4,913 matches
-
Poate că luptele unor vremuri noi vor aduce cu ele o renaștere, dezlănțuind forțele și reunindu-le. x În traducerea lui V. Dem. Zamfirescu ș. a., București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989, p. 229. x ) " Das Kleinste auch verteidigt Sich selbst im Lebenskranz". 27 Cf. caracterizarea pe care i-am făcut-o lui Nietzsche în Moderne Philosophen, Leipzig, 1905. 28 Theophrastes Characteres et Philodemi de vitiis liber decimus, ed. Ussing, pp. 4, 57, 175. 29 Cicero, De natura decorum, I, 34. 30
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
populația bambara din Africa, el este fiul celorlalte degete și conține nyama, adică forța vitală a restului degetelor, fiind folosit în actele de divinație și la aruncarea zarurilor. Numai în acest context simbolic putem înțelege sensul expresiei germane et was im kleinen Finger haben sau a celei englezești to have it at one's fingers' ends, care s-au împământenit și pe solul limbii române, datorită mai ales versurilor eminescieine: “ Uscățiv așa cum este, gârbovit și de nimic, Universul fără margini e
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
precedente. Pentru un calcul cât mai exact pentru prima variantă se are în vedere volumul standard al producției comparativ cu volumul mediu al producției din etapa luată în calcul, caz în care se apelează la indicele de modificare a producției (Im) conform relației: , în care: Qs - reprezintă volumul standard al producției; Q - reprezintă volumul mediu al producției. Apoi se determină noile cheltuieli corelate (Chc) în funcție de indicele calculat anterior: Și în cazul variantei a doua de calcul a standardelor cheltuielilor de regie
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
vise, APF, 1998, 1-2; Martin Ebel, Die Höflichkeit der Verzweiflung, „Neue Zürcher Zeitung”, 1998, 13 octombrie; Christian Ecker, Es klappert die Mühle, „Berliner Zeitung”, 1998, 17-18 octombrie; Jürgen Verdofsky, Heute ist Freiheit, „Frankfurter Rundschau”, 1998, 28 octombrie; Klaus Walter, Odysseus im Rollstuhl, „Die Welt”, 1998, 31 octombrie; Mircea Anghelescu, „Pont des Arts”, „Curentul”, 1998, 6 noiembrie; Christian Schulz, Träume mischen sich ein, „Südwestpresse” (Ulm), 1998, 11 decembrie; Nicolae Bârna, Țepeneag. Introducere într-o lume de hârtie, București, 1998; Marian Victor Buciu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
în exemplu următor: 13. Profesional vorbind, cred că mai important este: să am libertatea să fac ceea ce îmi place; ca efortul meu să fie răsplătit. În continuarea atașez prezentarea sintetică a chestionarului Implicații Motivaționale așa cum a fost făcute de autori (IM 4 Constantin et al., 2008). Există numeroase teorii ale motivației, credibile, de notorietate și consistente sub aspectul susținerii teoretice sau dovezilor empirice, care converg spre cele descrise mai sus și spre analiza a ceea ce se numește orientarea motivațională sau direcția
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
probă de evaluare a caracteristicilor dominante ale motivației intrinseci vizând cele patru dimensiuni grupate în factori bipolari: motivație personală (plăcere) motivație instrumentală (recompensă), motivație internalistă (provocare) și motivație externalistă (recunoaștere). Pentru a reduce tendința de fațadă am operaționalizat factorii Chestionarului IM cu ajutorul unor aserțiuni afirmații cu două variante de răspuns, subiecții fiind forțați să aleagă numai una dintre variantele puse la dispoziție. Chestionarul IM solicită evaluarea a 20 de aserțiuni. FACTORII CHESTIONARULUI MOTIVAȚIE INTERNALISTĂ (PROVOCARE) Angajatul este motivat și face performanță
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
