5,812 matches
-
la soțul ei, de care nu s-a despărțit încă. Ciudat animal, feroce, e iubirea dintre ființe! Totul pare minciună în iubire, minciună cu străfulgerări de adevăr, de trăire „ireală”, de intensă viață pe care nimic altceva n-o poate imita. Arta, religia ar putea înlocui iubirea, completa ființa cu „irealitatea” lor puternică. Dar când cei doi sunt mari personalități și au creat între ei corpul subtil al iubirii și artei, atunci parcă e și mai greu. Ca de obicei, cineva
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
deja „passé” în lumea din Vest și la mare prețuire în țările care vor să fie și ele, cât se poate de repede, fără trăirea concretă, dureroasă, ca lumea al cărei fel de simțire și gândire nu se poate decât imita. Dintre acești „tineri” m-a impresionat și mi-a plăcut Mircea Cărtărescu, marea lui modestie tipică tăriei de caracter. Chiar și tăcerea lui spune mult. L-am văzut la masă cu soția lui, era intens concentrat, profund. Am citit la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ordinul prin care se comunica înlocuirea lui Gladkov Alexandru, director fiind numit învățătorul șura Bărgăuanu. Noi am început, ceva mai liniștiți, să ne gospodărim. Am cumpărat din piața Bolgradului un pat nou din scânduri de brad, vopsit în dungi ca să imite scândurile de esență nobilă. Am luat o putină pentru murături, o masă și trei taburete, câteva pahare. Am luat și o sobă de fier cu burlan pe care am așezat-o în camera mai mică. Trebuia căldură multă fiindcă băiatul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
174 În ușă, când a dat mâna cu mine, am simțit că mi-a pus ceva în palma. Era un inel cu piatră rubinie, de aur, am crezut atunci, dar care s-a dovedit a fi dintr-un aliaj ce imită metalul prețios. După ieșirea lor din birou, am adunat tot ce mai era pe masă, am pus într-o sacoșă pe care am încuiat-o într-un dulap, apoi am privit pe geam. Mașina tocmai pornise, iar în locul ei apăruse
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în așa fel încât aveai impresia că ești într-o grădină de zarzavat, erau aranjate livezi cu pomi fructiferi, vii și crame, iar felurite soiuri de flori aduse de la Codlea încântau privirea și îți desfătau mirosul. În acvarii uriașe care imitau habitatul natural înotau crapi, păstrăvi și alte soiuri de pești. Erau raioane cu fructe exotice pe care nu le văzusem nici în cărți. La sectorul de cofetărie erau sortimente nenumărate de ciocolată și dulciuri în ambalaje atrăgătoare. În hala de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Împovărat de ani și de boală, Petre P. Carp s-a stins Într-o duminică - 19 iunie 1919, fiind Înmormântat În marele parc de la Țibănești, alături de bunici, părinți și fiul său mort În timpul războiului, Într-un sarcofag de marmură imitat după cel al lui Scipione Africanul de pe Via Appia de lângă Roma, având săpate pe laturi două maxime ale lui Schopenhauer: „Când pretutindeni domnește greșeala adevărul Își ridică privirea, către zeul său ocrotitor: «Timpul», care-l Îndeamnă spre biruință, a cărui
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
am auzit că au fost frumoase atenuează, pe moment, mizantropia intelectualului contemporan. Au apărut, în ultimii ani, destule magazine de antichități, în care, pe lângă obiecte și cărți, fotografiile vechi aduc la prezent timpul trecut. Mai cu seamă unele buticuri bucureștene, imitându-i într-un fel pe buchiniștii parizieni, sunt prilejuri de visare. Fotografii, de genul celor din cimitire (acelea însă reci, pe faianță, acestea, pe carton tare, mai calde, mai vii), te duc în același trecut, sufletește așteptat. Acolo întâlnești un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care transmitea mișcarea rotită echei prin troțe și scripeți. Gabiile s-au făcut drept unghiulare, au apărut deasupra etravei ferestrele mari, de la sufrageria căpitanului, cu ancadramente și stucaturi pretențioase, precum și alte geamuri laterale, pentru lumină și mai mult confort (ele imitau marile ferestre din arhitectura; repere : cel puțin două catarge ; bompresul, cu propria-i vergă ; suprastructurile înalte la prova și pupa ; gabia rotundă, pe catarge ; vele mari, pătrate și triunghiulare ; cârma cu pană și eche interioară ; prezența ciocului alungit, deasupra etravei
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
