni să încline spre latura formală, adică să considere drept gen mai degrabă versul octosilabic folosit de S. Butler în Hudâbras
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
real (nu numai un mănunchi de distincții de castă), deși principiul respectiv n-a fost niciodată enunțat cu claritate: era îndemnul la o rigidă unitate de ton, la o puritate și o "simplitate" stilizată, la concentrarea asupra unei singure emoții (groază sau râs), precum și asupra unei singure intrigi sau teme. *310 Era, de asemenea, îndemnul la specializare și pluralism: fiecare artă are propriile ei însușiri si produce o plăcere specifică. De ce ar încerca poezia să fie "picturală" sau "muzicală", sau de ce
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]