8,822 matches
-
o finețe literară remarcabile, expert al literaturii române, dar și al literaturii universale, Lucian Raicu s-a impus prin opera sa drept unul dintre primii, dacă nu cumva chiar primul critic literar al generației sale.” Cuvintele aparțin lui Eugène Ionesco, imprimate pe coperta volumului Avec Gogol, ediția franceză a cărții Gogol sau fantasticul banalității, capodopera lui Lucian Raicu și una dintre capodoperele literaturii române din toate timpurile. Cărțile sale (Reflecții asupra spiritului creator, Rebreanu, Practica scrisului și experiența lecturii, Calea de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
be the question that a ghost might raise.” Cartea Prințului Învie oriunde În toate anotimpurile poeziei. (Textul a fost audiat de pe banda de imprimare șpe care se aflau și vocile-texte ale lui Lucian Raicu, Radu Cosașu, Horia Aramă, Mircea Iorgulescu, imprimate la Paris și Bucureștiț la Cercul literar de la Ierusalim, care a organizat seara omagială dedicată, la 7 februarie 1994, Împlinirii a 60 de ani de la nașterea lui Florin Mugur. Banda magnetică a Întregii manifestări a fost, ulterior, transmisă de postul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
atunci o colaborare cu Editura Apostrof. Bine am făcut, nu mi-aș fi putut dori colegi și prieteni mai buni. Vizita ulterioară a Martei la New York ne-a dat șansa unui dialog mai amplu și mai adânc. Marta a și imprimat (17 casete duble!) parte din aceste convorbiri asupra realității românești și a celei americane, a exilului și literaturii. Prietena mea reprezenta „vestea bună”, de mari promisiuni, venind dintr-o Românie răvășită de suferință, demagogie, confuzie, corupție. Speranța neînvinsă, din „țara
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pierdută, Dăruiește-ți o zi de vacanță, Vară-primăvară). Într-o cronică despre una dintre aceste cărți, valabilă pentru toate și intitulată „Spațiu cotidian”, Lucian Raicu remarca „lectura mai profundă a comportamentelor umane de aparență inofensivă”, ca și „puterea de a imprima relief percepției directe, prizei concretului diurn”. Proza de observație realistă, modulând acuitatea nu o dată sarcastică și o discretă tandrețe reprimată Își află stilul propriu. Incidențele tăioase sunt potențate În schimbul energetic dintre senzorialitate și veghea constantă a lucidității. „Marea acuitate a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nici În metrou, unde interdicția era unanim respectată... „Mai avem doar pentru două săptămâni cu ce să ne Întreținem” - este Însemnarea pe care o găsim În această perioadă În Jurnalul său. Însingurarea și lipsurile, tensiunea spiritului său mereu de veghe imprimau Întâlnirii cu oamenii, cu casele și cărțile, cu cheiul masiv al numeroaselor canale și cu masa cafenelei, totdeauna acoperită de ziare, scrumiere și cești cu cafea, o particulară expresivitate, decupate, prin forța iradiantă a personalității sale, din apatia morbidă a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cândva, demult, Într-o altă viață și de care, iată, nu se mai putea, totuși, separa. Discutând la telefon asupra datei de Întâlnire, i-am sugerat la un moment dat să aduc cu mine un discret, minuscul casetofon pentru a imprima convorbirea noastră. Opinia sa asupra fragmentelor pe care le citise m-ar fi putut stimula a regândi, eventual, textul... Nu aș folosi, bineînțeles, imprimarea decât În acest scop sau, dacă ar fi cazul s-o folosesc altfel, aș face-o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
textul... Nu aș folosi, bineînțeles, imprimarea decât În acest scop sau, dacă ar fi cazul s-o folosesc altfel, aș face-o doar cu asentimentul său, desigur, i-am precizat. A urmat o lungă tăcere glacială În receptor. „Să mă imprimi? Să mă imprimi?...” I-am repetat că nu este decât o sugestie. Imprimarea m-ar ajuta să am exact cuvintele sale, să nu mă las În voia aproximațiilor memoriei. I-aș arăta, firește, orice transcriu. I-aș cere acordul dacă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
