5,050 matches
-
slab și noi puteri pentru cel bogat. Pentru a le apără libertatea, popoarele își aleg împărați, dar aceștia cu timpul se transformă din ajutoare ale statului în stăpânii lui. Abuzul conducătorilor statului culminează cu despotismul, care este treapta extremă a inegalității, „punctul final care închide cercul și atinge punctul de la care am pornit: aici toți particularii devin egali, pentru ca nu sunt nimic în raport cu despotul... aici totul ajunge sa se rezume doar la legea celui mai mare și, prin urmare, la o
Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni () [Corola-website/Science/306985_a_308314]
-
ce există între proprietățile calitative sau cantitative ale unei funcții analitice și coeficienții taylorieni ai unui element al acestei funcții. Observînd că atunci când este vorba de proprietăți globale, care privesc funcția că un întreg, exprimarea acestor proprietăți prin egalități sau inegalități în care intervin coeficienții unui element, este independentă de elementul ales, a fost condus în 1936 la definirea invarianților de prelungire ai funcțiilor analitice. Aceștia sunt expresii formate cu coeficienții taylorieni ai unui element al funcției analitice a caror valoare
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
analitică la Universitatea din București și la Școala de Poduri și Șosele. Apoi este profesor la Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu, la Școala de Arhitectură și la Seminarul Nifon. În teza de doctorat din 1882 a prevăzut studiul inegalităților de lungă perioadă în mișcarea Lunii, datorită acțiunilor perturbatoare ale lui Marte. A arătat cauzele erorii lui John N. Stockwell în calculul coeficientului de inegalitate lunară și corectitudinea calculelor lui Boris Delaunay, teza citată în mai multe lucrări de mecanică
Constantin Gogu () [Corola-website/Science/307228_a_308557]
-
de Arhitectură și la Seminarul Nifon. În teza de doctorat din 1882 a prevăzut studiul inegalităților de lungă perioadă în mișcarea Lunii, datorită acțiunilor perturbatoare ale lui Marte. A arătat cauzele erorii lui John N. Stockwell în calculul coeficientului de inegalitate lunară și corectitudinea calculelor lui Boris Delaunay, teza citată în mai multe lucrări de mecanică cerească. Bazat pe calcule laborioase, determină cu precizie coeficientul de perturbare a mișcărilor Lunii, concluzii care ulterior au fost omologate de comunitatea științifică. Lucrările lui
Constantin Gogu () [Corola-website/Science/307228_a_308557]
-
materiale, căci lui i se impun aproape totalitatea sarcinilor fiscale. I se lasă un loc în cetate, dar nu fără a-i reaminti mereu starea sa de inferioritate (...). Dhimmi-ul nu e în nici un fel egalul musulmanului. El este apăsat de inegalitate socială și constituie o castă disprețuită; de inegalitate privind drepturile individuale; de inegalitate la plata impozitelor; de inegalitate în fața justiției, pentru că mărturia sa nu este admisă de tribunalele musulmane și pentru că, în cazul egalității de delict, el nu beneficiază de
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
sarcinilor fiscale. I se lasă un loc în cetate, dar nu fără a-i reaminti mereu starea sa de inferioritate (...). Dhimmi-ul nu e în nici un fel egalul musulmanului. El este apăsat de inegalitate socială și constituie o castă disprețuită; de inegalitate privind drepturile individuale; de inegalitate la plata impozitelor; de inegalitate în fața justiției, pentru că mărturia sa nu este admisă de tribunalele musulmane și pentru că, în cazul egalității de delict, el nu beneficiază de egalitate de pedeapsă". Marele turcolog român Mihai Maxim
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
un loc în cetate, dar nu fără a-i reaminti mereu starea sa de inferioritate (...). Dhimmi-ul nu e în nici un fel egalul musulmanului. El este apăsat de inegalitate socială și constituie o castă disprețuită; de inegalitate privind drepturile individuale; de inegalitate la plata impozitelor; de inegalitate în fața justiției, pentru că mărturia sa nu este admisă de tribunalele musulmane și pentru că, în cazul egalității de delict, el nu beneficiază de egalitate de pedeapsă". Marele turcolog român Mihai Maxim, relatează într-o lucrare a
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
nu fără a-i reaminti mereu starea sa de inferioritate (...). Dhimmi-ul nu e în nici un fel egalul musulmanului. El este apăsat de inegalitate socială și constituie o castă disprețuită; de inegalitate privind drepturile individuale; de inegalitate la plata impozitelor; de inegalitate în fața justiției, pentru că mărturia sa nu este admisă de tribunalele musulmane și pentru că, în cazul egalității de delict, el nu beneficiază de egalitate de pedeapsă". Marele turcolog român Mihai Maxim, relatează într-o lucrare a sa modul în care se
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
pe drepturi Abordarea bazată pe drepturi a legislației familiale permite sublinierea importanței privatității familiei. Recunoaște natura politică și caracterul negociabil al normelor și valorilor sociale. Deoarece se ocupă de indivizi angajați în diferite relații, drepturile trebuie să țină cont de inegalitățile și dependențele existente în rândul membrilor familiei. Drepturi specifice relațiilor de familie: dreptul la divorț, drepturile maternale și paternale, drepturile la custodie, vizite și întreținerea oferită copiilor se circumscriu dimensiunilor normative ale relațiilor familiale. Există două poziții mai importante privind
Familie () [Corola-website/Science/308591_a_309920]
-
-intra-rasială, interetnică, religioasă- pentru definirea tipurilor specifice de „familie” . Elementul nou adus de feminism a fost un accent mai mare pus pe evidențierea „variațiilor” tipurilor reale de familie, pe contextualizarea acestui termen și interesul față de aspecte „invizibile” anterior (violența domestică, inegalitatea de șanse a femeilor, munca domestică, puterea intra-familială etc).
