13,725 matches
-
întâmplate și care produsese întreaga tevatură, harababură și vânzoleală -, cu botul în ieslea ademenitoare, tăcea chitic, văzându-și liniștită de treabă, absentă la frământarea de care era cuprinsă familia Aciocîrlănoaiei. Nu mai era nimic de spus. Moșul și-a luat lampa fumegândă și, fâlfâind din poalele halatului ca niște largi aripi de liliac uriaș, s-a retras în cămăruța lui, în timp ce tata, afară, îi turna din căldare apă cu cana mamei pe bustul gol, străduindu-se să îndepărteze, pe cât posibil, urmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dar solide, musculoase, energice și botul ascuțit prevăzut cu incisivii tăioși ca o ghilotină în miniatură, nu le rezista nimic, fiind perfect înarmați și adaptați pentru viața subterană, specialiști în construirea galeriilor multiple, adânci și ramificate. Ne-am cumpărat o lampă și o țineam noaptea aprinsă, sperând că lumina îi va descuraja, obligându-i să bată în retragere, să renunțe la atacurile nocturne, permanente și terorizante. De unde! Specia asta de rozătoare este de o inteligență diabolică, tenace, fără sincope în urmărirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de ei. A doua fărădelege de care era acuzat grupul acesta de hominieni la fel de aberantă, nedovedită și nereală era aceea de incest. Că acolo, sub acoperișul ăla putred prin care se vedea tavanul găurit, unde nu era nici bec, nici lampă, nici lumânare și cu atât mai puțin vreo candelă, împreunarea trupurilor se făcea absolut la voia întâmplării, fără nicio alegere sau reținere. Că poftele trupești și liniștirea hormonilor înfierbântați se realizau aleatoriu, neluându-se în seamă gradul de consangvinitate ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sâmbătă; zi de lucru. Încă nu se vehicula ideea de "weekend" în ziua de vineri, după terminarea lucrului. După cum vă spusesem în alt loc, nu beneficiam de înlesnirile și avantajele curentului electric. Altfel spus, iluminatul căsuței se realiza cu ajutorul unei lămpi de petrol pe care îl cumpăram de la cooperativa din centrul comunei. Căsuța găsită de tata și de moș Danilov era situată chiar la marginea satului, lângă linia de cale ferată. Titi, ia, te rog, sticla și du-te la cooperativă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
enciclopedii ale lumii, începând cu Enciclopedia Americană, trecând prin Encyclopedia Universalis și terminând cu Die Neue Herder Bibliothek. Scaunele sunt din piele moale, masa de scris este și ea îmbrăcată în piele. Mochetă peste tot, pentru a absorbi zgomotele ocazionale, lămpi de citit individuale. Verzi, cu lumină dulce, filtrată, așa cum îmi plac mie cel mai mult. Și, mai presus de orice, atitudinea personalului bibliotecii niște savanți (da, niște savanți !) serviabili, gata oricând să te ajute cu un sfat de specialitate, cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care mi-a devenit a doua casă. Citesc cu deliciu o carte a lui Michel Serres, Statues comentarii despre temele fundamentale ale filosofiei, accesibile chiar și celor ca mine, mai puțin familiarizați cu domeniul. Plouă din ce în ce mai puternic, trebuie să aprind lampa mea de birou marca Leviton, cumpărată de la piața de vechituri cu fabuloasa sumă de cinci dolari canadieni. Cred că datează din anii ´40-´50, seamănă mult cu cele din filmele cu gangsteri sau detectivi particulari ratați. Afară plouă cu "fum
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bizară, unică, de fericire intelectuală, datorată solitudinii, bucuriei spiritului și exilului. Ciudat este că știu, chiar acum, în momentele în care scriu aceste rânduri, că ea nu se va mai întoarce niciodată. [Pasaj adăugat ulterior: firma Leviton nu mai fabrică lămpi de birou, ci doar aparatură electrică de înaltă calitate, pentru avionică și alte aplicații speciale.) La fosse commune dissout l'individuation et l'arrogance ou l'éspérance du nom. (Groapa comună dizolvă diferențele între indivizi, aroganța și speranța numelui.) Michel
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
simți cum lucrează ca un vierme în suflet și în inimă, ca o dragoste ce se sfârșește trist. Să nu poți prinde rădăcini niciunde ce blestem! Sunt așezat la masa de scris din cabinetul de lucru, în Biblioteca Laval. Doar lampa de birou este aprinsă. Pe colțul mesei stau aranjate frumos cărțile pe care trebuie să le înapoiez înainte de marea plecare. Aud clar zgomotul de motan mecanic al aerului condiționat, încerc să fac un bilanț al timpului petrecut aici și nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