repeta, așa încât va avea posibilitatea să studieze mai temeinic probele cerute, având deci mai mulți sorți de izbândă. Nevoind să-mi recunoască nicio competență în acest domeniu, a ridicat tonul, aproape strigând la mine, ceea ce m-a făcut să l imit, rugându-l să părăsească biroul. Bine înțeles că s-a plâns lui Kico și soției sale, și sunt sigur că până astăzi Sylvia Panaitescu a rămas cu convingerea că eu strigam la oameni și-i dădeam afară din birou... În
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
2. Asimilarea. Când nu ne convine grupul de apartenență (cel a cărui parte suntem), când nu avem curajul să ne asumăm diferența, încercăm să migrăm în grupul de referință (cel a cărui parte ne-ar conveni să fim), să-l imităm, să-i intrăm în grații. Uităm adesea spusele lui Blaga: „Cu penele altuia te poți împodobi, dar nu poți zbura”. Astfel se hrănesc complexele după care femeile aspiră să imite nediscreționar bărbații, romii se dezic de apartenența etnică pentru a
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
a cărui parte ne-ar conveni să fim), să-l imităm, să-i intrăm în grații. Uităm adesea spusele lui Blaga: „Cu penele altuia te poți împodobi, dar nu poți zbura”. Astfel se hrănesc complexele după care femeile aspiră să imite nediscreționar bărbații, romii se dezic de apartenența etnică pentru a fi acceptați, guvernanții imită limba normelor externe fără să o adapteze realităților interne sau să facă politici pentru apropierea de idealurile normative ale lumii căreia aspirăm să-i semănăm. 3
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în grații. Uităm adesea spusele lui Blaga: „Cu penele altuia te poți împodobi, dar nu poți zbura”. Astfel se hrănesc complexele după care femeile aspiră să imite nediscreționar bărbații, romii se dezic de apartenența etnică pentru a fi acceptați, guvernanții imită limba normelor externe fără să o adapteze realităților interne sau să facă politici pentru apropierea de idealurile normative ale lumii căreia aspirăm să-i semănăm. 3. Victimizarea. Ne este la îndemână să ne plângem cât de nedreptățiți, de oprimați, de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
la visări literare. Născut la Rădășeni (1 oct. 1879 - m., 28 mai 1923) și căsătorit cu Victoria, fiica lui Ion și a Sofiei Nădejde, în opera sa în proză pe care o umple cu „chipuri de mahala”. N.N. Beldiceanu îi imită fără savoare pe Sadoveanu și BrătescuVoinești. Față de sterilitatea literară a tatălui, N.N. Beldiceanu e mai degrabă prolix: Chipuri de mahala, Buc., Minerva, 1905; Cea dintâi iubire, schițe, Buc. Bibl. Minerva nr. 13, 1906; Maica Melania, Buc. Bibl. Soc. nr. 90
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pojghița a cedat; el s-a cufundat în apă până la piept și a ieșit pe malul celălalt șiroind ca un câine. Toate straiele i-au înghețat sloi în vântulețul de seară care începuse. Mie mi-a fost frică să-l imit, așa că am căutat o trecătoare unde n-am intrat decât până la genunchi în apă. Primele iubiri și Lupta cu inerția Imprudența aceasta curajoasă Labiș a dovedit-o până în ultima sa clipă. Poate că ei i s-a datorat și accidentul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ne-a vorbit într-o zi despre ploaie; cum i-au naștere norii, cum se formează picăturile și cum se manifestă fenomenele electrice (tunetele și trăsnetele). A venit cu o tolă de tablă pe care o mișca cu multă dibăcie, imitând tunetele. Pe când eram în clasa a IV-a, amândoi au plecat la Adjud și au devenit profesori. În clasele primare am fost premiant în fiecare an. Îmi plăcea să învăț și eram foarte activ în timpul orelor. Gimnaziul l-am făcut
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
le lega la capete și le folosea în loc de ornat preoțesc. Îi chema la adunare pe frații săi și pe doamna Barbara Ricca, vecina lor și nașa lui de botez, obligându-i să participe la serviciul liturgic. După recitarea rozariului, copilul imita gesturile preotului celebrant, pronunța multe „saeculorom“ și, mai ales, improviza predici solemne, proba evidentă a bunei sale memorii de a-și reaminti predica duminicală a parohului. Această pasiune religioasă și memorie solidă i-au pricinuit și unele consecințe triste, dat
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
simpatic față de noi. La instruirea religioasă, printr-o metodă inteligentă, cu gluma și cu exemplul grăitor ne capta atenția și nouă, celor cu el deopotrivă». Mamele, care însoțeau copiii mai mici la oratoriu, îl dădeau fiilor lor ca exemplu de imitat. La 28 septembrie 1893, la Pastrengo, fratele Gaetano s-a căsătorit cu domnișoara Emilia Bottura. Perechea nu a reușit să-și găsească o casă și, prin urmare, s-a refugiat la mama Angela. Acum, în cele două încăperi mici, erau
