6,102 matches
-
anul 1479, sub numele german Gubbinchen. Așezarea a apraținut în trecut de mănăstirea benedictină din Gubin. În trecut exista un "Pod de foc" peste râul Neisse, construit din lemn, Între 12 iunie - septembrie 1945, aici a cantonat compania nr.7 infanterie condusă de locotenentul John Buczkowski din cadrul Regimentului nr. 38 infanterie. Satul este așezat pe linia ferată nr. 275 Wroclaw - Muchobor - Gubienek. Începând din anul 1986 secțiunea de cale ferată dintre Lubsko și Gubienek este inchisă și parțial demolată. Șoseaua de
Gubinek, Lubusz () [Corola-website/Science/329267_a_330596]
-
trecut de mănăstirea benedictină din Gubin. În trecut exista un "Pod de foc" peste râul Neisse, construit din lemn, Între 12 iunie - septembrie 1945, aici a cantonat compania nr.7 infanterie condusă de locotenentul John Buczkowski din cadrul Regimentului nr. 38 infanterie. Satul este așezat pe linia ferată nr. 275 Wroclaw - Muchobor - Gubienek. Începând din anul 1986 secțiunea de cale ferată dintre Lubsko și Gubienek este inchisă și parțial demolată. Șoseaua de graniță, de trecere a frontierei este în satul Sękowice, eronat
Gubinek, Lubusz () [Corola-website/Science/329267_a_330596]
-
Napoli a trecut deja în Calabria, cu o armată transportată de flota amiralului Requesens, reocupând Reggio. De Córdoba a trecut în Calabria două zile mai târziu. A avut sub comanda sa 600 de cavaleri spanioli și 1.500 trupe de infanterie, la care s-a adaugat 3.500 de soldați din flota spaniolă. Mărimea armatei napolitane este neclară, dar în curând va fi completată de 6.000 de voluntari din Calabria, care au aderat la rândurile napolitane când Ferdinand al II
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
iunie, mutâmdu-i pe o linie de dealuri la aproximativ 3 km est de oraș. Acolo, pe câmpiile de la poalele acestor dealuri, se afla armata franceză, mărșăluind direct spre napolitani. Ferdinand și-a ales o poziție în spatele acestor dealuri, așezându-și infanteria sa pe stânga și cavalera pe dreapta. D'Aubigny, bolnav, dar încă aflat la comanda, și-a dislocat cavaleria care se va confrunta mai ușor cu cavaleria aliată. Tânărul nobil Précy a renunțat la comanda mercenarilor elvețieni, în scopul de-
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
descălecat, doar pentru a oferi calul unui nobil secundar numit Giovanni di Capua sau Juan de Altavista, care și-a dat apoi viață întârziindu-i pe inamici, astfel încât Ferdinand să poată scăpa. Córdoba a condus cavaleria spaniolă și supraviețuitorii din cadrul infanteriei într-o acțiune disperată împotriva francezilor, care alături de boala de liderul francez, a permis napolitanilor să scăpe. Spaniolii au putut să ajungă în siguranța la Seminara, trupele franceze au fost mulțumite că au ocupat terenul, datorită metodei tradiționale de a
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
pentru a-și asigura succesiunea dinastică la tronul napolitan. În 1495, monarhii catolici au decis să-l susțină pe regele Ferdinand împotriva lui Carol, Gonzalo a fost ales pentru a comanda expediția spaniolă a 5,000 de oameni. A comandat infanterie ușoară și cavaleria împotriva forțelor franceze grele în prima bătălie majoră din Italia, la Seminara în 1495, care s-a încheiat cu victoria lui Bernard Stuart d'Aubigny. În anul următor, a capturat comitatul rebel Alvito pentru rege și a
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
Experiența sa i-a arătat că la Seminara lupta a fost pierdută în principal pentru că Ferdinand, indiferent de sfatul lui Gonzalo, a persistat să lupte într-o bătălie cu trupele lor mai ușor echipate. În câmp deschis, săbiile scurte ale infanteriei spaniole i-a pus într-un dezavantaj în față cavaleriei grele și a lăncierilor. Gonzalo a introdus, prin urmare, o nouă formație, împărțind infanteria spaniolă în lupta, centrul formației format din lăncieri, iar flancurile din arme de foc, numită colunella
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
lupte într-o bătălie cu trupele lor mai ușor echipate. În câmp deschis, săbiile scurte ale infanteriei spaniole i-a pus într-un dezavantaj în față cavaleriei grele și a lăncierilor. Gonzalo a introdus, prin urmare, o nouă formație, împărțind infanteria spaniolă în lupta, centrul formației format din lăncieri, iar flancurile din arme de foc, numită colunella - formația originală străpunge și trage. Francezii au fost învinși în 1498 și obligați să se retragă în Franța. Când marele căpitan a reapărut în
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
Aragon, rege al Siciliei și Spania, care i-a oferit asistență în recucerirea regatului. Generalul spaniol Gonzalo Fernández de Córdoba a sosit din Spania, cu o mică armată formată din 600 de lăncieri de cavalerie spaniolă și 1.500 de infanterie, fiind ales de regina Isabella să conducă contingentului spaniol. De Córdoba a ajuns la portul din Messina pe 24 mai 1495, doar pentru a descoperi dacă Ferdinand al II-lea de Napoli a trecut în Calabria cu armata sa, traversat
