5,715 matches
-
Sopot, cea mai atractivă stațiune estivală a Poloniei. Expoziția a prezentat personalități marcante polono-române, și anume compozitorul Ciprian Porumbescu, actorul Colea Răutu, muzicianul Theodor Rogalski, pictorul Octavian Smigelschi, sculptorul Andrei Ostap, balerinul și coregraful Oleg Danovski, generalul și fostul ministru Henri Cihoski, generalul și fostul primar al Bucureștiului Victor Dombrovski, medicul militar și fondatorul de instituții medicale Gustav Otremba, generalul comandant al Vânătorilor de Munte Leonard Mociulschi și curierul Armatei Naționale clandestine Maria Lesiecka.
Polonezii din România () [Corola-website/Science/299195_a_300524]
-
prin organizarea în 1972 a Congresului mondial de estetică la București. A purtat corespondență și a păstrat legături de prietenie și colaborare, de-a lungul timpului, cu numeroși scriitori sau teoreticieni români de marcă, printre care Belu Zilber, Constantin Noica, Henri Wald, Alexandru Dragomir, Radu Cosașu, Gabriel Liiceanu sau Zigu Ornea. Este autor a numeroase lucrări de filosofie, estetică, istorie literară, monografie și memorialistică, în care sobrietatea speculației se împletește cu generozitatea tolerantă a interpretării. Studiind istoria ideilor și mentalităților, eseurile
Ion Ianoși () [Corola-website/Science/299196_a_300525]
-
profesor pe Dimitrie Gusti. Ca membră a echipelor monografice organizate de școala sociologică de la București în localitățile Cornova, Drăguș și Șanț, are posibilitatea să studieze arta populară românească din regiunile cele mai tradiționale. Din echipă făceau parte și Mircea Vulcănescu, Henri Stahl, Nicolae Argintescu-Amza, Petru Comarnescu, Xenia Costaforu, Paul Sterian, Harry Brauner, cu care se va și căsători, mai târziu. A lucrat covoare cu motive populare stilizate în atelierul propriu având expoziții personale de tapiserie la București, în 1934, 1935, 1946
Lena Constante () [Corola-website/Science/299206_a_300535]
-
gotica”, unde se poate admira mozaicul ce reprezintă un „bestiarum” medieval (grifoni, acvile bicefale și lei). „Sală Voievozilor” se află la etaj și conține, în medalioane, portretele domnilor Moldovei și ale regilor României. Tot la etajul I se află „Sală Henri Coandă”. La faima Palatului Culturii a contribuit și ceasul cu trei cadrane din turnul clădirii. Având diametrul de 3,25 m, acestea erau decorate cu mici vitralii, reprezentând cele 12 zodii. Câte doi plăieși, în costume naționale, zugrăviți pe zidul
Palatul Culturii din Iași () [Corola-website/Science/299819_a_301148]
-
I, la fațadă centrală, se află „Sală Voievozilor”, cu picturi în stilul frescelor medievale din ctitoriile Moldovei, așezate în chenare de epocă. Picturile au fost executate de Ștefan Dimitrescu și de elevii săi. Tot la etajul I se află sală „Henri Coandă”, ale cărei lambriuri au fost executate după un proiect al marelui savant. În amintirea anilor petrecuți la Iași că elev al Liceului Militar, Coandă a dăruit orașului proiectul „Monumentului Eroilor Români” din cartierul Galata și rețetă unui ciment special
Palatul Culturii din Iași () [Corola-website/Science/299819_a_301148]
-
și Muntenia, factorii de decizie politică au hotărât să îl numească pe generalul Constantin Prezan la comanda Armatei 1, având ca obiectiv imediat organizarea apărării Bucureștilor. În ciuda situației strategice dezastruoase preluate, Prezan, împreună cu șeful nou sositei Misiuni Militare Franceze, generalul Henri Berthelot, au întocmit un plan de operații care prevedea un atac de flanc, prin surprindere, la joncțiunea dintre Grupul de Armate Mackensen și Gruparea Kühne, unde fusese identificat un interval de circa 20 de kilometri neacoperit de forțele germane. Prezan
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
subiectele și de fiecare dată revenim la literatură, la cartea sau piesa momentului, la întrebările generale, la teoriile cele mai riscante”". Zola se apropie de asemeni de scriitori tineri ca Guy de Maupassant, Paul Alexis, Joris-Karl Huysmans, Léon Hennique și Henri Céard care devin fidelii seratelor din Médan, aproape de Poissy, unde romancierul deține o mică casă la țară, achiziționată în 1878. Acest „grup de șase” se află la originea volumului de proză scurtă "Seratele de la Médan" ("Les Soirées de Médan") apărut