motivație internalistă (provocare) și motivație externalistă (recunoaștere). Pentru a reduce tendința de fațadă am operaționalizat factorii Chestionarului IM cu ajutorul unor aserțiuni afirmații cu două variante de răspuns, subiecții fiind forțați să aleagă numai una dintre variantele puse la dispoziție. Chestionarul IM solicită evaluarea a 20 de aserțiuni. FACTORII CHESTIONARULUI MOTIVAȚIE INTERNALISTĂ (PROVOCARE) Angajatul este motivat și face performanță dacă se simte provocat, dacă poate să își încerce forțele sau să își verifice competențele profesionale. El caută o validare internă a motivațiilor
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
este reluată Într-un mod mult mai complex. Chiar și În privința imnurilor despre care s-a vorbit mai puțin există o diferență substanțială: acelea erau o celebrare, pe când acest imn Îxe "Amon"nchinat lui Aton este o profesiune de credință. Imul reapare În versiuni destul de asemănătoare În mormintele Înalților funcționari regali care se laudă că au urmat „Învățătura” regelui, ca o garanție a loialității și ortodoxiei lor. Pentru a-l Înțelege pe deplin, imnul trebuie privit Într-un context În Întregime
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1982), Der ägyptische Mythos von der Himmelskuh. Eine Ätiologie des Unvollkommenen, Freiburg (Schweiz)-Göttingen. Kees, H. (1923-1924), Horus undSeth als Götterpaar, vol. I-II, Leipzig. Kees, H. (1941), Totenglauben und Jenseitsvorstellungen der alten Aegyptern, Leipzig. Kees, H. (1956), Der Götterglaube im alten Aegyptien, Berlin. Kees, H. (1953), Das Priestertum im ägyptischen Staat vom Neuen Reich bis zur Spätzeit, Leiden. Morenz, S. (1960), Ägyptische Religion, Stuttgart ștrad, it., 1969ț. Morenz, S. (1964), Gott und Mensch im alten Ägypten, Leipzig. Otto, E. (1966
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
des Unvollkommenen, Freiburg (Schweiz)-Göttingen. Kees, H. (1923-1924), Horus undSeth als Götterpaar, vol. I-II, Leipzig. Kees, H. (1941), Totenglauben und Jenseitsvorstellungen der alten Aegyptern, Leipzig. Kees, H. (1956), Der Götterglaube im alten Aegyptien, Berlin. Kees, H. (1953), Das Priestertum im ägyptischen Staat vom Neuen Reich bis zur Spätzeit, Leiden. Morenz, S. (1960), Ägyptische Religion, Stuttgart ștrad, it., 1969ț. Morenz, S. (1964), Gott und Mensch im alten Ägypten, Leipzig. Otto, E. (1966), Osiris und Amun. Kult und heilige Stätte, München. Posener
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Leipzig. Kees, H. (1956), Der Götterglaube im alten Aegyptien, Berlin. Kees, H. (1953), Das Priestertum im ägyptischen Staat vom Neuen Reich bis zur Spätzeit, Leiden. Morenz, S. (1960), Ägyptische Religion, Stuttgart ștrad, it., 1969ț. Morenz, S. (1964), Gott und Mensch im alten Ägypten, Leipzig. Otto, E. (1966), Osiris und Amun. Kult und heilige Stätte, München. Posener, G. (1960), De la divinité du Pharaon, Paris. Quaegebeur, J. (1975), Le dieu égyptien Shai dans la religion et l’onomastique, Louvain. Roccati, A. și Siliotti
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
J. (1935), Die Idee vom Totengericht in der ägyptischen Religion, Glückstadt. Stadelmann, R. (1967), Syrisch-palästinensische Gottheiten in Ägypten, Leiden. Vandier, J. (1944), La religion égyptienne, Paris. Velde, H. (1967), Seth, God of Confusion, Leiden. Wildung, D. (1977), Imhotep undAmenhotep. Gottwerdung im alten Ägypten, München-Berlin. tc "" RELIGIA MESOPOTAMIEITC "RELIGIA MESOPOTAMIEI" Luigi Cagnitc "Luigi Cagni" 1. PRIMELE MĂRTURII: DIN PALEOLITICUL MIJLOCIU PÂNĂ LA SFÂRȘITUL CALCOLITICULUITC "1. PRIMELE MĂRTURII \: DIN PALEOLITICUL MIJLOCIU PÂNĂ LA SFÂRȘITUL CALCOLITICULUI" Este util, chiar indispensabil să ne Întoarcem cât mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Regina, Roma. Cornelia, A. (1986), I materiali votivi di Faleri, Roma. Cornelia, A. (19909, Materiali votivi di Campetti, scavi 1947 e 1969, Roma. De Ruyt, F. (19349, Charun, démon étrusque de la mort, Roma. De Simone, C. (1968-1970), Die griechischen Entlehnungen im Etruskischen, vol. I-II, Wiesbaden. Enking, R. (1947), Etruskische Geistigkeit, Berlin. Gerhard, E. (18479, „Ueber die Gottheiten der Etrusker”, În Abhandlungen der Akademie der Wissenschaften zu Berlin, 1847 (Akademie Abhandlungen, vol. I, 1866, pp. 285 sqq.). Giglioli, G.Q. (1944
