7,407 matches
-
probleme o fată pe săp tămână, o fată la trei zile, o fată oricând aș fi vrut. O priveam pe câte una în ochi, o vedeam deodată proiec tân du-se înspre mine, înflorind ca și când și-ar fi văzut deodată iubitul, mă gândeam cum ar fi fost o noapte în brațele ei. Și... treceam mai de parte, până ieșeam din zona aceea carnavalescă și reintram în orașul protestant, sever, plin de cupo lele bisericilor îndepărtate. Ajungeam de fiecare dată acasă, în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
I-a scos bluza cu to tul și a culcat-o pe pat, întinzându-se lângă ea și strecurându-i o mână sub fusta scurtă. Amețită cum n-o văzusem niciodată până atunci, fata blondă s-a desprins de gura iubitului ei doar cât să mă priveas că-n ochi și să-mi spună pe românește: „Hai... nu fi prost...“ Stăteam pe un mic fotoliu de piele, lângă pat, cu paharul în mână - l-am pus apoi pe podea - și nu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cumpărăm cu toții, Petruța stă pe rândul din mijloc, în banca a doua, lângă Fleșeriu Dan. Eu aproape că nu mă văd, sunt doar un punct negru în fundul clasei. Petruța era foarte veselă, sprintenă ca o vrabie și n-avea nici un iubit, cu toate că în clasa noastră era un dezmăț ce nu s-a văzut, aproape toți aveau iubiți și iubite, unii, ca Apostol, chiar mai multe. Ajunseseră chiar să joace gajurile pe sărutate, suiți pe câte o bancă, și unii nu se
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
am întors în clasă de la veceu, am găsit mulți colegi adunați în jurul unei bănci. În bancă stăteau Petruța și una Iosub, și Petruța le făcea copiilor un oracol, adică le citea niște-ntre bări dintr-un caiet: dacă au vreun iubit, din ce clasă e, dacă e înalt sau scund, blond sau brunet, da că-nvață bine etc., și pentru fiecare răspuns trăgea câte-o liniuță în caiet. Apoi tăia liniuțele câte trei și ieșeau niște cifre: 323, 132, 231 etc.
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
te gândiseși te iubește sau nu, sau doar îi placi, și mai erau și alte răspun suri posibile. Toată lumea râdea și se distra, dar mai ales ar fi vrut să știe la cine se gândise fiecare, adică cine le erau iubiții. Petruța tocmai terminase cu ultimul, și mai era timp din recreație (care era de 20 de minute, dar Tovarășa nu apărea înainte de jumătate de oră), așa că pica sem tocmai la timp. „Fă-i și lu’ Tebecistu’“, au început să strige
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
se părea că toată clasa zboară în sus, spre cer. Petruța stătea acum cu mine în bancă, pentru că la ora de desen puteam să ne așezăm cu cine vroiam noi, așa că toți colegii și colegele se mutau cu iubitele și iubiții lor. Și Petruța a venit deodată în banca mea. Am plecat în altă bancă, dar ea a venit iar lângă mine. Mi-era groaz nic de frică să nu creadă colegii că o iubesc! Până la urmă am lăsat-o. Ne
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de invidie, începu și el să fredoneze Zaraza. Ideea-i veni tocmai pe când murmura, cu ochii pe jumă tate închiși de plăcere, cântecul fatal. A doua zi după Sf. Dumitru, Zaraza ieși, după obicei, pe-nse rate, să-i ia tutun iubitului ei de la chioșcul din colț. Peste Calea Victoriei, în dreptul clădirii Casei de economii, se lăsase un amurg greu, unsuros, prin aurul stins al căruia femeia nu-și dădu seama că din invalidul care vindea acolo nu mai rămăsese decât cârja, ținută
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Paul Alexandrescu. “Cred și eu că-ți convine să-i iei partea. Ai auzit, doar, călătoria aceasta o facem în cinstea ta” zice Gheorghe Gh. Petrea. “Ei, pe dracu’!” face Paraschiv pe supăratul. “Călătoria o facem pentru ca domnu’ Ionică Dimofte, iubitul nostru prieten și conțăran, să aibă ocazia să-și laude trotineta, n-ați auzit?” “Și, de ce să n-o laud? N-ar merita, la urma-urmei?” “Am spus eu altfel?” nu se lasă Paraschiv. “Măi băieți, știți ce zic eu? Dacă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nu mai scapi de el? Că se poate întâmpla ca puntea să n-o treci singur” “Asta-i acum, teoria chibritului” “Nu-i teoria chibritului, e practica vieții. Se pare că tu n-ai înțeles că, ceea ce îi deranjează pe iubiții mei colegi, nu e faptul că exist, pur și simplu, asta mi ar putea-o ierta repede. Îi supără că nu mă astâmpăr, că, dincolo de “Ce-ați avut de învățat pentru astăzi? Bine...” mai fac și altceva. Că numele meu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