Familie () [Corola-website/Science/308591_a_309920]
-
există distribuții de probabilitate asociate cu măsurarea lui "A" și a lui " B", dând deviațiile standard Δ"A" and Δ"B". Then unde operatorul ["A","B"] = "AB" - "BA" reprezintă comutatorul lui "A" și "B", iar formula 7 reprezintă valoarea așteptată. Această inegalitate se numește relația Robertson-Schrödinger, și include Principiul Incertitudinii al lui Heisenberg drept caz particular. A fost arătată pentru prima oară în 1930 de Howard Percy Robertson și (independent) de Erwin Schrödinger. Datorită relației Robertson-Schrödinger de mai sus, o relație de
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
și măsurări mai precise ale energiei (Gabrielse and Dehmelt 1985). O formulare "falsă" deosebit de răspândită a principiului incertitudinii energie-timp spune că energia unui sistem cuantic măsurată în intervalul de timp formula 26 trebuie să fie imprecisă, cu imprecizia formula 27 dată de inegalitatea formula 28. Această formulare a fost explicit infirmată de Y. Aharonov și D. Bohm în 1961. Într-adevăr, se poate determina energia exactă a unui sistem cuantic într-un interval de timp arbitrar de scurt. Mai mult, după cum arată unele cercetări
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
de multe copii identice ale sistemului. Această limită superioară care dispare elimină în mod cert posibilitatea unei limite inferioare, contrazicând din nou această falsă formulare a principiului incertitudinii energie-timp. Principiul incertitudinii are o demonstrație matematică simplă. Pasul cheie este aplicarea inegalității Cauchy-Schwarz, una din cele mai utile teoreme din algebra liniară. Pentru doi operatori hermitici arbitrari "A": "H" → "H" și "B": "H" → " H", și orice element "x" din "H", atunci Într-un spațiu cu produs scalar, este valabilă inegalitatea Cauchy-Schwarz. Rearanjând
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
este aplicarea inegalității Cauchy-Schwarz, una din cele mai utile teoreme din algebra liniară. Pentru doi operatori hermitici arbitrari "A": "H" → "H" și "B": "H" → " H", și orice element "x" din "H", atunci Într-un spațiu cu produs scalar, este valabilă inegalitatea Cauchy-Schwarz. Rearanjând această formulă obținem: Aceasta dă o formă a relației Robertson-Schrödinger: unde operatorul ["A","B"] = "AB" - "BA" reprezintă comutatorul lui "A" și "B". Pentru a lămuri înțelesul fizic al acestei inegalități, ea este adesea scrisă în forma: unde este
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
Într-un spațiu cu produs scalar, este valabilă inegalitatea Cauchy-Schwarz. Rearanjând această formulă obținem: Aceasta dă o formă a relației Robertson-Schrödinger: unde operatorul ["A","B"] = "AB" - "BA" reprezintă comutatorul lui "A" și "B". Pentru a lămuri înțelesul fizic al acestei inegalități, ea este adesea scrisă în forma: unde este operatorul medie al observabilei "X" în starea sistemului ψ și este operatorul deviație standard al observabilei "X" în starea sistemului ψ. Această formulare se poate deduce din formularea de mai sus înlocuind
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
că Această formulare își obține interpretarea fizică indicată de terminologia sugestivă "medie" și "deviație standard", datorită proprietăților măsurării în mecanica cuantică. Relații de incertitudine particulare, cum ar fi poziție-impuls, pot fi de regulă deduse printr-o aplicare imediată a acestei inegalități. Principiul Incertitudinii a fost dezvoltat ca răspuns la întrebarea: Cum măsurăm poziția unui electron în jurul unui nucleu? În vara lui 1922, Heisenberg s-a întâlnit cu Niels Bohr, părintele fondator al mecanicii cuantice, iar în Septembrie 1924 Heisenberg a mers
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
incertitudinii, dat fiind că toate obiectele trebuie să aibă deja proprietățile lor înainte ca acestea să fie măsurate. Mare parte din secolul XX, au fost propuse multe astfel de teorii ale variabilelor ascunse, dar în 1964 John Bell a teoretizat inegalitatea Bell pentru a le contrazice, inegalitate care postula că deși comportamentul unei particule individuale este aleator, el este corelat cu comportamentul altor particule. De aceea, dacă principiul incertitudinii este rezultatul unui proces determinist în care o particulă are "realism local
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
trebuie să aibă deja proprietățile lor înainte ca acestea să fie măsurate. Mare parte din secolul XX, au fost propuse multe astfel de teorii ale variabilelor ascunse, dar în 1964 John Bell a teoretizat inegalitatea Bell pentru a le contrazice, inegalitate care postula că deși comportamentul unei particule individuale este aleator, el este corelat cu comportamentul altor particule. De aceea, dacă principiul incertitudinii este rezultatul unui proces determinist în care o particulă are "realism local", trebuie să fie cazul că particule
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
secolului VII și începutul secolului VIII și o lucrare a lui Prospero Farinacci. Fiind o legislație caracteristic feudală, conținea norme prin care, apărându-se în general proprietatea și interesele feudalilor, se consfințea aservirea țăranilor și legarea lor de pământ, precum și inegalitatea împricinaților în fața legilor. În afară de numeroase dispoziții cu caracter general, Pravila conținea norme de drept civil, vamal, fiscal, medicină legală și de drept canonic.