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
în vocabularul științific pentru a desemna caracterul natural al unui fenomen. Termenul va intra în desuetudine până în 1857 când "la Revue Moderne" publică o critică ce califică pictura lui Gustave Courbet ca naturalistă, cu sensul de « pictură de natură realistă ». Henri Mitterand distinge două perioade ale naturalismului lui Zola pe care îl situează la confluența romantismului (Jules Michelet și Victor Hugo), de care s-a impregnat în timpul lecturilor tinereții și a pozitivismului pe care l-a practicat la librăria Hachette. Prima
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
importante ale artei romanești (de exemplu, absența unor opinii despre transfigurarea realului prin implicarea elementelor fantastice și mitice) au fost de natură să-i facă scriitorului un portret trunchiat și prea simplificat, de care au profitat din plin adversarii naturalismului. Henri Mitterand a scris așadar că « trebuie să-l apărăm pe Émile Zola de el însuși, la fel de bine cum îl apărăm de critici. De el însuși, pentru că a dat metodelor sale de lucru o descriere prea inexactă, folosindu-se prea mult
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
Lahovary, Dimitrie A. Sturdza și Grigore Tocilescu) s-au deplasat la Iași la 30 iunie și au examinat la fața locului planurile de reconstrucție a monumentului istoric, optând pentru reconstrucția doar a bisericii lui Ștefan cel Mare. Raportul arhitectului francez Henri Révoil (1822-1900) din 20 iulie 1890 a fost favorabil proiectului propus de Lecomte du Noüy, el declarând că soluțiile pentru conservarea bisericii nu ar fi avut succes și conchizând că biserica lui Ștefan cel Mare este singura demnă de a
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
în tranșeele lor defensive, aceștia refuzând în continuare să mai atace. Acest model de răzvrătire s-a răspândit în toate unitățile franceze, iar până pe 15 mai, Nivelle a fost demis de la comandă. Armata franceză, condusă din acest moment de generalul Henri Philippe Pétain, a încetat atacurile de mare amploare. Francezii au trecut în defensivă pentru tot anul următor, lăsându-i pe aliații britanici și din Commonwealth să poarte povara atacurilor. În iarna anului 1917, tacticile aeriene germane s-au îmbunătățit, s-
Frontul de vest (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299935_a_301264]
-
studiile secundare la liceul ""Louis-le-Grand"" din Paris, devine elev la renumita École Normale Supérieure, unde urmărește cu interes prelegerile lui Alexandre Kojève asupra filozofiei lui Hegel. În acest timp formația sa filozofică este influențată mai ales de lectura operelor lui Henri Bergson și ale neokantianului Léon Brunschvicg. În februarie 1929 audiază la Sorbonna conferințele lui Husserl pe tema fenomenologiei transcendentale, care vor fi publicate în 1931 în limba franceză. În 1930 este admis la cursurile pentru titlul de agregat în filozofie
Maurice Merleau-Ponty () [Corola-website/Science/299291_a_300620]
-
contrastele de tente", "contrastele de ton", "contrastele de linie". În jurul său se grupează Paul Signac și, pentru o vreme, bătrânul Camille Pissarro. Tehnica divizionismului sau pointillismului are la sfârșitul secolului al XIX-lea un deosebit ecou, fiind adoptată de francezii Henri Petitsean, Maximilian Luce, Lucie Cousturier, belgienii Henry va de Velde și Théo van Rysselberghe, italianul Giovanni Segantini, ș.a.m.d.. Este o tehnică pe care, în mod pasager, o vor adopta și artiști care n-au făcut parte din mișcare
Neoimpresionism () [Corola-website/Science/299355_a_300684]
-
ilustrate în opera lui Seurat care, spre deosebire de Signac, se simțea atras și de mișcarea simbolistă. Deși mai în vârstă, Camille Pissarro a utilizat și el un timp tehnica pointillistă. Alți pictori, care au adoptat acest procedeu, au fost Maximilian Luce, Henri Cross, Lucie Cousturier.
