KorAP: Find »[drukola/base=iad & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...191 192 193 ...244 >

6,099 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666

o iubire mare pe când erai tânăr, dar cred că încercai doar să mă consolezi pentru faptul că nu mă iubeai îndeajuns. Oricum, nu m-ai iubit îndeajuns, și acum - acum nu mai cred în miracole. Charles, am trăit un adevărat iad, și m-am smuls din el și nu vreau să-l mai retrăiesc. Gelozia este cea mai înfiorătoare tortură și eu nu m-am vindecat de ea. Să presupunem că aș veni la tine, cu toată vechea mea dragoste, iar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
eu am dorit întotdeauna să-l fac, dar niciodată n-am reușit și nici nu voi reuși. Am să mor în mizerie, ca un ticălos ce sunt. Timp de-o săptămână am băut fără întrerupere, după ce m-am întors din iad, alias Belfast. Civilizația e înfiorătoare, Charles, dar nu-ți imagina că tu vei putea scăpa vreodată de ea. Vreau să știu ce faci. Și nu-ți închipui că te vei putea ascunde vreodată de mine, eu sunt umbra ta. Cred

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
aș fi vrut să-i văd numele în reclamele luminoase de pe Shaftesbury Avenue, și nici nu voiam să știu cine îi era regizor. La jalousie naât avec l’amour, mais ne meurt pas toujours avec lui. Intervalul dintre posesiune și iad a fost scurt, deși trebuie să recunosc că a fost minunat. Rosina făcea parte dintre femeile care cred că „o ceartă zdravănă limpezește atmosfera“. Din experiența mea, știu că o ceartă zdravănă nu numai că nu limpezește atmosfera, dar te

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
motivul real pentru care nu m-am căsătorit. Ce joc bizar e existența noastră! Hotărâm să facem A în loc de B, și apoi cele două drumuri se despart complet și te pot duce, până la urmă, unul în rai și celălalt în iad. Doar mai târziu îți dai seama cât de mult și cât de îngrozitor se deosebesc cele două destine. Și totuși, care au fost rațiunile opțiunii? Se poate să le fi și uitat. Ai știut măcar că optezi? Cu siguranță că nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
o știi prea bine. Da, ești speriat, Charles. E interesant, e o revelație, cât e de ușor să sperii oamenii, să-i năucești, să-i hăituiești și să-i înspăimânți până-și ies din minți, să le faci viața un iad. Nu-i de mirare că dictatorii prosperă. M-am așezat, dar nu puteam mânca sau bea în prezența ei. Rosina și-a scos singură un pahar, și-a turnat puțin vin, și s-a așezat la masă în fața mea. Eram

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
nevoia de companie bărbătească, de acea complicitate a companiei bărbătești: solidaritatea bărbaților care e, într-adevăr, ca un fel de complicitate la o crimă, la acceptarea unor lucruri, bucurându-te cu lăcomie de prezent, chiar dacă tot ce te înconjoară e iad curat. În cazul meu, trebuie să adaug, această complicitate nu implică discuțiile vulgare sau obscene. Am oroare de pornografia frustă. A trebuit, cu câtva timp în urmă, să le dau câteva lecții zdravene în acest sens lui Perry și câtorva

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
și cu Lizzie și, dacă așa ar fi stat cazul, să le înăbuș. Aparent, Perry nu aflase nimic. — Și tu, cu Pamela...? — S-a terminat cu desăvârșire. De fapt, continuăm să locuim în aceeași casă, dar nu comunicăm. Ăsta-i iadul pe pământ, Charles, iadul, nici nu-ți poți imagina. Să fii legat de cineva ale cărui surse de comunicare sunt sporcăite în ultimul hal și otrăvite. Tot ce încerci să spui e greșit sau abject. Dumnezeule, ce împuțit de ghinion

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
dacă așa ar fi stat cazul, să le înăbuș. Aparent, Perry nu aflase nimic. — Și tu, cu Pamela...? — S-a terminat cu desăvârșire. De fapt, continuăm să locuim în aceeași casă, dar nu comunicăm. Ăsta-i iadul pe pământ, Charles, iadul, nici nu-ți poți imagina. Să fii legat de cineva ale cărui surse de comunicare sunt sporcăite în ultimul hal și otrăvite. Tot ce încerci să spui e greșit sau abject. Dumnezeule, ce împuțit de ghinion am avut la femei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
și pe Pam? Nu? Ah, n-am capacitatea să-ți descriu viața pe care-o duc, o permanentă luptă cu șișurile, și continuă de zor... nici unul dintre noi n-are destul curaj ca să pornească divorțul. Formalitățile de divorț sunt un iad, trebuie să te gândești, trebuie să iei o hotărâre, trebuie să minți. Cred că și-a găsit un tip, dar nici nu vreau să știu. Iese tot timpul, dar din păcate se întoarce, îi convine. Ura asta blestemată, nudă, nesfârșită