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
înțelepciune cerească», să se împodobească cu «moravuri nepătate» și de «virtute parfumată». Iar noul nostru preot, în toți anii săi de așteptare, a demonstrat cu eroism că posedă înțelepciunea divină și virtuțile umane și creștine. «Căutați să înțelegeți ceea ce faceți; imitați ceea ce atingeți», continua episcopul în îndemnul său ritual. «Doamne, fă să creadă ceea ce citesc, să învețe ceea ce cred, să pună în practică ceea ce învață». La finalul lungii vieți a lui don Giovanni Calabria, judecata lui Dumnezeu asupra preotului se va
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
un grupuleț de copii, înfrigurat și înfofolit, fiecare cu legăturica sa de lenjerie în spinare, se îndreaptă spre noul sediu. Cu simplitate, fără inaugurări și nici panglici tăiate, începe Opera «Buoni Fanciulli». E seara de 26 noiembrie 1907. Don Giovanni imită stilul unui alt mare preot veronez, sfântul Gaspare Bertoni, care obișnuia să spună: «buseta e taneta» (o guriță și o ceșculiță) adică, să lucrăm în ascuns și în umilință. Cu toate acestea, începea o mișcare măreață, ce se va extinde
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
amintite din când în când». Capitolul XII Preoția «Am impresia că m-am născut preot» «Am impresia că m-am născut preot», spunea don Calabria religioșilor săi. Încă de copil s-a simțit atras de preoție și a încercat să imite gesturile celebrantului, improvizând predici și împărțind binecuvântări. În fața atâtor dificultăți întâlnite, nu a disperat niciodată că nu va ajunge într-o zi preot: moartea prematură a tatălui, sănătatea precară, sărăcia familiei, întreruperea studiilor, neînțelegerile. O știa bine sfânta sa mamă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
condotieri care trebuia să-i conducă pe drumul cel drept, printr-o viață sfântă și prin exemplu. Cred că dacă atâția necredincioși sau musulmani ori budiști ar dori să vină la noi pentru a vedea cum este cunoscut, iubit și imitat Domnul nostru Isus Cristos de noi, ar rămâne scandalizați și ar fi constrânși să spună: Mai bine să rămânem cu crezul nostru, cu riturile noastre. Ce responsabilitate mare avem! Și cu toate acestea, trebuie să o admitem: există prea multă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Apoi, fără un proiect bine definit, sunt primiți bătrânii singuri. De la unul se trece la cinci, apoi la douăzeci și, în final, la cincizeci de bătrâni sărmani. Evident că acest serviciu pretinde extinderi, restaurări, servicii igienico-sanitare. Stilul de viață îl imită pe cel care domnește în mod normal în celelalte Case ale Operei: o mare familie unde fiecare colaborează după propriile puteri și posibilități economice. Motorul și sufletul ansamblului este fratele religios, ajutat de câțiva voluntari și de personalul auxiliar. Se
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fie smulși din familie și îndepărtați de realitatea socială. Cu mijloace modeste și cu sprijinul unor voluntari s-a început o activitate după orele de școală. Apoi s-a inițiat și o orientare spre muncă. Organizarea disciplinară și metoda educativă imitau parțial experiența din Orașele băieților, deja în vogă în Statele Unite. La începuturile anului școlar zidurile încă distruse de fosta GIL se reumpleau cu mici manifeste propagandistice ale băieților care candidau la postul de primar. Se desfășurau adunări ordinare periodice unde
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
le-a spus: - Rugați-vă așa... Și Tatăl nostru a răsunat pentru prima oară pe pământ. Și voi, ridicați mâinile, și spuneți împreună cu mine marea rugăciune. Ea va împrăștia orice profanare hulitoare din acest loc sacru al durerii“. Toți l-au imitat pe don Calabria și au rostit rugăciunea lui Isus. Ni se părea că ne aflăm într-adevăr în jurul lui Isus și că ne rugăm cu El. După câteva zile, am scris sub Răstignit: „Aici se iubește, se speră, se roagă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
in Monte. Amiciția lor s-a consolidat până într-atât încât să-i facă să devină două trupuri într-un singur suflet. «Prietenia ori găsește semeni ori și-i face», spune un proverb latin. Și cei doi preoți sfinți se imitau, se îndemnau reciproc în iubirea lui Dumnezeu Tatăl și în iubirea celor mai săraci și abandonați. Se ajutau și material. Sfinții nu au o natură diferită de muritorii obișnuiți; nu sunt scutiți de îndoieli, incertitudini. Și ei au nevoie de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]