5,257 matches
-
să te bagi, Ionele, te-ai țăcănit ? Mai bine lasă-l să plece, ce Dumnezeu a venit cu kipa aia pe cap într-un bar unde se știe că se adună mulți legionari ? — O, dar, domnișorule Cristian, pun pariu că puștiul habar nu are de gardiștii locului. Cred că e nou în zonă și abia acum are să afle nepotrivirea. Tânărul tăcu pentru câteva secunde, fără să se întoarcă să vadă cine-i cere socoteală de la masa din spate. Apoi, ca și cum nimic nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din Toulouse în Micul Paris, care căutau cele mai deocheate și trăsnite distracții și aventuri. — E clar, cu potcovarii ăștia o să avem noi de furcă, au experiență, zice Fernic. — Și francezii ? — Haidi, mă, Sachi, ăștia au venit să se distreze, habar n-au ce-i așteaptă. Într- adevăr, cei doi tineri nu păreau să se afle în locul potrivit. Glumeau între ei de parcă i-ar fi așteptat o adevărată petrecere. Pe când patronul de herghelie, un bărbat la vreo cincizeci și de ani
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și terfelită bucățică cu bucățică. Păi, cum poți să-ți bați joc altfel de un popor decât tăindu-i de la bază înseși credințele și tradițiile lui ? Suntem în plină criză de valori și e rolul nostru, al celor care au habar și știu să spună pe nume și au și cui să spună, să ne facem auziți. — Domnule Eliade, vă opresc, pentru că m-ați înțeles probabil greșit. Cu siguranță, de fapt, m-ați înțeles greșit. Dumneavoastră considerați că a nu lua
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să se privească în oglindă. Era un dezastru. Chipul supt și umflat de la pumni, pielea deshidratată, îngălbenită, ochii aproape vineți de cearcăne și o barbă deasă, care puțea. S-a fixat câteva secunde bune și apoi l-a bufnit râsul. „Habar n-aveam cât de urât pot fi, dacă mă chinui puțin“, și-a zis, printre hohote, dar n-a putut râde mult, pentru că l-a apucat tusea. Simțea cum coastele îl strâng și nu-l lasă să respire. Iar plămânii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
eu, Cristian Vasile, și am rugămintea de a nu mă compara cu altcineva. Artiștii nu se compară, nici măcar în cifre, fiecare are individualitatea și personalitatea lui. Repet, asta fac eu bine, cânt tango- uri-romanțe. O fi mult ? O fi puțin ? Habar n-am. Dar să fac lucrul acesta, seară de seară, mă definește. Dă sens existen- ței mele banale și fragile. Nu cântecul în general, ci acest cântec. Pe care l-am desăvârșit, l-am inventat aproape, în stilul pe care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a fost întreruptă de un telefon în puterea nopții. Prietena lui în vârstă de douăzeci și doi de ani îl găsise pe bătrân gol pușcă pe gresia din baia casei lui pustii din Newport Beach. E tot ce-am aflat. Habar n-aveam ce să fac, pe cine să sun, cum să mă comport. Am sucombat șocului. Cineva trebuia să mă descarcereze din cabană și să mă care înapoi în California. Nu exista decât o singură persoană capabilă să facă toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a cuplurilor. N-a zis nimic. M-am hotărât să schimb subiectul, în speranța unei reacții mai blânde. - Și cine era tipul care a venit costumat în Patrick Bateman noaptea trecută? am întrebat. Tipul în costumul Armani stropit cu bulion. - Habar n-am. Un student de-al tău? Unul dintre nenumărații tăi fani? Ce-ți pasă? - Păi...nu l-am recunoscut, am bâiguit. Credeam... - Ce credeai? Că-l cunoști? - Nu contează. Am tăcut și m-am gândit o vreme. Și ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Jayne tăbărî asupra mea. - De ce excluzi ipoteza că poate a făcut-o unul din studenții tăi demenți de beți ce erau? - Studenții mei aveau lucruri mai bune de făcut decât să răscolească dormitorul fiicei... - Da, să se fută sub dușuri - habar n-am cine erau - și să prizeze cocaină de pe masa din bucătăria noastră. Încă mă săgeta cu privirea, cu mâinile înfipte în șold. O pauză mai lungă, în care am adunat venin: - Au fost în bucătărie astă-noapte?!? - Da. Se drogau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Ceva în mine s-a înmuiat. Am mai luat o gură de vin și am intrat în cameră. - Păi ar trebui să ai părul platinat și o nevastă pe care s-o bați, și cum n-ai nici una, nici alta... Habar n-aveam ce voiam să spun; știam doar că vreau să-l fac să se simtă mai bine, însă de fiecare dată când