5,875 matches
-
românești și — în genere — statelor est-europene recent emancipate național: „1) Cea mai caracteristică trăsătură a artei poloneze este sensibilitatea ei hiperdezvoltată și lipsa problemelor pur formale. 2) Pentru Polonia antebelică arta era unicul azil al spiritului național. Artistul reînvia trecutul (...) imita arta populară, creia arta națională. 3) Marile descoperiri ale impresionismului răsunară și în Polonia. Imediat însă au degenerat în naturalism și încăpură pe mîinile sentimentalilor căutători ai «frumosului peisaj polonez»”. Sînt consemnate apoi schimbările aduse de ultimii ani dinainte de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de sborul vulturilor și de zeniturile de unde spectacolul universal se întinde nesfîrșit, divers, contradictoriu” (Mențiuni critice III, ed. cit., p. 293). Comparația - din nou, contrastivă - între „abstractizarea” romantică (subiectivă, „laminată” expresiv și profund personală: „stilul eminescian e unic”, „imposibil de imitat”) și cea modernisto-avangardistă (imagistă, impersonalizată, nonfigurativă, mult mai pîndită de „spiritul de școală”, de tirania „formulei”) îi prilejuiește lui Perpessicius cîteva relevante disocieri teoretice între poezia tradițională și cea (ultra)modernă. Treptat, adeziunea criticului la poezia lui Voronca se transformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tînărul Bogza, depășirea poeticității canonice înspre explorarea - transestetică - a unor teritorii-limită ale psihicului, valorificate doar de Urmuz și suprarealiști: „La urma urmei, în aceste domenii de limită ale poeziei moderne, Éluard și Breton au scris o carte de poeme care imitau formele de psihoză și demență, că nu mai putem ști dacă mai are o valoare conceptul de poezie. Urmuz preconiza în unicul său flirt cu absurdul o para-poezie. Geo Bogza este tot așa — o reacțiune contra temei esențiale a poeziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-l spre în afară. Unele scriu ca pe vechile tăblițe grecești de blesteme, cu un rând care merge de la stânga la dreapta, apoi cu următorul de la dreapta la stânga și iar de la stânga la dreapta. Forma asta se cheamă boustrophedon, fiindcă imită mersul de dus și-ntors al boului înjugat la plug. Ca să imite un șarpe, zice Mona, unele scriu fiecare rând astfel încât să se ramifice în altă direcție. Singura regulă e că o vrajă trebuie să fie sucită. Cu cât e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de blesteme, cu un rând care merge de la stânga la dreapta, apoi cu următorul de la dreapta la stânga și iar de la stânga la dreapta. Forma asta se cheamă boustrophedon, fiindcă imită mersul de dus și-ntors al boului înjugat la plug. Ca să imite un șarpe, zice Mona, unele scriu fiecare rând astfel încât să se ramifice în altă direcție. Singura regulă e că o vrajă trebuie să fie sucită. Cu cât e mai ascunsă, cu cât e mai sucită, cu atât vraja e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Dej. Ai auzit, Ghiță?... îi șopti. Dddoi ani întttr-unul!... Maică-măiculiță... Și facultatea o termin tot în doi ani!... supralicită Ceaușescu. Gheorghiu-Dej nu reacționă vizibil în nici un fel și își goli liniștit paharul lui cu vin de Cotnari, iar Maurer îl imită, urându-le la toți noroc și sănătate. Bravo, Niculae! îl felicită Gheorghiu-Dej pe colaboratorul său. Înseamnă că ai două creiere-n cap, ca Nicolae Iorga!... Și la ce facultate intenționezi să te-nscrii, după ce termini școala medie..., după ce o să-ți treci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vesel și mucalit, de la biroul de vizavi, Nelu Mazurcă, făcând larg prin aer un gest semnificativ cu mâna, după care se porni să râdă cu poftă. Un coleg de la alt serviciu, care tocmai intrase în biroul celor de la buget, îl imită, iar Mihai Viniciuc, ocupat ca întotdeauna cu scriptele lui, își ridică nasul dintre hârtii intrigat. Virgil se grăbi să pună la loc scrisoarea în plic și dădu din mână, silindu-se să zâmbească: Ei aș, de unde! Ți se pare ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
soarele și-a pierdut strălucirea. Încet, încet și culorile au dispărut. Fetele s-au speriat. Iris, ca să-și alunge teamă s-a îndreptat grăbită către o Banană Vorbăreață și a început să o gâdile. Aceasta chicotește, iar surorile ei o imită. Sunetele încep să revină. Culorile însă... Ramona se împiedică în iarba moale și cade. Când atinge pământul, din el sar scântei colorate care zboară colorând totul în jur. Iarba redevine verde, cerul albastru, soarele își recapătă strălucirea. Florile își ridică
