5,031 matches
-
sistem de apărare, nu trebuie omis faptul că el are în același timp și un însemnat potențial nociv. Inflamațiile acute au o durată de 7-14 zile și se caracterizează prin predominantă modificărilor alterative și exsudative, reacțiile proliferative fiind slab reprezentate. Inflamațiile subacute au o durată de 2-3 săptămâni și sunt adesea o prelungire în timp a reacțiilor din faza acută. În cadrul lor se reduce intensitatea hiperemiei și a edemului și sporește treptat diapedeza leucocitara, inițial predominant granulocitar-neutrofilică și apoi macrofagică
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
granulocitar-neutrofilică și apoi macrofagică și în final limfoida. Pentru etapa actuala a cunoașterii preferam termenul “limfoid” în loc de “limfocit”, populațiile celulare limfocitare fiind foarte heterogene. Pot fi evidențiate și fenomene caracteristice fazei reparatorii a proceselor inflamatorii: angiogeneza și fibroplazia. IOAN PAUL50 Inflamațiile cronice durează luni și chiar ani și sunt caracterizate prin predominantă răspunsurilor reparatorii, fibroplazia și angiogeneza, eventual intricate cu celule imune sau chiar formațiuni celulare mai mult sau mai putin organizate, prin intervenția unor mecanisme imune: inflamațiile granulomatoase. Subliniem și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
fibroplazia. IOAN PAUL50 Inflamațiile cronice durează luni și chiar ani și sunt caracterizate prin predominantă răspunsurilor reparatorii, fibroplazia și angiogeneza, eventual intricate cu celule imune sau chiar formațiuni celulare mai mult sau mai putin organizate, prin intervenția unor mecanisme imune: inflamațiile granulomatoase. Subliniem și evoluția ciclica a unor procese inflamatorii, cu apariția în masă unor țesuturi fibrozate sau la periferia acestora a unor zone de inflamație acută. Vezi: ciroza agresivă de la câine sau inflamațiile cronice silențioase cu reacutizări periodice prin persistentă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sau chiar formațiuni celulare mai mult sau mai putin organizate, prin intervenția unor mecanisme imune: inflamațiile granulomatoase. Subliniem și evoluția ciclica a unor procese inflamatorii, cu apariția în masă unor țesuturi fibrozate sau la periferia acestora a unor zone de inflamație acută. Vezi: ciroza agresivă de la câine sau inflamațiile cronice silențioase cu reacutizări periodice prin persistentă factorilor etiologici - infecțiile cronice activate. STADIALIZAREA PROCESULUI INFLAMATOR Analiza atentă a derulării diferitelor reacții inflamatorii a permis unor cercetători să identifice mai multe stadii sau
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
putin organizate, prin intervenția unor mecanisme imune: inflamațiile granulomatoase. Subliniem și evoluția ciclica a unor procese inflamatorii, cu apariția în masă unor țesuturi fibrozate sau la periferia acestora a unor zone de inflamație acută. Vezi: ciroza agresivă de la câine sau inflamațiile cronice silențioase cu reacutizări periodice prin persistentă factorilor etiologici - infecțiile cronice activate. STADIALIZAREA PROCESULUI INFLAMATOR Analiza atentă a derulării diferitelor reacții inflamatorii a permis unor cercetători să identifice mai multe stadii sau faze cu anumite dominante morfofiziologice în evoluția lor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
stadiala le-ar aparține lui Giraudet R. și colab. (1986Ă, care au semnalat existența a 4 stadii evolutive: - stadiul inițial sau de inițiere; - stadiul de amplificare; - stadiul de stabilizare; și - stadiul de rezoluție. Bazat cu predominantă pe modificările morfopatologice din cadrul inflamațiilor, în 1989 am stabilit existența tot a 4 stadii, morfopatologice: - stadiul alterativ sau de agresiune; - stadiul exsudativ sau defensiv primar; - stadiul proliferativ sau defensiv secundar; și - stadiul de organizare și reparare a țesuturilor alterate. Crespeau F. (1992Ă luând model de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de eficacitatea apărării. Evoluția poate fi favorabilă, exprimată prin rezoluție și cicatrizare sau defavorabilă manifestată prin supurație și cronicizare. Concepțiile lui Méot F. și Bonnet J.M. au fost însușite parțial și de către alți patologiști. Galanaud P. (1995Ă a sintetizat evoluția inflamațiilor acute în trei stadii: vascular, celular și reparator. Observăm că în toate aceste sistematizări, accentul modificărilor se pune pe sistemul vascular neglijându-se modificările alterative, miezul procesului inflamator. Cum sistematizarea lui Galanaud se apropie mai mult de stadiul actual al