Pointilism () [Corola-website/Science/299350_a_300679]
-
se închide, în 1816, pentru reorganizare, Comte își continuă studiile la o școală medicală din Montpellier. Când "École Polytechnique" s-a redeschis, Comte nu a mai solicitat reînscrierea la cursurile acesteia. În perioada 1817 - 1824 a fost secretar al lui Henri de Saint-Simon și a fost profund influențat de acesta. După întoarcerea în orașul natal, remarcă diferențele dintre ideile proprii și convingerile catolice și monarhiste ale familiei sale, astfel că se reîntoarce la Paris pentru a-și câștiga existența din diverse
Auguste Comte () [Corola-website/Science/299385_a_300714]
-
caută explicarea cauzelor obscure ale fenomenelor, ci se mulțumește cu studiul datelor experienței. Acest studiu nu este însă o simplă compilație de date, ci tinde să descopere legile care guvernează grupele de date și fapte care corespund diferitelor științe fundamentale. Henri de Saint-Simon este cel care a întrebuințat pentru prima oară termenul de "filozofie pozitivistă". Totuși, lui Comte îi revine meritul de a fi elaborat un sistem coerent, cu o logică și o bază științifică superioare față de Saint-Simon. În ceea ce privește clasificarea științelor
Auguste Comte () [Corola-website/Science/299385_a_300714]
-
în România. Ca atare, această căsnicie nereușită va fi desfăcută ulterior. În 1892, își adaugă numele de Motru la cel de Rădulescu. Un an mai târziu, devine doctor în filosofie cu teza "Zur Entwickelung von Kant's Theorie der Naturkausalität". Henri Bergson a citat teza lui Rădulescu-Motru în lucrarea "Introduction a la Metaphysique". În 1897 înființează „Studii filosofice” care va deveni "Revista de filosofie". Între 1895 și 1899 este bibliotecar la biblioteca Fundației Universitare Carol I. În 1918 devine director al
Constantin Rădulescu-Motru () [Corola-website/Science/299448_a_300777]
-
unde beneficiază de o educație sistematică, influențată de ideile și textele care circulau între Oxford și Paris. În 1310 începe să studieze teologia iar apoi pleacă la Oxford pentru câțiva ani (1317-1321), principalele lui preocupări îndreptându-se spre textele lui Henri din Gand, Giles din Roma și Duns Scotus. În 1321 este numit lector în filosofie la o școală franciscană, probabil chiar la Londra, până în 1324, aceasta fiind perioada cea mai fertilă a activității sale. Tot acum începe să suporte atacuri
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
domnitoare reprezintă și o schimbare a politicii. Noii conți nu mai continuă sprijinirea Genovei, ba chiar, într-un conflict al acesteia cu Veneția pentru sferele de influență în Orient, Bohémond al III-lea interzice amestecul vasalilor săi genovezi în conflict. Henri Embriaco, senior de Gibelet, în virtutea originii sale genoveze, încalcă ordinul și trimite trupe. Reacția suzeranului său a fost extrem de dură, iar numai intervenția promptă a conaționalilor săi îi salvează senioria de la anexare. Ca răspuns, Bertrand Embriaco, vărul lui Henri asediază
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