folosi, bineînțeles, imprimarea decât În acest scop sau, dacă ar fi cazul s-o folosesc altfel, aș face-o doar cu asentimentul său, desigur, i-am precizat. A urmat o lungă tăcere glacială În receptor. „Să mă imprimi? Să mă imprimi?...” I-am repetat că nu este decât o sugestie. Imprimarea m-ar ajuta să am exact cuvintele sale, să nu mă las În voia aproximațiilor memoriei. I-aș arăta, firește, orice transcriu. I-aș cere acordul dacă ar fi să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ar ajuta să am exact cuvintele sale, să nu mă las În voia aproximațiilor memoriei. I-aș arăta, firește, orice transcriu. I-aș cere acordul dacă ar fi să... Tăcea. I-am spus că un bun prieten obișnuiește să mă imprime de fiecare dată când Îmi dă să citesc un manuscris al său și reascultă, apoi, observațiile critice, așa izbutisem să mă obișnuiesc eu Însumi, până la urmă, cu acest straniu mod de a păstra memoria unei convorbiri. „Să mă imprimi? Un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mă imprime de fiecare dată când Îmi dă să citesc un manuscris al său și reascultă, apoi, observațiile critice, așa izbutisem să mă obișnuiesc eu Însumi, până la urmă, cu acest straniu mod de a păstra memoria unei convorbiri. „Să mă imprimi? Un aparat de imprimare, adică?...”, continua să repete, după lungi tăceri, interlocutorul care părea să nu fi văzut vreodată un microfon. „Și cum să mai vorbim? Totul devine Înscenat, artificial. Nu mai este convorbire... Să mă imprimi?” Mi-am amintit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
convorbiri. „Să mă imprimi? Un aparat de imprimare, adică?...”, continua să repete, după lungi tăceri, interlocutorul care părea să nu fi văzut vreodată un microfon. „Și cum să mai vorbim? Totul devine Înscenat, artificial. Nu mai este convorbire... Să mă imprimi?” Mi-am amintit, brusc, de remarca prietenului și exegetului său, Harold Rosenberg: „Arta sa este declarația publică a unui om decis să păstreze viața sa drept o taină”. Am Înțeles ceea ce ar fi trebuit să știu dinainte. Suspicios, Îngrozit de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să știu dinainte. Suspicios, Îngrozit de orice indiscreții, feroce În a-și proteja intimitatea de voracele căpcăun al publicității, era panicat de imprudenta propunere. Deși venind de la un prieten sau poate tocmai de aceea, i se părea scandaloasă. „Să mă imprimi?”, continua să se mire, tot mai morocănos, amicul. Uluit, rănit, confirmat În cele mai negre așteptări asupra speței umane. „Bine, bine, am să mă gândesc. Mai vorbim despre asta.” A urmat o scurtă tăcere, Înainte de Închiderea convorbirii și o lungă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
că incidentul fusese Închis. A fost, de fapt, ultima dată când ne-am vorbit. În aprilie am fost anunțat că zilele sale sunt numărate și că ceruse să-i fie scurtată tranziția. Mi-a părut rău, mărturisesc, că nu trișasem, imprimându-l fără să știe și păstrând, astfel, vocea și vorbele sale pentru admiratorii și prietenii săi rămași Încă vii, În efemerul refugiu al incertitudinilor. Știam despre ce boală era vorba. Complicațiile brusc apărute arătau deja amploarea răului. Cu câțiva ani
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În realitate, o nevinovată farsă premonitorie: ghiozdanul purta marca atelierului care Îl confecționase: Legătoria STEINBERG, a tatălui său, Maurice Steinberg, legător de cărți și producător de ambalaje. Un fel de predestinare, s-ar zice, pentru artistul care avea să-i imprime numele nu doar În memoria publicului juvenil, ci și În aceea a unei mult mai largi audiențe a viitorului. „A purta o uniformă și a fi pe dedesubt un străin Însemna a experimenta stilul ca travestire. Orice afirmare de sine
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cetățean. „Ești sigur?”, a plusat, malițios, În Încheiere, adevăratul Saul Steinberg, amuzat să converseze cu masca. Nu sunt puține măștile create de Saul Steinberg, Înfățișând chipul său. Una o Întâlnim chiar În numărul din New Yorker care Îi anunța decesul, imprimată pe o mănușă În spatele căreia, cu mâna ridicată, Saul Își ascunde fața, sperând, probabil, o amânare de la Atotputernica secerătoare. La fel de emblematic ar fi fost, probabil, semnul de Întrebare din care artistul a făcut protagonistul durabil al operei sale. „Nu prea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și a da expresie concretă unei conștiințe anticomuniste, dar cruțând pe cât era posibil pierderile printre legionari. Prevăzând o luptă pentru timp îndelungat, era totuși poruncitoare conservarea rândurilor de luptători. La fel, lui însuși îi revenea să conducă acțiunea în clandestinitate, imprimându-i un caracter cât mai viu dar fără să i se cunoască intențiile reale, deoarece depistat de Securitate și scos din luptă era ca și cu neputință să i se găsească un înlocuitor. Se deduce de aici starea lui de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
prezentat cartea „Pentru legionari”, autorul fiind chiar Corneliu Codreanu. Era proaspăt ieșită de sub tipar, executată la tipografia Vestemean. Exemplarul pe care l-am văzut era în condiții de lux, având copertele pânzate fin în culoare verde și cu litere aurite imprimate pe prima copertă; o carte voluminoasă. M-a mișcat mult sufletește faptul că pe prima pagină era scris chiar de Căpitan, cu cerneală verde următoarele: Camaradului Călvărăsan și cuibului Omul Nou din Sibiu ca veșnic să scoată oameni noi. Mi-
