5,195 matches
-
amintesc o după-amiază din primăvara lui 1951. Aveam de-acum cincisprezece ani, când m am dus la librărie să-l iau pe tata în oraș, la ora plecării, cum făceam din când în când. Am intrat și ce m-a izbit a fost impresia de vastitate dezolantă. Pustiu, magazinul mi s-a părut imens, o hală fără capăt, cum nu mi se păruse niciodată pe când gemea de cumpărători. Acum era pustiu, cum spuneam, și tăcut. Rafturile care îmbrăcau pereții de jur
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Călinescu sublinia că până acum, a scris o mare cantitate de poezii vlahuțiene, corecte și prelung declamatorii”... „poezii ocazionale de îmbărbătare” în timpul războiului, devenea acum un altul... Citindu-i noile Poeme, G. Călinescu avea să scrie în Istoria literaturii române... : „izbește cu acea notă care-i dă originalitate, punându-l de altfel într-un grup de poeți pentru care „îngerul” e un instrument mitologic elementar. Acum poetul este ortodoxist, tradiționalist și continuă alături de Blaga, cântarea jalei metafizice”. Tudor Vianu, raportându-se
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
mine. Am fost un păcătos”... Andrei Scrima l-a numit „octava Adevărului”. Fostul Mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală și-l amintește ca 165 pe „un continuu scandal al adevărului.” Un fost coleg de celulă, care își amintea cum a fost izbit cu capul de treptele spălătorului de la Aiud - de gardian - reținea șoapta lui spusă la ureche de părintele Daniil: „Multe se vor zice după ce nu voi mai fi... Orice vei auzi rău despre mine să crezi, că am fost un mare
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Exhorting în his Exortatio? The Extraordinaries", în Niccolò Machiavelli. Politico storico letterato, Jean-Jacques Marchand (ed.), Salerno, Romă, 1996, pp. 59-84 (83). Încercarea lui Jaeckel de a citi Principele din perspectiva pretinsei aclamări de către Machiavelli a invaziei lui Francis I se izbește de obstacolul ostilității lui Leon al X-lea față de francezi. Corrado Vivanți, "Intorno a Machiavelli", în a sa Incontri con la storia. Politică, cultura e società nell'Europa modernă, Miguel Gotor și Gabriele Pedullà (ed.), Formello, Edizioni SEAM, 2001, p.
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
nu pot comenta. 26 MARTIE Astenia de primăvară face victime în lumea handbalului Nici nu s-a făcut bine primăvară, că astenia a început să lovească necruțător. Cel puțin pe președintele echipei de handbal Steaua MFA, Constantin Cazacu, l-a izbit drept în moalele capului și i-a luat puțin mințile. Altfel nu se explică declarația lui din cotidianul Prosport, în care acuză echipele Știința Bacău și HCM Constanța de... blat, asigurând cică echipei din Bacău locul 3 în campionat. Bine
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
cap imparabilă, în stânga lui Borș. Până la final, băcăuanii au mai irosit câteva șanse de gol, cea mai frumoasă fază a partidei consemnându-se în minutul 82, când Pricop a expediat un vole de zile mari, din întoarcere, dar balonul a izbit stâlpul din stânga al porții oaspeților. Oaspeții au avut o zvâcnire de orgoliu în prelungiri, însă Bamba, care a impresionat printr o evoluție sigură, a îndepărtat pericolul. Așadar, Ciprian Panait debutează în postura de antrenor principal cu o victorie clară, în fața
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
acest pustiu de lume, unde nu cunoșteam pe nimeni și nimeni nu ne cunoștea, am pus stăpânire pe o masă de pe terasa cazinului în fața mărei, unde în toate zilele dejunam și prânzeam mâncând stridii și ascultând zumzetul valurilor ce se izbeau de țărm și zumzetul convorbirei sutelor de oaspeți ce stăteau la masă odată cu noi. Peste zi ne preumblam adeseori pe malul mărei unde ne bătea în plin vântul răcoritor de nord și unde culegeam scoici pe urma valurilor ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vegetal cât și În cel animal, vom găsi, la un moment dat, o plantă care se mișcă și vânează sau un animal cu clorofilă, anume Euglena viridis. Atunci, botanistul și zoologul care au parcurs acest drum sfârșind prin a se izbi unul de altul În balta ori mlaștina În care această plantă sau animăluț Își duce viața, ar avea de ales: să așeze acest organism În domeniul fiecăruia, Între alge, respectiv protozoare, certându-se cât la sută e plantă acest animal
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