Ferdinand al II-lea de Neapole () [Corola-website/Science/329285_a_330614]
-
din Dealul Spirii, aici erau fabricate tuburi metalice, erau încărcate cartușe și proiectile, șrapnele și artificii. În luna octombrie a aceluiași an, două cazane au fost achiziționate din Belgia în vederea construirii unei „Manufacturi de arme” (fabrică de armament portativ de infanterie). Maiorul Herkt a fost trimis din nou în Belgia pentru a studia procesul de fabricație. Întors în țară după 14 luni petrecute la Manufactura de arme din Liège, Herkt a achiziționat și utilajele necesare fabricării în masă a armamentului portativ
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
românești. Un program de înzestrare fără precedent a fost demarat în anul 1935. Acesta cuprindea atât reorganizarea și modernizarea fabricilor existente, cât și înființarea unor noi fabrici de armament. În Regatul României urmau a fi fabricate tunuri, armament portativ de infanterie, muniții, chesoane și antetrene pentru piesele de artilerie, trăsuri pentru logistică și aparatură optică sub supravegherea și îndrumarea Inspectoratului Tehnic al Armatei. Astfel, înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, la Uzinele Reșița erau fabricate sub licență tunuri antiaeriene Vickers-Reșița
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
fabrica vehicule de teren pentru armată, iar Arsenalul Armatei din Sibiu și Întreprinderea Mecanică din Bacău asigurau autospeciale. Aruncătoarele de bombe Model 1977, 1982 și 1988 erau fabricate la Brașov. Uzina Mecanică Mizil fabrica sub licență mașini de luptă ale infanteriei MLI-84 și obuziere autopropulsate Model 1989 de calibrul 122 mm. La UTB au fost fabricate mașinile de luptă ale vânătorilor de munte MLVM. În iulie 2016, o amplă anchetă realizată de o echipă de jurnaliști de investigații a arătat că
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
însă, Ptolemeu era plecat din cortul său, astfel încât Theodotus nu a reușit să îl omoare decît pe medicul personal al acestuia înainte de a fugi înapoi în tabăra seleucidă. Ptolemeu al IV-lea dispunea în ajunul bătăliei de 3000 de hypaspiști, infanteria sa de elită (Agema), sub comanda lui Eurylochus Magnezianul, 2000 de peltaști sub comanda lui Socrate Boețianul, 25,000 de falagiți înarmați cu sarise sub comanda lui Andromachus Aspedianul și Ptolemeu, fiul lui Thraseas, 8,000 de mercenenari greci sub
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
să profite de avantajul numeric al falagei sale pentru a distruge centrul seleucizilor, în principal secțiunile mai slabe ocupate de arabi sau alte contingente aliate. Antiohus în schimb avea în vedere strategia clasică alexandrină a ciocanului și nicovalei, prin care infanteria din centru ține în loc centrul adversar (nicovala), iar cavaleria învinge călăreții adversarului și atacă centrul inamic din spate, unde ele este cel mai vulnerabil (ciocanul). O ipoteză este ca Antiohus să fi sperat să îl captureze sau să îl ucidă
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
de la Furnes. El a fost încă o dată trimis în Flandra în iulie 1302, unde a început să devasteze teritoriul și a încercat să captureze orașul Kortrijk. Apoi, s-a confruntat cu armata flamandă în bătălia pintenilor de aur (la Courtrai). Infanteria sa a avansat cu succes împotriva flamanzilor (care erau în principal miliții orășenești), însă a ordonat apoi retragerea, pentru a permite cavaleriei să desăvârșească victoria. Însă având de a face cu un teren mlăștinos, cavalerii săi nu au izbutit să
Robert al II-lea de Artois () [Corola-website/Science/328699_a_330028]
-
lovitura zidului de scuturi făcut de flamanzi, drept pentru care ei au fost zdrobiți și măcelăriți. Robert a condus o parte din rezervele sale pentru un nou atac în încercarea de a întoarce soarta luptei, însă a fost doborât de către infanteria flamandă. În 1288 Robert a început lucrările la un mare parc la Hesdin. Acesta conținea o menajerie, crescătorii de păsări, heleștee, livezi, o grădină împrejmuită și locuri pentur turniruri. În 1262, în Paris a avut loc căsătoria lui Robert cu
Robert al II-lea de Artois () [Corola-website/Science/328699_a_330028]
-
celor decedați sunt purtate de căruțe de cărat bălegar spre cimitir, armata forțând cortegiul funebru să grăbească pasul. Mulțimea imensă lângă cimitir a fost îndepărtată la mai multe sute de metri, iar la patru ore după înmormântări o companie de infanterie încă mai păzea cimitirul cu armele în poziție de tragere. După înmormântări, s-a declarat stare de asediu, hotelurile și restaurantele fiind închise, vânzarea de alcool interzisă, toată populația fiind obligată să fie în casă înainte de ora 8 seara. Există
