6,016 matches
-
aprilie, în timpul unei întâlniri a reprezentanților britanici, iugoslavi și greci, iugoslavii au promis să blocheze valea râului Struma în cazul în care aveau să fie atacați de germani. În timpul acestei întâlniri, Papagos a subliniat importanța unei ofensive comune iugoslavo-elene împotriva italienilor imediat după declanșarea atacului german. Până pe 14 aprilie, mai mult de 62.000 de soldați ai Commonwealthului (britanici, australieni, neozeelandezi, palestinieni și ciprioți) fuseseră trimiși în Grecia. Aceste formațiuni militare aveau să devină cunoscute ca „Forța W”, după numele comandantului
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
propus o rezistență fermă pe linia Metaxas - care era considerată de majoritatea grecilor garantul securității naționale - fără retragerea unităților care ocupau sudul Albaniei. El considera că orice retragere din Albania era de neconceput, ea putând fi considerată o victorie de către italieni. Prin această abordare a apărării, importantul port Salonic rămânea practic neapărat, iar transportul trupelor spre și dinspre port devenea primejdios. Papagos a propus ca apărarea să utilizeze la maxim facilitățile oferite de terenul accidentat și să se construiască fortificații care
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
ale „Forței W” din Edessa și Katerini cu încercuirea. În vreme ce detașamente puțin numerice asigurau securitatea corpului german de tancuri împotriva unui atac iugoslav dinspre centrul țării, Divizia a 9-a Panzer a înaintat spre vest pentru a face legătura cu italienii la granița albaneză. Divizia a 2-a Panzer a intrat în Iugoslavia din est în dimineața de 6 aprilie și a avansat spre apus prin valea râului Struma. Tancurile germane au întâmpinat o rezistență redusă, dar înaintarea lor a fost
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
și petrol. În ciuda înaintării germanilor adânc în teritoriul Greciei, Armata I elenă, care lupta în Albania, ezita să se retragă. Generalul Wilson a descris această atitudine ca fiind „crezul fetișit conform căruia nici un yard de pământ nu ar trebui cedat italienilor”. De-abia pe 13 aprilie primele subunități elene au început retragerea spre munții Pindului. Retragerea britanicilor spre Termopile lăsase neapărat un drum peste munții Pindului pe care germanii puteau să-l folosească pentru ocolirea prin flanc a grecilor care încercau
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
Albania printr-o deplasare spre vest către pasul Metsovon și de acolo spre Ioannina. Pe 14 aprilie, au izbucnit lupte grele între germanii care blocau pasul Kastoria și grecii care se retrăgeau. Retragerea grecilor a devenit generală pe frontul albanez, italienii începând acțiuni timide de urmărire. Generalul Papagos a grăbit înaintarea unităților sale spre pasul Metsovon, unde erau așteptate lupte cu germanii. Pe 18 aprilie au izbucnit lupte la Grevna între mai multe unități elene și brigada „Leibstandarte SS Adolf Hitler
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
Georgios Tsolakoglou, și-a dat seama că situația trupelor sale este fără ieșire și a declarat că este gata să capituleze alături de cele 14 divizii de sub comanda sa. Istoricul John Keegan scrie că Tsolakoglou „era așa de hotărât să [...] refuze italienilor satisfacția unei victorii pe care nu o meritaseră, încât [...] a deschis negocieri total neautorizate cu comandantul diviziei germane SS din fața sa, Sepp Dietrich, pentru a aranja capitularea doar în fața germanilor”. La rândul lor, germanii au primit ordine stricte din partea lui
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
pe care nu o meritaseră, încât [...] a deschis negocieri total neautorizate cu comandantul diviziei germane SS din fața sa, Sepp Dietrich, pentru a aranja capitularea doar în fața germanilor”. La rândul lor, germanii au primit ordine stricte din partea lui Hitler pentru neînștiințarea italienilor cu privire la negocieri și, în cele din urmă, capitularea a fost acceptată. Mussolini a fost scandalizat de aceste decizii și a ordonat declanșarea de contraatacuri împotriva forțelor elene, care au fost însă respinse. A fost nevoie de intervenția personală a lui
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
fost acceptată. Mussolini a fost scandalizat de aceste decizii și a ordonat declanșarea de contraatacuri împotriva forțelor elene, care au fost însă respinse. A fost nevoie de intervenția personală a lui Mussolini pe lângă Hitler pentru ca germanii să accepte ca și italienii să semneze armistițiul pe data de 23 aprilie. Soldații eleni nu au fost tratați ca prizonieri de război și li s-a permis să se întoarcă la casele lor după demobilizarea unităților în care fuseseră încorporați, iar ofițerilor li s-
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