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
24 ore. 3. Stadiul reparator necesită oprirea agresiunii sau eliminarea agentului flogogen. El se caracterizează prin constituirea unui țesut conjunctiv cicatricial format cu predominantă printr-o înmugurire conjunctivo-vasculară. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 53 Cercetările numeroase întreprinse asupra diferitelor etape din cronologia inflamațiilor ne mai permit unele sublinieri privind rolul endoteliului vascular și interrelațiile lui cu moleculele de adezine; rolul proteinelor de faza acută, a metaboliților acidului arahidonic, caspazelor proinflamatorii, a sistemului complement, acidului nitric, etc. ROLUL ENDOTELIULUI VASCULAR ȘI INTERRELAȚIILE LUI CU
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
formând legături transmembranare cu matricea extracelulara. Sunt constituite din două lanțuri transmembranare: alfa și beta. Primele sunt scurte, secundele sunt lungi (Fig. 2.1, Fig. 2.2Ă. Fig. 2.1. Diagramă adeziunii leucocitare la endoteliul activat al capilarelor de la locul inflamației (După Johnson și colab., 2000Ă Sunt cunoscute circa 20 de integrine, sistematizate în 3 subfamilii: - subfamilia VLA, sau β1, Beta 1 integrine cu activare târzie și foarte târzie; este constituită din 6-8 membri (Olinescu A., 1995Ă: VLA-1, VLA-2, VLA-3, VLA-4
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
PECAM (Fig. 2.3Ă. 1. ICAM-1 (intercelular adhesion molecule-1 sau CD54Ă este o glicoproteină transmembranară exprimată pe leucocite, dar și pe celule epiteliale și mezenchimatoase. În condiții normale celulele endoteliale neactivate nu exprimă decât foarte puține molecule ICAM-1. În cursul inflamațiilor expresarea de ICAM-1 este foarte intensă. 2. ICAM-2 (CD102Ă este o glicoproteină transmembranară endoteliala, exprimată constitutiv, fără relație cu inflamația. IOAN PAUL56 3. VCAM-1 (vascular cell adhesion molecule-1 sau CD106Ă este o glicoproteină de talie mare, exprimată pe celulele endoteliale
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
pe celule epiteliale și mezenchimatoase. În condiții normale celulele endoteliale neactivate nu exprimă decât foarte puține molecule ICAM-1. În cursul inflamațiilor expresarea de ICAM-1 este foarte intensă. 2. ICAM-2 (CD102Ă este o glicoproteină transmembranară endoteliala, exprimată constitutiv, fără relație cu inflamația. IOAN PAUL56 3. VCAM-1 (vascular cell adhesion molecule-1 sau CD106Ă este o glicoproteină de talie mare, exprimată pe celulele endoteliale activate, dar și pe macrofage și celulele dendritice. Expresarea ei în inflamații este crescută. 4. MadCAM-1 (mucosal addresin cell adhesion
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
glicoproteină transmembranară endoteliala, exprimată constitutiv, fără relație cu inflamația. IOAN PAUL56 3. VCAM-1 (vascular cell adhesion molecule-1 sau CD106Ă este o glicoproteină de talie mare, exprimată pe celulele endoteliale activate, dar și pe macrofage și celulele dendritice. Expresarea ei în inflamații este crescută. 4. MadCAM-1 (mucosal addresin cell adhesion molecule-1Ă este prezentă pe venulele cu endoteliu înalt din plăcile Peyer, lamina propria din glanda mamara în timpul lactației și intervine în migrația leucocitara din mucoase. 5. PECAM-1 (platelet endothelial cell adhesion molecule-1
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