laud. Am o sumedenie de cunoștințe care, sunt sigur!, n-ar pregeta să mă ajute aflând că este vorba de tine. Hai, părăsește văgăuna asta nenorocită și vino odată să trăiești și tu printre oameni” Și aici sunt oameni, Stelu, iubitule. Iar, dacă-mi dai voie, văgăuna asta nenorocită mi-a dat tot ce am până acum: un rost în viață, un cămin, o familie, o îndeletnicire frumoasă și utilă celor din jur și, chiar, un nume în literatură. Ca să scriu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-o domnu’ Iliescu și cu cine trebuie, la Grădină...” VI.8. ...”Ei, ce zici Paule, de colegul nostru?” “Care coleg?” “Cum, care coleg? Mihai Firănescu” “ce-ar trebui să zic?” “Cum, nu știi nimic? Păi, tu pe ce lume trăiești, iubitule? N-ai auzit nimic? N-ai văzut nimic? N-ai simțit nimic?” “Imaginează-ți că eu am putut comite toate aceste păcate” “Naiv incorigibil. Un copil mare. Asta ești” “S-ar putea să ai și tu dreptatea ta” “ Nu că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Sunt absolut sigur. Da’ , mai bine, ia ascultă! Domnu’ Firănescu al nostru e în mare amor cu madam Roșca. Ilustra învățătoare. Emerită. Evidențiată an de an. Scrisori de mulțumire cred că are, pe puțin, zece teancuri. Ca, de altfel, și iubitul ei Mihăiță” “Să fie sănătoși” “Așa, așa! Și să transforme școala în bordel! În casă de toleranță! Nuuu! Trebuie să le dăm la cap!” “Dă-le, sau dați-le, dacă puteți” “Aici e buba. Că, singur, nu pot nimic. Nici
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vreo câteva ore la Heathrow, sau cum naiba s-o fi pronunțând corect,... ” “...ai zis bine, fii liniștit” “...așa, la Londra, deci, ne ducem fiecare să mai căscăm gura prin oraș, să vedem Tamisa, Big Ben-ul, mă rog. Dar, iubiții mei colegi - oameni corecți și conștiincioși - ajung mai din vreme la aeroport pentru cursa de New York. Eu, mai gură cască, mă trezesc abia cu o jumătate de oră înainte de plecarea avionului. Cu chiu cu vai ajung la Heathrow când mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
aceste insule năucitoare, fie și pentru scurtă vreme.“ Probabilitatea ca el nici măcar să nu-i citească mesajul era foarte mare. Dar cărțile lui descriau lucruri mult mai ciudate de parcă ar fi fost banale. Cărțile astea sunt incredibile, îi spuse ea iubitului ei. Autorul e extraordinar. Cum ai dat de el? Îi era din nou îndatorată lui Daniel. Pe lângă toate celelalte, îi oferise și acest firicel de speranță. Iar ea, încă o dată, nu-i oferise nimic. Dar ca de obicei, Daniel părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
iunie. Clătină din cap. —Greu de spus. Înainte n-o cunoștea. În seara aceea o sună pe Sylvie de la MotoRest. Era chiar agitat când formă numărul. —Hei, eu sunt. —Bărbate! Speram să fii tu. — Și nu un telemarketer? Nu țipa, iubitule. Te aud. Știi, chiar urăsc să vorbesc la chestia asta ridicolă. Parcă ai sta cu un biscuit pe față. —Asta-i ideea, să fie mici, iubire. De-aia și sunt mobile. Să înțeleg că nu prea merge bine cazul? —Dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să curețe peisajul, să evadeze într-un loc gol și adevărat. Dar nu exista nici un loc adevărat; doar miraje scurte, urmate de autojustificări lungi, umilitoare. În seara asta se va întoarce cu acest bărbat în chilia lui de călugăr. Era iubitul ei, partenerul ei. Promisiunea prezentă, eternă a anului. N-avea alt pat, nici alt loc unde să se întoarcă și unde să fie totuși lângă fratele ei, fratele lângă care probabil că n-ar trebui să fie. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