8.000 de soldați ai Commonwealthului (printre care și 2.000 de ciprioți și palestinieni) și iugoslavi la Kalamata, soldați pe care britanicii nu au mai reușit să-i evacueze. De asemenea, germanii au eliberat mai mulți prizonieri de război italieni din câteva lagăre. Pe 13 aprilie 1941, Hitler a emis Directiva nr. 27 prin care se stabilea politica viitoare de ocupare a Greciei. Hitler a finalizat problemele jurisdicției în Balcani prin Directiva nr. 31 de pe 9 iunie același an. Grecia
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
continentală a fost împărțită între Germania, Italia și Bulgaria. Germanii ocupau zonele cele mai importante din punct de vedere strategic - Atena, Salonic și Macedonia centrală plus câteva insule precum Creta. Aceștia au ocupat de asemenea orașul Florina, revendicat atât de italieni cât și de bulgari. În aceeași zi în care Tsolakoglou a capitulat, armata bulgară a invadat Tracia. Scopul acestei invazii era cucerirea unei ieșiri la Marea Egee. Bulgarii au ocupat teritoriul dintre valea râului Struma și o linie de demarcație care
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
Tracia. Scopul acestei invazii era cucerirea unei ieșiri la Marea Egee. Bulgarii au ocupat teritoriul dintre valea râului Struma și o linie de demarcație care trecea prin Alexandroupoli și Svilengrad. Ceea ce a mai rămas din Grecia a fost ocupat de Italia. Italienii au început și anexarea insulelor din Mările Ionică și Tireniană pe 28 aprilie. Pe 2 iunie, aceștia au ocupat întreg Peloponezul, pe 8 iunie Tesalia, iar pe 12 iunie cea mai mare parte a Atticei. Ocuparea Greciei, în timpul căreia numeroși
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
argument a fost folosit de unii istorici precum Keegan în încercarea de a transforma luptele din Grecia într-un punct de cotitură al celui de-al Doilea Război Mondial. Conform regizoarei și actriței Leni Riefenstahl, Hitler a spus că dacă italienii nu ar fi atacat Grecia și nu ar fi avut nevoie de ajutor, războiul ar fi avut un alt curs, campania din Rusia ar fi avut la dispoziție mai multe săptămâni, în care ar fi fost cu putință cucerirea Moscovei
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
și cu fratele vitreg a lui Eduard, Richard Grey, însă a doua zi dimineață, atât Rivers și Grey cât și șambelanul regelui, Thomas Vaughan, au fost arestați și trimiși în nord. Cei trei au fost executați ulterior. Domenico Mancini, un italian care a vizitat Anglia în anul 1480, raportează că Eduard a protestat, dar restul anturajului sau a fost respins și Richard l-a escortat la Londra. La 19 mai 1483, noul rege și-a stabilit reședința în Turnul Londrei, unde
Eduard al V-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312843_a_314172]
-
că Chelsea ar accepta o ofertă de circa jumătate din prețul de 50 de milioane de lire plătit de clubul londonez lui Liverpool cu un an în urmă. Pe 29 august 2014, Torres a fost împrumutat de Chelsea la clubul italian AC Milan pe doi ani. El a debutat la echipă pe 20 septembrie 2014, ieșind la schimbul lui Andrea Poli pentru ultimele 14 minute din meciul de acasă cu Juventus, pierdut cu 1-0. Primul său gol pentru AC Milan, Torres
Fernando Torres () [Corola-website/Science/312834_a_314163]
-
mai târziu, că Filip încă din copilărie dădea dovadă de "o inteligență vie". Urmărind strămoșii săi până la a zecea generație, genealogistul C. Carretier a calculat că a fost aproximativ 28% francez, 26% spaniol, 11% austro-german și 10% portughez, restul fiind italian, slav, englez, savoiard și lorenez.. După moartea tatălui său, Ludovic al XIII-lea, în mai 1643, fratele lui mai mare a devenit regele Ludovic al XIV-lea al Franței. Filip fiind fratele mai mic al regelui, era cunoscut la Curte
Filip al Franței, duce de Orléans () [Corola-website/Science/312841_a_314170]
-
fată franceză orfană și visele ei. El o găzduiește într-un hotel YWCA și o ia la o emisiune TV în direct unde ea cântă. În timpul șederii sale, ea întâlnește un jandarm italian pe care-l cunoscuse deja pe transatlantic. Italianul o duce la rudele sale la scurt timp după ce Cruchot, care a văzut-o cântând la televiziune, o urmărește în hotelul YWCA și este arestat. Cruchot este eliberat cu un avertisment și o sugestie de a consulta un psihiatru. După
Jandarmul la New York () [Corola-website/Science/312917_a_314246]
-
la capturarea unui criminal urmărit și este onorat de un articol de ziar în ziua următoare. În timp ce citea articolul, el observă o fotografie a lui Nicole într-un articol despre relația ei romantică cu jandarmul italian. El îl forțează pe italian să-i spună locul unde se află Nicole și o găsește în băcănia familiei jandarmului italian. El reușește să o ia, dar cei doi sunt urmariți de sicilieni, care cred că Nicole a fost răpită. Nicole și Cruchot reușesc să
Jandarmul la New York () [Corola-website/Science/312917_a_314246]
-