conflict. Henri Embriaco, senior de Gibelet, în virtutea originii sale genoveze, încalcă ordinul și trimite trupe. Reacția suzeranului său a fost extrem de dură, iar numai intervenția promptă a conaționalilor săi îi salvează senioria de la anexare. Ca răspuns, Bertrand Embriaco, vărul lui Henri asediază Tripoli. La instigarea lui Bohémond, Bertrand Embriaco este decapitat de țărani la întoarcerea spre domeniile sale. Această succesiune de fapte a condus la un sângeros război feudal între cele două familii. Moartea lui Bohémond al III-lea generează un
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
suplimentare spre litoral și Valea Prahovei). Gara serveste trenurilor Căilor Ferate Române și celor ale companiilor feroviare internaționale. București Nord este capătul liniei și are un număr de opt peroane și paisprezece linii. Din Gara de Nord se poate ajunge direct la Aeroportul Internațional Henri Coandă, cu trenul operat de compania CFR Călători. In prezent comutarea se face intre Gara de Nord si Punctul de Oprire Aeroportul Henri Coandă de unde un autobuz realizează legătura efectivă cu terminalele de sosiri și plecări. Un proiect de construire a unui
Gara București Nord () [Corola-website/Science/298764_a_300093]
-
și are un număr de opt peroane și paisprezece linii. Din Gara de Nord se poate ajunge direct la Aeroportul Internațional Henri Coandă, cu trenul operat de compania CFR Călători. In prezent comutarea se face intre Gara de Nord si Punctul de Oprire Aeroportul Henri Coandă de unde un autobuz realizează legătura efectivă cu terminalele de sosiri și plecări. Un proiect de construire a unui tunel între Gara Odăi si terminalele de sosiri/plecări este in studiu de fezabilitate în concurență cu proiectul de magistrala de
Gara București Nord () [Corola-website/Science/298764_a_300093]
-
de diverse rute de autobuze (liniile 105, 123, 133, 178, 182, 205, 282, 696), troleibuze (liniile 62, 65, 79, 85, 86, 93, 96, 97 - temporar suspendat), tramvaie (42, 45, 46), o linie expres (780) care face legătura cu aeroportul internațional Henri Coandă și de o stație de metrou, aflată pe magistralele M1 și M4 (cap de linie). Piatra de temelie a gării a fost pusă la 10 septembrie 1868 în prezența lui Carol I, pe un loc ales de domnitor. Din
Gara București Nord () [Corola-website/Science/298764_a_300093]
-
Henri-Julien-Félix-Rousseau (cunoscut ca le Douanier ("Vameșul"), n. 21 mai 1844 în Laval/Mayenne, Franța, d. 2 septembrie 1910 în Paris) a fost un pictor francez post-impresionist. Henri Rousseau a trăit două existențe diferite: într-una a fos vameș la Vama Rutieră din Paris, iar în cealaltă, începând de la vârsta de 41 de ani, a fost pictor. Mulțumită excepționalei sale voințe, a devenit unul din cei mai mari
Henri Rousseau le Douanier () [Corola-website/Science/298817_a_300146]
-
Născut în 1844, la Laval, din cauza situației materiale precare a părinților săi, Rousseau a fost nevoit, la început, să aleagă o cu totul altă carieră decât aceea pentru care l-a predestinat dragostea față de artă." Așa începe prezentarea pe care Henri Rousseau însuși a redactat-o cu privire la biografia sa. În ciuda poziției lor sociale modeste, părinții îl dau pe Henri la școala generală și apoi la gimnaziu, pe care până la urmă îl întrerupe. Se angajează contabil la un birou de avocatură, dar
Henri Rousseau le Douanier () [Corola-website/Science/298817_a_300146]