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
un nimic, spumă, dar, cel puțin, n-aveau pretenția să fie altceva. Acuma o faci pe ofensatul - vanitate, vanitate! Da, urăsc teatrul. Perry se referea la teatrul London West End. — Minciuni, minciuni, toată arta e o minciună. Preface până și iadul în grație și drăgălășenie. Gunoi! Adevărata suferință este... este... Dumnezeule, m-am îmbătat... este... atât de diferită. O, Charles, dac-ai putea să vezi orașul unde m-am născut... Și putoarea asta care scuipă... Cum pot ființele omenești să trăiască

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
bunătatea. Tu nu ești un bun. E pur și simplu o însușire firească, un dar de la natură, așa ca ținuta ta și ca tenul ăsta de fată mare. Dar adu-ți aminte și ia seama: există oameni care trăiesc în iad. L-am întrebat: — Ai lovit-o vreodată pe Pamela? În Rosina ai dat vreodată? Probabil că eram mai beat decât gândea Perry. Întrebarea mea păru să-l mai înveselească un pic. — Curios că pui asemenea întrebare, Charles. Chiar azi mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
la monstrul ăla mare și brutal pe care-l încaleci ca pe un încărcător și care face un zgomot ca AAAARRGRR. Țin minte când te apucase pe tine sentimentalismul că dorești un fiu, și ți-am spus că o să fie iadul pe pământ. Acum cred că o fiică e și mai rea. Slavă Domnului că n-am vreun copil al meu. Copii... inocență... Doamne! Ar trebui să auzi ce-i la gura lui Angie, și s-a pocit singură, e atât

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
muri numai pentru că o doresc cu atâta forță; deseori sper că o să mor în somn, dar de fiecare dată mă trezesc din nou și văd că încă mai trăiesc. Și în fiecare dimineață, când descopăr că-s tot eu, e iadul pe pământ. — Bine, atunci ieși din iad! Poarta-i deschisă, ți-o țin eu deschisă. — Nu pot. Iadul sunt eu însămi. — O, Hartley, scoală-te! Vino jos și așază-te la soare, stai de vorbă cu mine, stai de vorbă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
forță; deseori sper că o să mor în somn, dar de fiecare dată mă trezesc din nou și văd că încă mai trăiesc. Și în fiecare dimineață, când descopăr că-s tot eu, e iadul pe pământ. — Bine, atunci ieși din iad! Poarta-i deschisă, ți-o țin eu deschisă. — Nu pot. Iadul sunt eu însămi. — O, Hartley, scoală-te! Vino jos și așază-te la soare, stai de vorbă cu mine, stai de vorbă cu Titus. Nu ești prizoniera mea. Nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
dată mă trezesc din nou și văd că încă mai trăiesc. Și în fiecare dimineață, când descopăr că-s tot eu, e iadul pe pământ. — Bine, atunci ieși din iad! Poarta-i deschisă, ți-o țin eu deschisă. — Nu pot. Iadul sunt eu însămi. — O, Hartley, scoală-te! Vino jos și așază-te la soare, stai de vorbă cu mine, stai de vorbă cu Titus. Nu ești prizoniera mea. Nu mai jeli atâta, ai să mă scoți din minți, îți ofer