În secolul XIX se dezvoltă în sânul clasei mai învățate din populația de limbă Daco-Romană (așa cum o definesc lingviștii) un sentiment național nou, ca în toată Europa. Așa cum nemții, fie ei Prusaci, Bavarezi, Austrieci sau Sași, dezvoltă sentimentul germanității, așa cum Italienii, fie ei cetățeni Piemontezi, Austrieci, Toscani, Napolitani sau Sicilieni, dezvoltă sentimentul italianității, deasemenea "Volohii" din Banat, Crișana, Maramureș, Ardeal, Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova de apus, Bucovina și Basarabia dezvoltă sentimentul "românității", indiferent că erau supuși ai Kaizerului Habsburgic, ai Sultanului
Controversa identitară în Republica Moldova () [Corola-website/Science/312954_a_314283]
-
fi deopotrivă "Moldoveni" (în sensul geografic și politic al cuvântului), indiferent de originile sau limbile lor, iar pe planul cultural ar fi Moldoveni români, ruși, ucraineni ș.a.m.d., cu aceleași drepturi pentru toți, așa cum există Elvețieni nemți, francezi sau italieni, toate aceste comunități culturale având deopotrivă dreptul de a își afirma istoria, limba și cultura în relație cu Germania, Franța sau Italia. Este soluția preconizată de trimisul Uniunii Europene la Chișinău, Gunther Verheugen. Pe planul dreptului internațional, ea este deja
Controversa identitară în Republica Moldova () [Corola-website/Science/312954_a_314283]
-
pentru capitularea Italiei. Printre negociatorii aliați se aflau ambasadorul britanic la Lisabona, Ronald Campbell, și doi generali trimiși de Dwight Eisenhower, americanul Walter Bedell Smith și britanicul Kenneth Strong. La început, Aliații nu erau entuziasmați de propunerile de pace ale italienilor. Campania militară împotriva forțelor Axei din Italia păreau că merge foarte bine, iar victoria părea doar o problemă de timp. Capitularea Italiei ar fi grăbit acest proces, dar ar fi redus beneficiile unei cuceriri militare a întregului teritoriu italian. Analize
Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate () [Corola-website/Science/310848_a_312177]
-
ale situație din peninsulă au arătat însă că există și beneficii importante ale semanarii unei păci cu Italia. Istoricii au considerat că unul dintre factorii decisivi ai începerii unor discuții de pace a fost temerea americanilor cu privire la o apropiere a italienilor de britanici, ceea ce ar fi dus la controlul total al Londeri asupra bazinului Mării Mediterane. Pe 27 august, Castellano s-a reîntors în Italia și, trei zile mai târziu, l-a informat pe Badoblio cu privire la invitația făcută de aliați pentru
Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate () [Corola-website/Science/310848_a_312177]
-
germanilor. El a primit numai niște propuneri vagi, printre cre și aceea a lansării unei divizii de parașutiști la Roma. În plus, orice acțiune militară urma să fie întreprinsă în paralel cu semnarea capitulării și nu înaintea acesteia, după cum doreau italienii. A doua zi, Castellano a fost primit de Badoglio și apropiații acestuia din urmă. Ministrul afacerilor externe, Raffaele Guariglia, a declarat că trebuie acceptate condițiile Aliaților. Unii dintre generali au afirmat că în jurul Romei se află trupe insuficiente pentru apărarea
Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate () [Corola-website/Science/310848_a_312177]
-
iar munițiile nu sunt îndestulătoare. De aceea, acești militari propuneau amânarea semnării armistițiului. Badoglio nu și-a exprimat nicio părere în privința semanării armistițiului. În aceiași seară, primul ministru s-a prezentat în fața regelui, care a decis să accepte condițiile armistițiului. Italienii au trimis aliaților o telegramă de confirmare a acceptării condițiilor. Mesajul a fost interceptat de germani, care din acel moment au început să-i suspecteze pe italieni de trădare a alianței care-i lega. Germanii au luat legătura cu Badoglio
Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate () [Corola-website/Science/310848_a_312177]
-
ministru s-a prezentat în fața regelui, care a decis să accepte condițiile armistițiului. Italienii au trimis aliaților o telegramă de confirmare a acceptării condițiilor. Mesajul a fost interceptat de germani, care din acel moment au început să-i suspecteze pe italieni de trădare a alianței care-i lega. Germanii au luat legătura cu Badoglio, care a reafirmat loialitatea nestrămutată a Italiei față de aliatul german. Nici după ce au primit asigurările prim-ministrului italian, germanii nu s-au liniștit și au pregătit declanșarea
Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate () [Corola-website/Science/310848_a_312177]
-
din acel moment au început să-i suspecteze pe italieni de trădare a alianței care-i lega. Germanii au luat legătura cu Badoglio, care a reafirmat loialitatea nestrămutată a Italiei față de aliatul german. Nici după ce au primit asigurările prim-ministrului italian, germanii nu s-au liniștit și au pregătit declanșarea operațiunilor pentru preluarea controlului asupra Italiei („Planul Asche”) în cazul în care guvernul de la Roma ar fi încercat să părăsească Axa. Pe 2 septembrie, Castellano s-a deplasat din nou la
Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate () [Corola-website/Science/310848_a_312177]