încercam una ca asta, se pare că îi spoream confuzia. - Da, dar Sarah poa’ să meargă ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mine. - E o lume cu totul diferită, murmură Huntington. Au deprins un set de aptitudini cu totul nou, deosebindu-se radical de noi. - Știu cum să proceseze informațiile vizuale. Gardner dădu din umeri. Mare căcat. Eu, personal, nu sunt impresionat. - Habar n-au să pună ideile într-un context, murmură iarăși Huntington, tot mai relaxat după ce trase adânc un fum dintr-un alt joint. Încă nu terminaserăm primele două țigări și eram deja luați bine. - Sunt dependenți de fragmente. - Însă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Fereastra care dădea spre Elsinore Lane era deschisă. Am simțit că se mișcă ceva în cameră și după ce am făcut vreo patru pași înăuntru am auzit o respirație grea. - Cine ești? am strigat. Simțeam cum îmi pătrunde frica în oase. Habar n-aveam ce-ar fi trebuit să fac. Am un pistol, am strigat inutil. (Pe care nu știi cum să-l folosești, îmi imaginam că spune celălalt hlizindu-se.) Am făcut câțiva pași înapoi și cu mâna liberă am pipăit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
of the Street. Fusese cântecul preferat al bunicii mele și faptul că însemna ceva pentru tata m-a surprins și m-a mișcat, ceea ce a gonit pentru moment teama care mă cuprinsese. Însă reveni imediat când am realizat că tata habar n-avea că acest video era înregistrat. Se ridică brusc după ce se sfârși cântecul, strângând brațul fotoliului ca și cum ar fi căutat să se sprijine, nefiind sigur încotro dorea să se îndrepte. Fusese un tip arogant și teatral, înalt și voluminos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a. „franciscanul Frențiu”; b. „seminarul franciscan de la Hălăucești”; c. „universit[atea] franciscană de la Linza (lecțiune foarte nesigură!!) Călugărească”? Cât despre „articolul meu cu Barici” (filologul sârb, profesor de indo-europeană la Belgrad), nici Alexandru George, editorul operei lui Lovinescu nu are habar de acel articol, așa că e inutil să vă Întreb. Și Încă o Întrebare, aceasta, să zicem, de... nouăzeci de puncte: citind, În Aqua forte, partea a II-a, Fauna vieții literare... , cap. VI, medalionul Cămașa fericitului (sper că aveți volumul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
IBIS, unde a fost cazat un alt grup de scriitori... O scenă doar aparent amuzantă, care sugerează câte ceva din tensiunea și inconfortul drumului nostru. VITALIE CIOBANU: Ne îmbarcăm în autocar și plecăm să luăm cina în zona Parcului La Villette. Habar nu am unde se află, așa că mă las în seama instinctului meu de explorator (instinct ghidat de mâna nevăzută a gazdelor pariziene). Pe măsură ce lunecăm de-a lungul Senei cu autocarul, descopăr, de fapt recunosc, locurile faimoase ale Parisului, reținute din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care oprim sunt și ele superdotate tehnic. Aici ne aflăm într-un alt secol, în care materializarea gândirii umane atinge cote nemaiștiute în „evul” ce ne îmbibă memoria. Îmi imaginez pentru o clipă situația inversă: o comunitate agrestă, patriarhală, care habar nu are că în preajma ei, la doar câțiva metri sub pământ, călătoresc oamenii viitorului. Dacă, printr-o întâmplare, ar avea această revelație, ar mai putea trăi la fel? Ar suporta șocul cunoașterii?... VASILE GÂRNEȚ: Expo 2000 se întinde pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ca în cazul lui Burrel, de impresionante cunoștințe istorice și teologice? Cât antren și câtă îndrăzneală îți dă o anumită inocență în materie de memorie latura "noi știm să debarcăm: cât despre jaful Constantinopolului, incendiile de la Saint-Arnaud, Vel'd'Hiv, habar n-avem", aceasta constitue un atu prețios. Mediterana seamănă cu un bideu plin-plinuț, căruia riveranii îi caută pe dibuite gura de scurgere pentru a-i da un miros și o înfățișare mai atrăgătoare, elaborând o mulțime de mari proiecte economice
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a fi luat în serios atunci când face joncțiunea cu o poveste spusă de bunicuța. Lecția lui David: cu cât reculul praștiei e mai mare, cu atât piatra e propulsată mai departe. Nefericiții pentru care tradiție înseamnă reacțiune și trecut, paseism, habar n-au că și memoria e un tensor. "Adepții schimbărilor de dragul schimbării se autocastrează dopându-se cu idei de ultimă oră: în numele mișcării, ei nu vor face decât să bată pasul pe loc. Niciunul dintre fondatorii statului evreiesc, oameni ai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