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sau să-l privești într-o oglindă. Desigur, puterile lui sunt foarte limitate, dar, așa cum te cunosc eu, este mai bine să-l eviți. Fac o plecăciune adâncă în fața Vasiliscului. Pe cap poartă o coroană jackard, negru cu auriu, ce imită pielea de boa și mișcă apos din ochii lui mari și verzi fără sprâncene. Îmi întinde o gheară de cocoș și se prezintă ceremonios: Bazilikos, văr de gradul doi al Aspidei. Rostește malițios, fixându-mă în privirea lui pătrunzătoare. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
metodă, nu mai au de fapt altceva de făcut decât să caute una în altă parte. Toate acelea ale științelor naturii li se oferă dintr-odată, și altele nu mai există. Iată de ce științele umane procedează asemenea științelor naturii și imită felurile de a face ale acestora. Și în același timp obiectele acestora. Căci dacă realitatea încetează a fi cea care dictează modul său de abordare și îl definește, trebuie inversată relația lor, trebuie ca obiectele să fie definite de către metode
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
șovăi. Poate că era nevoie de autoritatea lui pentru binele public. Se grăbi să-și pună bereta cu văl lung și să-și tragă pe degetul arătător inelul de aur cu stema crinului, apoi Își netezi grijuliu cutele hainei ce imita toga romană, precum văzuse la statuile din Santa Croce, și ridică zăvorul. — Ce vrei, nemernicule? Întrebă pe un ton aspru. Dinaintea lui apăru un bărbat scund și bondoc, cu o cămașă din zale de fier care Îi cobora până sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Însă cum Își putea Învinge propria greutate, spre a rămâne În picioare? Ceru un pumnal unuia dintre soldați și, din câteva lovituri hotărâte, reteză frânghiile care Îi țineau mâinile. Brațele omului alunecară Înainte cu o mișcare Înceată ce părea să imite mișcarea vieții. Dar trupul rămase ridicat, stârnind exclamațiile celor prezenți, care se cruceau. Dante Întinse mâna și Îi atinse masca. Tencuiala era complet uscată, tare ca piatra. Părea un var de zidărie neobișnuit, ca și când mâna asasinului ar fi introdus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tot deschidea sub privirile spectatorilor, amuțiți dintr-o dată, În timp ce muzica se răspândea Într-un crescendo frenetic, punctat de ropotul percuțiilor. Dante simțea cum crește valul dorinței pe care toți bărbații de față o proiectau asupra ei. Se ridicase și el, imitându-i pe ceilalți fără să Își dea seama, ca și când o putere l-ar fi silit să urmeze ascensiunea mantiei, care acum dezvăluia Întreaga splendoare a trupului. Pe mușchii Încordați ai pântecelui vibra doar un cercel de aur susținut printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
va Împărți oricui dorește pâinea științei, răspunse Dante. — Un banchet? Întrebă un glas care Îl determină să se răsucească. În spatele lui Își făcuse apariția Cecco Angiolieri. Ai fi putut crede că, până În clipa aceea, stătuse ascuns sub masă, ori că imitase pășitul fără zgomot al tâlharilor, pe care Îl deprinsese cu prilejul repetatelor sale vizite prin Închisori. — Și va fi deschis pentru toată lumea, nu numai pentru Învățați? Își roti privirea, ca pentru a solicita atenția celorlalți asupra vorbelor pe care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În clipa aceea, avea sub ochi una din acele apariții: galera parcă devenise de foc. Îi deslușea cu precizie sarturile și pânza, luminate de parcă toate razele soarelui s-ar fi adunat În punctul acela, și vâslele ridicate În rând, parcă imitând aripile unui zbor nebunesc. Pentru un moment, i se păru că galera dispărea Într-un glob de flăcări, orbitor precum fulgerul care distrusese cu ani În urmă turnul de la Santa Croce. Apoi, un mănunchi de raze incandescente se ridică spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un soare convulsiv și egetic. O studiam cu bruschețe și cu seninătate după draperiile de rogoz, gri cu roz. Eram preocupat de antecedentele, de antagonismele pe care le ascundea. Urmăream cum plutea, cum se abandona dizolvată în fragmente de dans. Imita curcubeul și-n balans, râdea, bucurându-se. Fluturându-și rochia în apus. Imposibil de sus. Nor sau grădină exotică, o descopeream definitiv într-o expediție mentală fără prejudecată. Cu petale de ciocolată. MARIANA CIUREZU M-am născut la Iași, în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