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
legionar până la incandescență, până la acel înalt stadiu de viață duhovnicească, încât poporul să vadă în preotul legionar, în fiecare preot legionar, cu adevărat un „trimis al lui Dumnezeu” în mijlocul acestui popor. Ori, această înaintată conștiință a misiunii sacerdotale no pot imprima, decât preoți de pe chipul cărora să transpire puterea duhului și a vieții spirituale, pe care ei o trăiesc. În nici un caz nu pot face acest lucru preoții burtoși, cari pipă, fie ei chiar savanți, ci preoți asceți. Precum nici punerea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
aducătoare de pieire. Această nouă fecundare a sufletului pierdut al unei națiuni, nu se poate face decât prin cea mai pură esență de lumină, de virtute. în aceste clipe de zămislire nouă, să fie spus clar și hotărât, spre a imprima caracterele noului sistem născând: lumină din lumină! Articolul de fond este scris de Corneliu Georgescu sub un pseudonim B.V. Gogu, pentru a respecta consemnul discreției. Are titlul: „A cincisprezecea aniversare a întemeierii Legiunii” și se fundamentează pe un șir întreg
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
drepților. Pentru cinstirea sacrificiului său, pentru perpetuarea marii lui existențe legionare, hotărăsc următoarele: 1) Numele lui Nicolae Petrașcu va fi înscris în apelul celor căzuți, fiind strigat îndată după profesorul Traian Brăileanu. 2) Lucrarea lui: Din viața legionară va fi imprimată din nou. 3) Se vor strânge într-un volum toate amintirile despre el, sub titlul Nicolae Petrașcu, o viață de Legionar, pentru că viața lui s-a desfășurat sub semnul ursitoarelor, despre care vorbea Moța, care au dăruit legionarilor puține bucurii
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
inoxidabil. Mi-am ciulit urechile, încercând să prind orice zgomot, dar nici un sunet nu ajungea până la mine. Mi-am lipit urechea de peretele liftului, dar tot degeaba. Singurul lucru pe care am reușit să-l fac a fost să-mi imprim conturul urechii pe metalul sclipitor. Se pare că liftul era făcut dintr-un aliaj care absorbea orice zgomot. Am încercat să fredonez Danny Boy, dar melodia a reverberat în urechile mele ca tusea astmatică a unui câine. M-am rezemat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
confecționată din ȘASE RADIERE. Să presupunem că și pe verso se găseau săpate alte șase caractere. În total 12 matrițe, egale ca semne din alfabet, cu 12. Alfabetul Limbii române are 26 + 3 litere. Cum ați reușit domnule Stoica să imprimați nu știu câte afișe de 24 rânduri, în exprimare ortografică oarecum corectă, numai cu șase litere? Oare nu cumva aceeași forță ocultă a binevoit să vă arunce în vâltoarea revoluției în aceeași materie: CUȘIFĂRĂGUMĂ? Vedeți ce formulă șamanică de trib a ieșit
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
acțiuni,(mai propriu,6 = o facțiune ANTICRISTICĂ) eșafodajul forte s-a aneantizat, tot așa cum, în neant s-a pulverizat și fantoma zilei de “14 decembrie 1989”. Sunteți ridicoli și penali, domnilor căuzași! Vom merge cu analiza până la capăt. Au fost imprimate CÂTEVA SUTE de exemplare format CARTE POSTALĂ. Pag. 125 - “... menționăm pe inginerul Georgel Moraru pe a cărui ramură s-au difuzat cca 1400 de manifeste ...” (Câteva sute ... cca 1400, diferențe abisale!). Imi permiteți dle Stoica o întrebare, mai de-a
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
au difuzat cca 1400 de manifeste ...” (Câteva sute ... cca 1400, diferențe abisale!). Imi permiteți dle Stoica o întrebare, mai de-a casei ? “Ce vrăji a mai făcut ... Samanta?” N. n. - Corect ar fi fost să arătați în ce dimensiune au fost imprimate manifestele întrucât caracterele folosite la scris erau invariabile : Format A4 sau CARTE POSTALĂ? A fost posibil să imprimați în câteva zile cu o tehnică neolitică asemenea volum de documente numai cu șase litere din alfabetul Limbii române? Domnule Spiridon, semnatar
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
mai de-a casei ? “Ce vrăji a mai făcut ... Samanta?” N. n. - Corect ar fi fost să arătați în ce dimensiune au fost imprimate manifestele întrucât caracterele folosite la scris erau invariabile : Format A4 sau CARTE POSTALĂ? A fost posibil să imprimați în câteva zile cu o tehnică neolitică asemenea volum de documente numai cu șase litere din alfabetul Limbii române? Domnule Spiridon, semnatar al cărții, ați folosit vreun procedeu discursiv inedit ? Sau poate o tehnologie lacunară cu viclenii pentru jocul euristic
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]