motive necunoscute. De parc-aș fi un animal sau de-astea. E tare la luat urma, să știi. Găsește sălbăticiuni pe care nu le vezi cu ochiul liber. Chestii de care noi doi nici n-avem habar că sunt acolo. Iubitul falsei tale surori se ține după tine, deghizat - Freud ar putea fi mai util decât RMN-ul. Fenomenul trebuia să fie, fără îndoială, mai mult decât o disociere între căile de recunoaștere ventrală și dorsală. Dar ce se mai înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe părți - toate poemele mele mari au șapte părți. Am făcut din „parc“ un teritoriu al meu, ca un animal, mi am marcat teritoriul. Și s-a numit Parcul. Aveam un parc unde stăteam atunci, între mine și fostul meu iubit. A urmat un alt poem mare, Limbajul dispariției. A.P. : Cum ați reușit, concret, să vă creați condițiile în care să puteți scrie aceste cărți, după ce a apărut Alexandru ? Vă mai amintiți ? A.M. : La un moment dat, m-am despărțit de
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
e la zenit primul copil e-un Făt-Frumos! Izvor de rare satisfacții un pas cu dreptu-n casa ta și nimeni nu va încerca să facă dintr-un întreg fracții. Familia-i o unitate și o finalitate sfântă cu care doi iubiți s-avântă cu dragostea-n eternitate. Stii că trăiești, vei fi ce-ai fost minune în minunea lumii; de copii fug numai nebunii în viața lor fără de rost. Un pedagog - în ghilimele - și-a-mpins soția s avorteze și astăzi
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
greu dintr-un loc în altul ca să le împlinesc nevoile. Mă doare tot corpul și îmi simt capul fierbinte. Îl aștept pe Mircea acasă cu o sete mai mare decât pe vremea, aflată acum sub o ceață densă, când eram iubiți. Dacă întârzie cinci minute peste ora când știu că trebuia să ajungă, îl sun. După o vreme, îl sun oricând, în timpul repetițiilor, când știu că e la cumpărături sau la un casting, oriunde și oricum, telefonul meu îl vânează neîncetat
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
pentru stima de sine. Dar, chiar și așa, povestea vieții mele rămâne complicată. De exemplu, cu câteva luni înainte să rămân însărcinată cu primul copil eram foarte îndrăgostită de un alt bărbat decât tatăl copilului. Eram îndrăgostită de un scriitor. Iubitul meu scriitor zbura. În avion, pe scaunul de lângă el, nu eram eu, ci cartea lui scrisă cu ocazia despărțirii de mine. Iubitul meu spusese că nu mă mai iubește. Cel puțin nu la fel ca înainte. Cel puțin nu suficient
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
cu primul copil eram foarte îndrăgostită de un alt bărbat decât tatăl copilului. Eram îndrăgostită de un scriitor. Iubitul meu scriitor zbura. În avion, pe scaunul de lângă el, nu eram eu, ci cartea lui scrisă cu ocazia despărțirii de mine. Iubitul meu spusese că nu mă mai iubește. Cel puțin nu la fel ca înainte. Cel puțin nu suficient cât să rămânem împreună. El privea înainte. Înaintea lui, prin gemulețul rotunjit al avionului, oamenii, casele și pozele lor de familie nu
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
foarfecă uriașă, pentru că și trompele mele uterine, cu dorința mea de copii în ele, erau uriașe. Și pentru moment am acceptat mutilarea, pentru că îmi plăcea iubirea aceea cu el. Îi spuneam că îl iubesc de tot. Ca în cărți. Atunci când iubitul meu a zburat cu cartea lui, eu nu eram încă însărcinată. El avusese o bursă în Germania și zbura spre un târg de carte în Suedia. Eu vedeam pe geam Panteonul, clădirea unde sunt îngropați cu onoruri oamenii importanți ai
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
mult îndesat. Nu miroase a naftalină, dar a un pic de nostalgie - da. Gen „mai întoarce, Doamne, roata vieții“. Cuplurile se fac, se desfac și se refac. Angelo a ascultat stoic, nopți întregi, cum îmi reglam eu conturile imaginare cu iubitul scriitor. Avea interes. Era singur. Înger, îngerașul meu. Și, în plus, de cinci ani eram o amintire iubită a lui. El e lent, dar așază lucrurile frumos în sertare. Iubirea lui cu mine mirosea un pic a dezamăgire. Si bo
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
dacă sunt triste, pentru că nu prețuiesc ce au. Bărbații le urăsc pentru că ei nu pot naște. Femeile, pentru că nu 143 sunt însărcinate în același timp. Și peste toate, femeia însărcinată se urăște pe sine din mii de motive, un pic. Iubitul meu scriitor era la Berlin, cum stabiliserăm împreună să facem. Îmi scria că mă iubește și că vrea să mă întorc cu tot cu copil. Sunt cărți care pot continua așa. O dragoste cu totul, căreia i se întâmplă tot felul de
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]