arăboii cei împuțiți, tonkinezul... În sudul Europei oamenii au experiența colonialismului, toți cunosc și cealaltă față a medaliei. Dar când ești așkenazi, când familia ta vine din Europa Centrală, din Polonia, din Rusia, și cu atât mai mult din Brooklyn, habar n-ai de acest univers. Nu avem aceleași cuvinte. Noi zicem "colonie", ei spun settlement. Noi zicem "ocupație", ei spun "punere în valoare". Nu că ar gândi că singurul amerindian bun este amerindianul mort, dar "a coloniza" înseamnă pentru ei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o bună zi moare, nimeni nu-l plânge. Nici în mormânt nu-i acasă la el, poate nici în mormânt nu-l pun. La biserică n-a fost niciodată, nu se închină niciodată, dintre orașe nu cunoaște decât Săveni, Darabani, habar n-are de stăpânire, de legi ș.c.l. Aici mai mult golanii aceștia păzesc vitele și le îngrijesc. Dorm în flendurile și-n cojoacele lor la grajdurile șubrede de trestie și-n viscolele ernii. Mănâncă lasați pe vine o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și biruitor. Nu m-am oprit și nu i-am vorbit. Ne salutam; chiar părea că așteaptă el salutul meu. De data aceasta, după ezitarea necesară, a salutat și s-a oprit el. M-a întrebat: Ce mai faci? (ca și cum habar n-ar fi avut despre ce voi fi făcut și voi fi făcând). Bine, i-am răspuns El m-a privit mulțămit. M-am uitat și eu la el zâmbind convențional; era ofilit și avea o dantură falsă care parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au trecut de partea lui Hronoadă. Autorul cronicii infirmă o asemenea ipoteză, din moment ce, la prânz, boierul Purice a mers călare, pe câmpul de luptă, să-l caute pe Ștefan. Așadar, Hronoadă câștigase bătălia - iar cronicarul știa acest lucru, în timp ce Hronoadă habar nu avea !- și stătea de o parte a câmpului de luptă, așteptând - nu ni se spune ce ! - un ceas, două ceasuri, trei ceasuri, până la prânz, când apare Purice. Deci, cele două oști stau de o parte și de alta a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
poezia la jumătatea secolului în curs? Va mai exista poezie? Poți să propui un text în maniera în care îți imaginezi poezia viitorului? Va influența dezvoltarea năvalnică, uneori necontrolată, a tehnicii sentimentul, sensibilitatea, poezia? Sigur că va exista poezie, dar habar n-am cum va arăta. Habar n-am fiindcă nu sunt interesat de asemenea predicții și nici n-am intenția să mă transport în creierul/ în inima celor din viitor și să simulez poezia lor. Cert este că mereu lumea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Va mai exista poezie? Poți să propui un text în maniera în care îți imaginezi poezia viitorului? Va influența dezvoltarea năvalnică, uneori necontrolată, a tehnicii sentimentul, sensibilitatea, poezia? Sigur că va exista poezie, dar habar n-am cum va arăta. Habar n-am fiindcă nu sunt interesat de asemenea predicții și nici n-am intenția să mă transport în creierul/ în inima celor din viitor și să simulez poezia lor. Cert este că mereu lumea cea mare se schimbă și, alături de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu pot spune eu ce-aș fi vrut să se spună despre mine sau dacă s-a spus ceva, să nu fi spus. Dar cu siguranță n-aș fi dorit să se spună că sunt genial, de exemplu, sau că habar n-am ce se întâmplă cu poezia. Ca să răspund la această întrebare ce vizează naivitatea. Care e locul scriitorului român în societate? Într-o Europă "globalizată" crezi că scriitorul român va pierde sau va câștiga? Locul lui într-o societate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-ți reguli stricte de conviețuire permanentă cu restul țării. Provincialismul apare atunci când ignori restul și consideri că doar ceea ce se întâmplă în jurul tău este cu adevărat viața la care ai visat. în acest sens, am întâlnit în București provinciali care habar n-aveau pe ce lume trăiau. Atunci mi se părea că acolo unde trăiesc este pământ ferm, pe care pot călca cu siguranță și convingere că pasul următor mă va duce mai departe. Însă atunci când mă lovesc de crunta mentalitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]