jumatatea secolului trecut, a stat la baza patologiei moleculare de astăzi. PROTEINELE DE FAZA ACUTĂ Proteinele de faza acută (APP - acute phase proteinsă sunt o grupa de componenți proteici plasmatici, care migrează din vase în țesuturi în primă fază a inflamației. Sunt bine cunoscute la om și contribuie la diagnosticul proceselor inflamatorii inițiale și mai puțin la animale, în patologia cărora se folosesc adesea datele de la om (Tabel 2.2Ă. IOAN PAUL58 Sub influența citokinelor ÎL-1, ÎL-6 și TNF alfa, ficatul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
majoră de faza acută; SAA = amiloidul seric A; SAP = amiloidul seric P. La rozătoare este întâlnit amiloidul seric P - SAP -. Atât la rumegătoarele mari cât și la cele mici, proteină majoră de faza acută este haptoglobina - Hp - care crește în timpul inflamațiilor până la peste 100 de ori. La porc haptoglobina și proteină C reactiva începe răspunsul de faza acută în 24 ore, cu picul concentrației la 48 ore și revenirea la normal doar după 6 zile. Tot la porc a fost identificată
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și MAP cresc de 40 și respectiv de 12 ori. La câini în infecțiile cu Bordetella bronhiseptica CRP crește până la de 95 ori (Eckersall, 2000Ă. Dacă din punct de vedere biochimic decelarea lor crescută poate fi un argument în favoarea unei inflamații, MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 59 din punctul de vedere morfopatologic, proteinele de faza acută au valoare predominant teoretică facilitând explicarea complexității proceselor inflamatorii. ROLUL METABOLIȚILOR ACIDULUI ARAHIDONIC Cercetările ultimelor decenii au relevat apariția în focarele inflamatorii și a unor derivați catabolici
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Am aratat în capitolul Tanatologie că familia caspazelor are cel putin 14 membri, dintre care 8 participa la inducerea și desfășurarea apoptozei, iar 6 caspaze - 1, - 4, - 5, - 11, - 12 și - 13 (Murphy și colab., 2003Ă sunt implicate în desfășurarea inflamației. În această direcție considerăm că cea mai mare importanță o au caspazele 1 și 5, care împreună cu proteinele Pycard și NALP -1 formează platforma moleculară numită de Martinou și colab. (2002Ă inflamazom. Proteinele Pycard și NALP-1 sunt proteine cu multe
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
tubulara multipolimerizată, numită complexul de atac membranar MAC ce se inseră în membranele celulare. El poate fi văzut la microscopul electronic că o zonă electronodensă înconjurată de polimeri C9 (Tizzard I., 2004Ă. Poate fi considerat ca punct de plecare al inflamațiilor alterative (Fig. 2.5Ă. Fig. 2.5. Căile de activare a complementului (După Tizard, 2004Ă. 1. Pereții celulei microbiene; Calea alternativă; 2. Hidrocarbonații bogați în manoza; Calea lectinei; 3.Complexul Ag-Ac; Calea clasică. IOAN PAUL62 Sintetizând rolul complementului în procesul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și III scad agregarea plachetară și depresarea moleculelor de adeziune. NOS ÎI sau INOS este produsă în special de macrofage și este dependentă de citokinele ÎL-1 beta, IFN gamma, TNF alfa. Participa la producerea unor cantități mari de NO în inflamații. Producerea susținută de NO interacționează cu radicalii liberi de oxigen (anionii superoxiziă și generează oxidanți înalt reactivi că: peroxinitriți și radicalii dioxid de nitrogen, citotoxici foarte puternici, prin reacția: NO + O2- → OONO- → HOONO → OH + NO2oxid nitric peroxinitrit radical de nitrogen
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Coagularea de obicei absența prezenta atât in vitro câtși în vivo Microbiologic steril obișnuit prezenți agenții etiologici Citologic celule mezoteliale, foarte rareleucocite sau eritrocite multe leucocite sau/și eritrocite Conținut i i foarte scăzut bogat Definește absența proceselor inflamatorii prezenta inflamațiilor Exsudatul purulent se caracterizează prin predominantă leucocitelor în lichidul extravazat. Leucocitelor extravazate li se adaugă celulele locale deprinse din nișă lor ecologică prin actul migrației; celulele sau resturile celulare rezultate din conflictul leucocite-agresori; proteine produse și puse în libertate de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