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
M. (1940), Studien über den italischen und den römischen Mars, Copenhaga. Koch, C. (1934), „Bericht über die neuensten Forschungen und Fragestellungen aus dem Gebiet deretruskischen Religion in Deutschland”, În Studi Etruschi, nr. VIII, pp. 425 sqq. Koch, C. (1939), Gestirnverehrung im alten Italien, Frankfurt. Maggiani, A. (1982), „Qualche osservazione sul fegato di Piacenza”, În Studi Etruschi, nr. L, pp. 53 sqq. Maggiani, A. și Simon, E. (1985), „Il pensiero scientifico e religioso”, În Gli Etruschi. Una nuova immagine, Florența, pp. 136
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Terentius Varro, Antiquitates Rerum Divinarum, ed. Cardauns. RuK G. Wissowa, Religion und Kultus der Römer. RVV Religionsgeschichtliche Versuche und Vorarbeiten. BibliografieTC "Bibliografie" Alföldi, A. (1965), Das frühe Rom und die Latiner, ed. germ. Darmstadt 1977. Altheim, F. (1930), „Griechische Götter im alten Rom”,În RVV, nr. 22/1, Giessen. Altheim, F. (1931), „Terra Mater”, În RVV, nr. 22/2, Giessen. Altheim, F. (1938), A History of Roman Religion, Londra (trad. reelaborată a Römische Religionsgeschichte, Berlin, 1931-1933). Ampolo, C. (1971), În La
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sqq. Ampolo, C. (19909, „Roma e il mondo greco dal secolo VIII agl’inizi del III a.C.”, În Radices Imperii, Milano, pp. 581-626. Andren, A. (1940). Architectural Terracottas from Etrusco-Italian Temples, Lund, Leipzig. Ausbüttel, F.M. (1982), Untersuchungen zu den Vereinen im Westen des römischen Reiches, Kallmünz. Bayet, J. (1957), Histoire politique et psychologique de la religion romaine, Paris. Bayet, J. (1971), Croyances et rites dans la Rome antique, Paris. Beare, W. (1955), The Roman Stage. A Short History of Latin Drama in
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
München, pp. 257-288. Cancik, H. (1985/1986), „Rome as Sacred Landscape. Varro and the End of Republican Religion in Rome”, În Visible Religion, nr. 4-5, pp. 250-265. Cancik, H. (1986), „Nutzen, Schmuck und Aberglaube. Ende und Wandlungen der römischen Religion im 4. und 5. Jahrhundert”, În H. Zinser, 1986, pp. 65-90. Cancik, H. (1991), „La religione”, În Princeps Urbium. Cultura e vita sociale dell’Italia romana, Milano, pp. 339-416. Cancik-Lindemaier, H. (1987), „Opferphantasien. Zur imaginären Antike der Jahrhundertwende in Deutschland und
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Zu Tacitus, Annalen 4,32-36”, În A. Assmann și J. Assmann (coord.), Kanon und Zensur. Archäologie der literarischen Kommunikation, München, vol. II, pp. 169-189. Cancik, H. și Cancik-Lindemaier, H. (1991), „Senecas Konstruktion des Weisen. Zur Sakralisierung der Rolle des Weisen im 1. Jh. n. Chr.”, În A. Assmann (coord.), Weisheit. Archäologie der literarischen Kommunikation, München, pp. 205-222. Cardauns, B. (1976), M. Terentius Varro. Antiquitates Rerum Divinarum, I: Die Fragmente; II: Kommentar, Wiesbaden. Cichorius, C. (19229, Römische Studien, Leipzi, Berlin. Colonna, G.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Creuzer, G.F. (1806), „Idee und Probe alter Symbolik”, În G. Daub și G. F. Creuzer, Studien, vol. II, Frankfurt, Heidelberg 1806. Dölger, F. (1929, 1930, 1940), „Zu den Zeremonien der Messliturgie”, În Antike und Christentum. Doergens, H. (1949), „Der Dämon im Götterbild nach der Vorstellung der griechisch-römischen Antike insbesondere der Spätantike”, În Missionswissenschaft und Religionswissenschaft, nr. 7, pp. 28-33. Dumézil, G. (1939), Mythes et dieux des Germains. Essai d’interprétation comparative, Paris ștrad. it., Gli dèi dei Germani, Milano 1984ț. Dumézil