adevărată funcție socială îndeplinea el acolo. Câte palme n-a încasat și în locul meu! Era un fel de diviziune a muncii. Unii lucrează probleme la tablă, alții iau mardeală. Mardeală prin procură. Și poate asta i-a accentuat retardarea. Se izbea cu castana în capul cu gura deschisă. Avea și asemenea clipe de inspirație. Ciocănea, țuguia buzele, își transforma capul într-un fel de cutie de rezonanță și ne arăta că suna a gol. Avea succes trucul ăsta al lui. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
astea zic, avea o intuiție formidabilă la oameni. Chiar se pricepea. Și probabil cărțile îl ajutaseră în toată afacerea asta, mă gândeam io. Compara ce vedea, auzea cu ceea ce citise. Analogii. Compara personajele din cărți cu noi, de care se izbea zilnic. Probabil așa reușesc și io să scriu acum. Probabil, la el, de aici și nepotrivirea de adresare, inadecvarea de roman de secol al XIX-lea. „Domnu’ Palade.“ Tonul efeminat, solemn și prețios. Ca un baron simțit care, ca să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
doar mimată? Sau folosind pluralul i se pare interesant să joace rolul ăsta de vampă. Bea insinuant din ceașca aia fără toartă. S-a spart odată când am încercat s-o spăl și a venit apa neagră, mâloasă, s-a izbit de chiuvetă, mi-a fugit din mână. Bea, așa, cu figura aia mofturoasă, râzgâiată. Să mi-o închipui la trei-patru ani, mică și adorabilă, toți îi satisfăceau orice hachiță. O întreb cum era atunci. Îi place să fie tachinată. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mă adaptez la noua situație și să Încerc să mă detașez de cele ce se Întâmplă În jur. 20 decembrie 2012 Vifornița de afară și-a făcut de cap toată noaptea, iar o ușă sau fereastră deschise au fost mereu izbite de perete, așa că numai somn n-am avut. Iar ca totul să culmineze, am ratat și Sfânta Liturghie, deși la Utrenie m-am implicat ca În fiecare dimineață. Totul a pornit de la o neatenție a mea și de la grija de
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
acesta, izbucnesc (sunt încă în camera unde ai mei mă priveghează...) în hohote asurzitoare de plâns, hohote pe care, desigur, nu le aude nimeni. Plângând sfâșietor, încep să-l lovesc în piept, cu pumnii strânși, pe tatăl meu, apoi îi izbesc pe frații mei, cu disperare vreau să le dau un semn că mă aflu acolo, vreau să mă ia în seamă, dar ei se comportă ca și când n-ar simți loviturile mele, ca și când pumnii mei strânși cu putere ar fi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
directivele Partidului. Fanache, tuciuriu, isteț, s-a prins imediat că e cazul să nu se dea cocoș, a luat poziția de drepți și a spus cu convingere: Ordonați, tovarășe prim! De cum a intrase în birou Fanache, pe Gârmoci l-a izbit, ca de fiecare dată, mirosul strident de lavandă al acestuia. Tot timpul, Fanache mirosea înțepător a colonie: avea o problemă, își turna lavandă cu chilul ca să acopere un anume miros ce-i intrase în piele și în creier - înainte de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
băieți s-au uitat unul la altul: deși era întuneric și nu puteau să se zărească, fiecare dintre ei era sigur de reacția celuilalt - nu, nu vor ceda, nu vor cădea vii în mâna ticăloșilor. Aproape în același timp, au izbit cu umărul ușa șubredă a colibei și au ieșit. Victor avea în mână briceagul său, Stan ținea revolverul. Nici n-au apucat să schițeze vreun gest că vocea dinainte a și ordonat, la același megafon: -Foc! Bandiții, legionarii, foc! Rafale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cel mijlociu. Atunci s-a auzit motorul unei mașini grele care a oprit în fața casei noastre. Vlad însă nu l-a auzit. Tocmai căuta o rimă la imens și se întreba dacă latinescul ens merge. A auzit însă curând ușa izbită cu violență, a auzit țipetele mamei sale și imediat a zărit ivindu-se în prag niște oameni în negru. Era siderat, ce caută inșii ăștia aici, cum de-l deranjează tocmai când scrie un poem atât de frumos, cu ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în joacă. Mama tăcea, ca și cum uitase să vorbească. Forțându-se să nu arate că de fapt muierea îndărătnică îl scosese din sărite, tovarășul Cameniță a continuat să o împingă pe mama încoace și-ncolo, iar când ajungea în dreptul lui o izbea cu pumnul său greu ca o măciucă de fier unde nimerea, în stomac sau în spate sau în cap. Mama tăcea în continuare. Nu țipa, nu se văicărea. Parcă n-ar fi simțit durerea ori parcă îi fusese tăiată limba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu bastonul de cauciuc. O lovea furios, scos din minți: -Ă, nu recunoști, ă?! țipa el confuz. O jumătate de ceas sau o oră a durat bătaia smintită, apoi mama și-a dat duhul. Tovarășul Cameniță a continuat să o izbească încă vreo zece minute, gâfâia din ce în ce mai tare, dar nu simțea oboseala, repeta fără contenire: -Ă, nu recunoști, ă?! Atunci, Truman, m-am trezit din acest vis. A fost un vis cu mama. 18 TC "18" \l 1 Strig: -Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