locale, fibrele de colagen și de reticulina cât și prin agentul etiologic. În raport cu elementul celular sanguin predominant, se cunosc exsudate purulente predominant: - neutrofilice, respectiv heterofilice la iepuri și păsări, cele mai frecvente; - monocitare, în infecțiile cu Listeria monocitogenes ; - eozinofilice în inflamațiile alergice și în infestațiile parazitare; - limfocitare, în infecțiile cu evoluție subacută și cronică, la rumegătoare și la suine. Componentă lichidă este reprezentată prin plasma bogată în fermenți proteolitici, lipolitici, substanțe toxice etc. Raportul dintre aceste două componente imprimă caracterele macroscopice
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 73 Granulele conțin: fosfataza alcalina, fosfataza acidă, arylsulfatază, betaglucuronidază, fosforilază, alfa- glucozidază acidă și neutră, trimeta - fosfataza acidă și lizozim. Sunt lipsite de mieloperoxidază (Chelaru Ana, 2002Ă. Granulocitele eozinofile sau cu granule eozinofile, sunt mai numeroase în inflamațiile alergice, parazitare și micotice. Granulele lor variază de la specie la specie. Sunt foarte mari la cabaline, diametru de circa 1µm și în număr de 25-50 și foarte mici și numeroase la șobolani (0,2 µm și până la 400Ă (Fig. 2
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
alte țesuturi sub numele de mastocite. Și unele și altele se colorează cu substanțele metacromatice, cele mai folosite în laboratoare fiind albastrul de toluidina, albastrul de metil, soluția Giemsa etc., care le evidențiază în albastru violaceu. Se infiltrează selectiv în inflamațiile alergice cutanate, pulmonare și ale mucoasei nazale. Mastocitele sunt grupate în două subseturi (Tabel 2.7Ă: - mastocite ale mucoaselor (MMĂ și - mastocite ale țesutului conjunctiv(MTCĂ. Redam unele particularități distinctive ale acestora: Tabel 2.7 Elemente distinctive între mastocitele mucoaselor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
PAFĂ, leucotriena (LTB 4Ă, - chemokina CXCL8 fosta ÎL-8, proteinele de activare a neutrofilului (NAP-2 și NAP-3Ă, proteină 2 inflamatorie a macrofagului (MIP-2Ă, etc. Chemokinele sau chimiochinele sunt o familie specializată de proteine mici (8-10 kdaă care actioneaza că mediatori ai inflamației, având calitatea comună de a recruta și atrage spre și în focarul inflamator subpopulații leucocitare diverse (Harigman J.J. și colab., 2004Ă. Sunt secretate de monocite , macrofage, granulocite, neutrofile, eozinofile, bazofile, limfocite Ț, plachete, fibroblaste, celule endoteliale, keratinocite etc.(Mary, 1997Ă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
CĂ unite sau separate de 1-3 aminoacizi (glutamic, leucina, arginina,cunoscuți că motivul ELRĂ, care le conferă și proprietăți angiogene. Facilitând formarea de noi vase CxC- ELR ar putea fi implcate și în dezvoltarea embrionara, cicatrizare, dezvoltarea și creșterea tumorilor, inflamațiile cronice (Mary, 1997Ă. Luând în considerare diversitatea denumirilor acestor molecule, Comitetul Uniunii Internaționale de Farmacologie a propus un proiect de nomenclatura, care a fost adoptat în anul 2000 și de Uniunea IOAN PAUL78 Internațională a Societăților de Imunologie (IUIS/WHOĂ
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sinusoide ale ficatului; - celulele retoteliale din splina și din limfonoduri; - celulele Langerhans din piele; - celulele macrofagice din mezotelii; - celulele mezangiale din glomerulii renali; - microgliile din SNC; - celulele sinoviale de tip A; - osteoclastele din țesutul osos; - celulele epitelioide și gigante din inflamațiile granulomatoase. Tot în această familie trebuie inclus și histiocitul, atât de frecvent menționat în literatura medicală, marginalizat sau chiar eliminat prin Nomina Cytologica din 1966. Noi îl folosim în continuare cu atributul de monocit tisular mulți- sau totipotent. Histiocitul este
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]