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arcaica, Milano 1977ț. Dunbabin, T.J. (1948), The Western Greeks, Oxford. Fleischer, R. (1973), Artemis von Ephesos und verwandte Kultstatuen aus Anatolien und Syrien, Leiden. Forti, L. (1970), În Letteratura e Arte figurata nella Magna Grecia, Milano. Fraenkel, E. (1922), Plautinisches im Plautus, Berlin. Fraenkel, E. (1927), „Die Vorgeschichte des «versus quadratus»”, În Hermes, nr. 62, pp. 357-370. Giangiulio, M. (1988), „Appunti di storia dei culti”, În Neapolis, Taranto, pp. 101-154. Giannelli, G. (1923), Culti e miti della Magna Grecia, Florența (19632
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ștrad. it., La teologia dei primi pensatori greci, Florența 1984ț. Kehrer, G. (1982), Organisierte Religion, Stuttgart, Berlin, Köln, Mainz. Kerényi, K. (1955), „Varro über Samothrace und Ambracia”, În Studia Funaioli, pp. 157 sqq. Kirsch, J.P. (1924), Der stadtrömische christliche Festkalender im Altertum, Münster. Koch, H. (1917), Die altchristliche Bilderfrage nach den literarischen Quelle, Göttingen. Maddoli, G. (1971), „Il rito degli Argei”, În La Parola del Passato, nr. 16, pp. 153-166. Maddoli, G. (1988), „Religione e culti”, În Un secolo di ricerche
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Krick, H. (1982), Das Ritual der Feuergründung, Viena. Kuiper, F.B.J. (1964), „The Bliss of Asa”, În Indo-Iranian Journal, nr. 8, pp. 96-129. Kuiper, F.B.J. (1985), „Note on Avestan «ahu»”, În Indo-Iranian Journal, nr. 28, pp. 287-290. Lankarany, F.Th. (1985), „Daenă im Avesta, eine semantische Untersuchung”, Studien zur Indologie und Iranistik, nr. 10, Reinbek. Lommel, H. (1927), Die Yäst’s des Awesta übersetzt und eingeleitet, Göttingen, Leipzig. Lommel, H. (1930), Die Religion Zarathustras nach dem Awesta dargestellt, Tübingen. Lommel, H. (1939), Der
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nr. 38, pp. 81-92. Massé, H. (1951), Le livre de Gerchâsp, vol. II, Paris. Mayrhofer, M. (1970), „Zu einer Deutung des Zarathustra-Namens in Nietzsches Korrespondenz”, În Festschrift für F. Altheim, vol. II, Berlin, pp. 369-374. Mayrhofer, M. (1974), Die Arier im Vorderen Orient - Ein Mythos? mit einem bibliographischen Supplement („Sitzungsberichte der Akademie der Wissenschaften, Hist.-philol. KL”, 294, 3), Viena. Mayrhofer, M. (1977), Die avestischen Namen (Iranisches Personennamenbuch), Viena. Meillet, A. (1907), „Le dieu indo-iranien Mitra”, În Journal asiatique, pp. 143-159
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Indo-Iranian Journal, nr. 3, pp. 282-305. Meillet, A. (1963), „Culte, mythe et cosmologie dans l’Iran ancien”, În Annales du Musée Guimet, Paris. Meillet, A. (1965), „L’Iran ancien”, În Religions du monde, Paris. Narten, J. (1982), Die Ameșa Spentas im Avesta, Wiesbaden. Narten, J. (1985), „Avestisch «frauuași-»”, În Indo-Iranian Journal, nr. 28, pp. 35-48. Narten, J. (1986), Der Yasna Haptanhăiti, Wiesbaden. Nöldeke, Th. (19202), Das iranische Nationalepos, Berlin, Leipzig. Nyberg, H.S. (1929; 1931), „Questions de cosmogonie et de cosmologie mazdéennes
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
13, pp. 44-56. Sarianidi, V.I. (1992), Izdes’ govoril Zaratushtra, s.l. Schlerath, B. (1962), „Die Gathas des Zarathustra”, În Orientalistische Literaturzeitung, nr. 57,coll. 565-589. Schlerath, B. (1968), Awesta-Wörterbuch. Vorarbeiten, vol. I-II, Wiesbaden. Schlerath, B. (1974), „Gedanke, Wort und Werke im Veda und im Awesta”, În Antiquitates Indogermanicae - Gedenkschrift für H. Güntert, Innsbruck, pp. 201-221. Schmidt, H.-P. (1975), Zarathustra’s Religion and His Pastoral Imagery, Leiden. Schwartz, M. (1985a), „The Religion of Achaemenian Iran”, În The Cambridge History of Iran
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]