e străin de disfuncția asta și, cum m-aștept iar să nu-mi răspundă, vreau să descopăr pe fața lui, în ochii lui un eventual răspuns. Privindu-l, dau încă o dată peste acea curăție înmărmuritoare din ochii lui, care mă izbește, pe care nu sunt în stare s-o descriu. Însă, contrar presupunerilor mele, Lazarus renunță la muțenia lui de atâtea ori ermetică și îmi explică oarecum stânjenit: -Într-adevăr, îngerul n-a ajuns jos. L-am oprit eu... Nu poți trimite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
felină, ochii s-au aruncat În față, iar masa neagră a corpului a prins formă dincoace de ușă. A intervenit instinctul pur; frîiele minții cedaseră. Impulsul meu de autoconservare a apăsat trăgaciul. Vreme de o secundă interminabilă, tunetul s-a izbit de toți pereții, oprindu-se numai cînd În ușă a apărut o torță dinspre care curgeau urlete disperate. Dar pricepuserăm deja, sau măcar bănuiam, În tăcerea noastră rușinată, motivul răcnetelor asurzitoare ale Îngrijitorului și al plînsetului isteric al nevesti-sii, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Epicur și Diogene, și Christos, și Nietzsche etc. După cum orice formulă valabilă de artă actuală conține, chiar când pare a o con trazice, toată tradiția acumulată a experienței estetice anterioare a omenirii. Orice morală bazată pe „agreabil“ (extremul eudaimonism) se izbește de acest obstacol: „evitarea dezagreabilului“ este în sine un „dezagreabil“! De asemenea, Mihai îmi vorbea de factorii care contribuiseră decisiv la propria lui formare. În primul rând - muzica, pe care o sorbise parcă odată cu laptele mamei, simplu, de la sine... Alice
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
răsplătești dintr-odată interesul meu. Rândurile D-tale m-au interesat de la început, formal, prin fraze de respirație largă în care știi să-ți îmbraci gândul. (Poate nu simți trăsătura aceasta stilistică, în ce te privește, dar pe mine mă izbește ori de câte ori o întâlnesc. Te îngrijorează dacă-ți spun că-mi pare ceva bun rusesc?) Deopo trivă m-a interesat analiza pe viu pe care o întreprinzi acolo. Comparam rândurile D-tale cu cele primite în același timp de la Enescu - rânduri
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
iz de moarte... 28 septembrie 1955 Astăzi, cuprins de exasperare, le-am dat pe toate la o parte și m-am apucat de ceea ce mă rodea mai tare pe dinăuntru: „Jurnalul unui Necunoscut“... Luxul acesta trebuia să mă coste neapărat: izbită de indiferența mea față de toate cele ale casei și sleită de grabă, oboseală și diferite simțăminte ale datoriei, între care nici dânsa nu mai reușește să se mai împartă, Mama s-a supărat... Ne-am certat pentru prima oară de la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
era urgia pământului. Nu se zărea nimic la trei pași. Rafalele de vânt cu spulberături de zăpadă erau atât de puternice și dese, încât abia puteai respira. Nu se vedea nimic. Nu puteai ține ochii deschiși deoarece jetul de zăpadă izbea cu atâta furie, repeziciune și forță, silindu-te să închizi ochii automat. Procesul de respirație era un calvar, gura fiind căpăcită cu o peliculă de gheață asemenea unui fagure de albine care obtura pătrunderea oxigenului în plămâni. Din fosele nazale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Apoi adormeam buștean și nu mai auzeam absolut nimic. Nici o mișcare. Materia vie și materia moartă dormeau laolaltă cufundate într-un somn adânc, recuperator și binefăcător. Silentium tutti. "Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud Cum se izbesc de geamuri razele de lună." (Lucian Blaga) "Noapte. Sub sferele, sub mările, monadele dorm. Lumi comprimate, lacrimi fără de sunet în spațiu, monadele dorm. Mișcarea lor lauda somnului." (Lucian Blaga) 4. Vizita bătrânei doamne sau vizibile discrepanțe sociale Dragii mei cititori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]