Greva de la Lupeni, 1929 () [Corola-website/Science/328703_a_330032]
-
-lea, care a ieșit în fața trupelor numeric inferioare ale britanicilor. Ioan a concentrat o mare parte din trupele sale în Chartres, la nord de Tours-ul asediat. Cu scopul de a majora viteza de deplasare Ioan a demobilizat totalul său de infanterie necalificată de 15-20.000 ostași. Aflând despre apropierea trupelor franceze, Eduard a ordonat retragerea. Urmărit de regele francez, Eduard se retrăgea cu trupele sale tot mai în sud. Francezii însă i-au ajuns pe englezi, la câțiva kilometri sud-vest de
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
demoralizat și slăbit al francezilor a fost respins de către englezi. Între timp, convins de retragerea englezilor, mareșalul Clermont a atacat pozițiile contelui de Salisbury. Acest atac a fost pregătit mai bine: pentru a ajuta cavaleria, în spatele trupelor atacatoare se deplasa infanteria. Cavalerii au fost forțați să se deplaseze pe pantă prin găurile din gardul englez sub focul arcașilor englezi, care se aflau pe o poziție sigură în spatele tranșeelor, și sub acoperirea dealurilor. Mulți nobili francezi datorită greutății armurii și a celei
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
și să continue atacul. În curând la locul luptei au sosit și întăririle, astfel anglo-gasconii având o superioritate numerică semnificativă au fost capabili să înfrângă atacul inamic. Clermont și mulți alți francezi au fost uciși. De curând a început atacul infanteriei Delfinului (moștenitorului tronului Franței), care a participat la luptă, dar s-a retras pentru a se regrupa. Cavalerii infanteriști au început atacul înainte ca comandamentul francez să fi aflat despre înfrângerea forțelor mareșalului Clermont. Cavalerii în retragere și caii lor
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
dar s-a retras pentru a se regrupa. Cavalerii infanteriști au început atacul înainte ca comandamentul francez să fi aflat despre înfrângerea forțelor mareșalului Clermont. Cavalerii în retragere și caii lor au creut un anumit grad de confuzie în rândurile infanteriei în avansare. În ciuda armelor bune, cavalerii se mișcau încet și erau ținte ideale pentru arcașii englezi, însă cei mai mulți dintre ei au ajuns la gard, care era mult defalcat după lupta anterioară. Acest lucru a facilitat în mare măsură înaintarea franceză
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
și a fost decisă doar cu sosirea întăririlor trimise de Prințul Eduard. În bătălia a fost pierdut standardul Delfinului, fiind capturat de englezi. În cele din urmă, comandanții francezi, văzând zădărnicia luptei în continuare, au ordonat retragerea. Următoarea linie de infanterie, condusă de ducele de Orléans, văzând oamenii Delfinului care au eșuat, a intrat în panică și a început să se retragă, deși mulți soldați de-ai săi deja se angajaseră în luptă cu englezii. Întreaga armată, condusă de rege s-
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
oraș. Între timp, pe câmpul luptei au ajuns scoțienii sub comanda lui Buchan dislocându-se pe un deal din apropiere, acolo începându-se să se adune și rămășițele avangardei. Trecând de oraș, Clarence și-a așezat trupele, și cu restul infanteriei care s-a apropiat a intrat în luptă, în ciuda superiorității numerice semnificative a scoțienilor. Scoțienii, de asemenea, au intrat în luptă cu resturile avangardei franceze, anihilând primele rânduri engleze și atacând în flang. Contele Clarence a fost ucis, englezii, prinși
Bătălia de la Baugé () [Corola-website/Science/328750_a_330079]
-
avea un motiv serios pentru a-l sprijini pe Petru, în caz de victorie acesta ar fi obținut un puternic aliat în regiune, atragerea Castiliei pe orbita politicii externe engleze părea tentantă, precum și o eventuală slăbirea capacității militare franceze. În timp ce infanteria ușoară și jineții distrăgeau atenția arcașilor englezi, infanterie grea franceză a pornit rapid în marș și a intrat în luptă cu englezii. Coliziune cu inamicul i-a aruncat pe britanici la câțiva metri, începând o disperată luptă corp la corp
Bătălia de la Nájera () [Corola-website/Science/328759_a_330088]
-
pe Petru, în caz de victorie acesta ar fi obținut un puternic aliat în regiune, atragerea Castiliei pe orbita politicii externe engleze părea tentantă, precum și o eventuală slăbirea capacității militare franceze. În timp ce infanteria ușoară și jineții distrăgeau atenția arcașilor englezi, infanterie grea franceză a pornit rapid în marș și a intrat în luptă cu englezii. Coliziune cu inamicul i-a aruncat pe britanici la câțiva metri, începând o disperată luptă corp la corp. Jineții de pe flancuri, suferind pierderi grele, provocate de
Bătălia de la Nájera () [Corola-website/Science/328759_a_330088]