care le-am preluat săptămâna asta. Vivian era în stare să miroasă frica și prin telefon, așa că și-a năpustit ghearele asupra mea. — Să nu mă întrerupi când vorbesc. și oricum, ce înseamnă „să te pui la punct“? m-a imitat ea cu o voce mică, stridentă. Citești dosarul, vorbești cu autorul - nu sunt calcule de fizică cuantică și n-ar trebui să-ți ocupe așa de mult timp. A, și am primit mesajul tău despre un alt roman pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pictura chineză, taoiștii au stabilit natura ca fiind tema principală a artei și ei au fost pionierii tehnicii folosirii spațiilor goale ca parte a picturii. Poeții chinezi s-au inspirat și ei din tao și de multe ori i-au imitat pe pustnicii taoiști, retrăgându-se în sihăstrii din munți pe perioade lungi de timp, pentru a cultiva tao. Artele medicinei chineze și cele marțiale au fost elaborate în totalitate de taoiști, ca și unele dintre cele mai importante invenții științifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
făptură care trecuse deja cu bine de primul chiuretaj. Noaptea Însă Îl lua pe Goz, așa Îl chema pe câinele brac, În patul său, și Îl mângâia acolo unde ea Își pusese buzele. Oricât de mult o iubea, nu o imita Întrutotul. Se știa om cu frica lui Dumnezeu și nu Îl putea supăra pe Cel-de-sus sărutând fiara așa cum cu nările fremătând de plăcere făcea Marta. El nu dansa niciodată. Stătea țeapăn, În picioare, lângă scaunul doamnei Koblicska și nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o viață Întreagă cuțitul și furculița. În timp, lăcomia de animal Înlocuise strălucirea ochilor săi albaștri. Deschidea gura asemenea unui pește carnivor decis să nu rateze prada care venea oricum spre el fascinată parcă de sclipirea Înșelătoare a protezei care imita de minune argintul viu. Grija cu care și-o spăla În fiecare seară Înainte de culcare părea astfel răsplătită. Atâta doar că, din cauza bolii, orele sale de culcare erau tot mai greu de prevăzut. Simțindu-se privit se opri jenat. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am făcut niște cursuri de arte plastice, așa că îmi aduceam blocul de desen și făceam schițe cu boxerii. Blanchard o luă pe după umeri. M-a făcut să renunț la meciurile ilegale. N-a vrut să ajung o legumă. Începu să imite un boxer damblagit, iar Kay Lake se feri de el. Blanchard îi aruncă o privire rapidă, apoi trase în aer niște directe de stânga și niște croșee de dreapta. Loviturile lui erau telefonate, iar în sinea mea le-am contracarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
birou până să borăsc. Lee spuse: — Iată-l pe omul nostru. Hei, Ellis, te bagi în politică? Spune: „Singurul lucru de care ar trebui să ne temem este teama însăși“. Ia să te-auzim! Felul lui Lee de a-l imita pe FDR stârni un val de râsete. Chiar și Loew chicoti în timp ce ne înmână niște copii la indigo ale unui cazier, însoțit de o fotografie. — Iată un individ de care ar trebui să ne temem cu toții. Citiți și o să aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
l-a mai văzut de vreo săptămână. — Ai călcat-o deja? Nu, te-am așteptat pe tine. Mi-am scos revolverul de calibru 38 și l-am lipit de picior. Lee mi-a făcut făcu cu ochiul și m-a imitat, apoi am străbătut curtea ce ducea la dărăpănătură. Ambele etaje aveau uși de lemn fragile, iar scara care ducea la etajul întâi era șubredă. Lee încercă ușa de jos, care se deschise, scârțâind. Ne-am lipit de perete de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care reconstituiau aventurile lui Emmett și ale prietenului lui Georgie Tilden în timpul Primului Război Mondial. Așa că-i punea pe copii să poarte kilt-uri ostășești, le pudra fețele și le dădea muschete de jucărie. Uneori le mânjea trupurile cu o vopsea ce imita sângele, iar din când în când Georgie filma totul. Jocul a devenit atât de bizar și le-a scăpat așa de tare de sub control, încât le-am interzis Lindei și lui Carol să se mai joace cu fetele Sprague. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și mai rece, și mai pătrunzător. Era o căutătură pe care știam că n-aș fi în stare s-o egalez, așa că mi-am scos insigna LAPD - numărul 1611 - și i-am arătat-o. Îmi zâmbi. Am încercat s-o imit. Se îndreptă spre mine și scuipă pe bucata de metal. Apoi trânti ușa în urma ei, iar fotografiile de pe pereți fâlfâiră. Vocea îmi reveni în hohote dureroase: — O să-l prind, n-o să-ți mai facă niciodată rău, o să mă revanșez față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]