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
rău că n-am făcut-o. — Credeam că tu nu vrei, eu unul aș fi dorit-o... Oh, Dumnezeule! — Eram copii. Tu n-ai făcut niciodată parte din viața mea reală. — Ceea ce numești viața ta reală pare să fi fost iadul pe pământ! Dă-o naibii, chiar tu mi-ai spus lucrul ăsta. O femeie fericită nu vorbește despre moarte. — Aș vrea să nu-ți fi spus atâtea lucruri, îmi pare rău că ți-am spus atâtea! Desigur că-i o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
nefericita lui mamă bătrâncioasă, de tatăl lui obtuz și bădăran. Eu mă simțeam rușinat că nu izbutisem să o rețin pe Hartley, să fusesem forțat să o las să se întoarcă, ba chiar să o duc eu însumi înapoi în iadul ei matrimonial. Da, fusesem forțat să o fac, în bună măsură de către James, dar nu numai de James, ci și de Gilbert, de Peregrine și chiar de Titus. Dacă aș fi fost lăsat de capul meu, mi-aș fi păstrat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
o mămăligă, abia acum văd clar lucrul ăsta. — Țin să fiu plăcut și moale ca o jucărie de cauciuc. Dar aveți chiar de gând să vă recăsătoriți? N-o să mergeți până acolo! Peregrine, parcă spuneai despre căsătorie că e un iad, un lavaj al creierului. Nu când te însori a doua oară cu aceeași persoană. Toată lumea ar trebui să facă asta. Dar cum rezolvi cu Pamela? — A, n-ai auzit? Pam a fugit cu Marcus Henty. Știi că el s-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
un câine lătrând, văd fața lui Hartley așa cum am văzut-o ultima oară, crispată de durere, apoi devenind brusc inexpresivă. Așa cum, ori de câte ori ascult muzică de Wagner, îmi amintesc de Clement murind și plângând peste propriul ei pat de moarte. În iad sau în purgatoriu, nu cred că va fi nevoie de alte torturi, mai rafinate. O săptămână aglomerată. Luat prânzul cu domnișoara Kaufman și aranjat ca mama ei să fie internată într-o confortabilă și costisitoare „casă de bătrâni’“. Se pare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

istorie, părți minuscule ale unei istorii naționale abrutizate. În ultimă instanță, este și o datorie morală a celor care au supraviețuit de a povesti ce s-a întâmplat, o datorie față de aceia dintre ei care nu au mai scăpat din iadul închisorilor comuniste, sau care nu mai sunt în viață acum. Cosmin BUDEANCĂ ARAD VASILE CIOBANCAN S-a născut la 3.09.1929, în satul Blaja, comuna Tășnad, județul Satu Mare. Naționalitatea: română. Religie: greco-catolic. Studii: Facultatea de Drept. A fost arestat

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
am fost educați din punct de vedere religios foarte bine, pentru că noi la școală am făcut religie în clasele primare... Și cunoșteam toată problematica religioasă: că dac-ai păcătuit Dumnezeu te pedepsește, nu te duci în Rai, te duci în Iad, și-așa mai departe... Eram foarte bine informați despre treburile astea, și-atuncea căutam să ne purificăm sufletește. Și să vă spun ceva: într-o situație din aceasta grea, când toată lumea din jurul tău îi dușman și vrea să te omoare

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
zis: Ce te uiți așa urât la mine? Și mi-o tras un pumn. Pur și simplu m-o zburat 3-4 metri, eram atunci numai umbră și vis... Prin ce închisori ați trecut a doua oară? Pușcăria a fost un iad. Ne-o mutat de la o colonie la alta în Deltă, unde o fost nevoie. Acolo am muncit din greu... Când a fost al doilea proces, pe mine m-au trecut ca legionar, dar pe urmă, când o venit odată în

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
aici. Am condamnare de 25 de ani. Oprișan era student și a avut 20 de ani de condamnare. Tare am regretat pe Oprișan... Se vedea pe fața lui că acest om se chinuie foarte tare, și degeaba a trecut prin iad, că el tot a rămas cum era înainte... Nu știu precis, dar am regretat tare pe el... No, pe urmă ei au ținut discursuri, ne-au povestit viața lor... Și asta-i cel mai important. Ziceau că ce putredă a

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Noaptea ne scula’ din somn, ne duceau la anchetă, ne chinuiau, veneau cu fel de fel de minciuni... Vai, nici nu vă pot spune ce groaznic o fost. După ce-am ajuns la închisoare parcă am ajuns din rai în iad așa mare mizerie era în închisorile comuniste. Da’ măcar n-am avut anchetele, că astea a’ fost groaznice... Pe dumneavoastră v-au bătut vreodată? A, nu, nu, nu m-au atins, numa’ m-au amenințat. Dar nu, nu m-au

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
te întreba așa: Ai ceva nou de adăugat? Sau te lua’ la bătaie sau te băga într-un cerc de indivizi de ăștia care-ți spuneau: Bă, noi îți vrem binele, bă. Recunoaște, bă, ce-ai făcut, și scapi de iadul ăsta... Păi da, domnule, dar n-am făcut nimic... N-ai făcut nimic? Futu-ți Dumnezeu’ mă-tii! Și te luau ăștia la bătaie. La Uranus am făcut și eu, cum se zice, greva foamei. Am zis: Domne’, cu mine

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]