Pravila lui Vasile Lupu () [Corola-website/Science/307572_a_308901]
-
celor mulți și obidiți și faptul că era posesorul unei inimi iubitoare și a unui suflet viu, el a variat neîncetat tehnica picturală imediat după ce și-a fixat conceptual tematica și modul de realizare cromatic al lucrărilor - chiar dacă a avut inegalități și contradicții de execuție de care nu a scăpat niciodată. În acești ani, Băncilă a continuat să îndeplinească funcția de profesor de gimnaziu, funcție care-i consuma o parte importantă din timpul pe care și l-ar fi dorit alocat
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
München, criticul Anton Coman în monumentala monografie pe care i-a dedicat-o pictorului român în anul 1954, a reușit să explice originea contradicțiilor existente în opera lui Băncilă. Contradicțiile sesizate de critica de artă românească au fost identificate prin inegalitățile și șovăielile începutului său artistic. Până la alegerea căii de urmat în pictură, Băncilă a depistat și întâmpinat numeroase dificultăți. Din cauza numeroaselor curente artistice la care a fost martor pe vremea studiilor la München, precum și datorită călătoriei pe care a făcut
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
au transformat în mobilul care să ducă la o exprimare puternică și clară, deși tehnica folosită ar fi avut atuurile atingerii acestui scop. Faptul că în opera lui Octav Băncilă se pot constata procedee artistice nepotrivite tematicii sau conținutului, precum și inegalități tehnice, arată posterității că el a trebuit să facă față unor înrâuriri decadente. Aceste defecte care se regăsesc în pictura lui Băncilă sunt de fapt, rămășițele curentelor și formulelor pe care a reușit, în general, să le depășească sau chiar
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
interesat într-o carieră politică. In 1830 Macaulay a fost ales membru al Parlamentului Regatului Unit din orășelul Calne. El s-a afirmat printr-o serie de discursuri prin care susținea reforma parlamentară și în care ataca diferitele forme de inegalitate, printre care excluderea evreilor din parlament. După promultarea legii de reformare a Parlamentului (Great Reform Act]), el a devenit membru al Parlamentului din circumscripția orașului Leeds. În 1832 Thomas Macaulay a fost Secretar al Comitetului de Control ([Secretary to the
Thomas Babington Macaulay () [Corola-website/Science/307734_a_309063]
-
considerau că acesta deservea doar interesele unui grup restrâns de țărani, grupați în jurul președintelui de colectiv, dar și a altor „centre de putere” dornice de îmbogățire fără muncă. Chiar dacă Reforma agrara din 1945 a încercat să diminueze marile și nejustificatele inegalități sociale existente la acea vreme, istoria confirmă că aceasta, pe termen lung, nu și-a atins scopul. Inegalitatea a continuat să existe doar că aceasta, sub mască reformei și a democrației, a îmbrăcat forme noi, mai subtile și mai greu
Reforma agrară din 1945 () [Corola-website/Science/306582_a_307911]
-
a altor „centre de putere” dornice de îmbogățire fără muncă. Chiar dacă Reforma agrara din 1945 a încercat să diminueze marile și nejustificatele inegalități sociale existente la acea vreme, istoria confirmă că aceasta, pe termen lung, nu și-a atins scopul. Inegalitatea a continuat să existe doar că aceasta, sub mască reformei și a democrației, a îmbrăcat forme noi, mai subtile și mai greu de cuantificat. Desființarea fostelor CAP-uri s-a dovedit însă a fi fost un alt pas greșit în
Reforma agrară din 1945 () [Corola-website/Science/306582_a_307911]