revine la dimensiunea normală; o unghie roasă, un fir de păr tăiat, da, își mai revin - creierul nu. Suferințele din lagăr au strâns creierul, l-au subdezvoltat, l-au redus, i-au îndurerat lumina, așa cum faci mai mică flacăra unei lămpi. N-am auzit ceva mai tainic și mai precis despre lagărele din timpul războiului. Închid ochii, văd un creier normal, cu cele 14 miliarde de celule nervoase, văd departe conexiunile lor, văd și mai departe uriașa conexiune a suferințelor lumii
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
țigări-cafea-ciocolată era esențială în lumea trocului din acei ani. De fumat, fuma toată lumea. Se fuma dimineața, la cafea, înainte de pregătirea sălii, se fuma imediat înainte de intrarea în spălător, se fuma între operații, se fuma imediat după. Ibricul era permanent pe lampa cu spirt, fiecare avea pachetul de cafea lângă trusa de instrumente și perfuzii sau hidrocortizonul hemisuccinat - medicament rar, care salva vieți. Ciocolata sârbească sau cea poloneză era diferită de cea chinezească sau românească, deși la fel de proastă. Cât despre deodorantele 8X4
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
satul românesc. Fără teama de a fi bănuit de idealizarea vieții rurale de altădată, dorește să pună în evidență câteva aspecte definitorii ale acelor timpuri. Își amintește din frageda copilărie că în sat, odată cu deplina înserare, întunericul nopții devenea atotstăpânitor. Lampa cu gaz sau opaițul erau singurele surse de lumină în casele țărănești. Și pentru că petrolul era procurat cu bani, pe care locuitorii satelor îi făceau cu greutate și pe care îi drămuiau cu mare chibzuință, lampa era aprinsă cât mai
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
întunericul nopții devenea atotstăpânitor. Lampa cu gaz sau opaițul erau singurele surse de lumină în casele țărănești. Și pentru că petrolul era procurat cu bani, pe care locuitorii satelor îi făceau cu greutate și pe care îi drămuiau cu mare chibzuință, lampa era aprinsă cât mai târziu posibil, cu o flacără anemică, pentru a micșora consumul. Oamenii nevoiași, mai cu seamă vârstnicii, se culcau odată cu găinile, cum se spunea despre cei care erau constrânși să facă economie, și nici nu mai aprindeau
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
era aprinsă cât mai târziu posibil, cu o flacără anemică, pentru a micșora consumul. Oamenii nevoiași, mai cu seamă vârstnicii, se culcau odată cu găinile, cum se spunea despre cei care erau constrânși să facă economie, și nici nu mai aprindeau lampa sau opaițul. În puterea nopților fără lună deplasarea pe ulițele satului era o adevărată aventură, mai ales pentru bătrânii cu luminile ochilor împuținate. Toate treburile gospodărești trebuiau ostoite până la căderea întunericului, altfel gospodarul era nevoit să le facă la lumina
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
iar elevii aflați în această situație se îndepărtează de disciplina respectivă, care le provoacă repulsie și teamă. În învățare, un eșec generează un alt eșec, după cum progresele realizate se constituie în premise pentru alte reușite. Mobilurile învățării Era iarnă. O lampă de cinci focuri cu petrol, cu sticla afumată pâlpâia gata, gata să-și dea duhul. În încăperea joasă, neîncăpătoare, toate cele opt persoane care alcătuiau familia se adunaseră la căldură și, așteptând să-și potolească foamea, mai schimbau o vorbă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
înserare nu-mi ajunsese pentru tras cu sania și pentru joacă, iar lecțiile rămăseseră nefăcute. Eram în clasa I și aveam de transcris un text dintr-o lecție al cărei titlu nu mi-l mai amintesc. La lumina chioară a lămpii, pe un capăt de laiță și stând în genunchi m-am apucat de scris. Când am ajuns la propoziția Moșul era mai țanțoș ca un cocoș, am scris cuvintele mai și țanțoș legate între ele. Dându-mi seama de greșeala
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
să fi fost un pește de sticlă, așa cum văzusem la mătușămea... Noi aveam o doamnă de porțelan alb, cu o rochie amplă, dar pe sub care, dacă te uitai, nu vedeai nimic. Doar o ștampilă CTC. Televizorul era un Venus. Cu lămpi și alb negru, desigur. Avea patru butoane de reglaj (volum, luminozitate, contrast și ton - cel de ton era practic de decor, că nu modifica deloc sunetul), unul mare, rotund, cu care schimbai canalele, iar jos - un buton roșu de închis
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
strica televizorul, că eram pe dinafară a doua zi, la școală, când colegii își povesteau „fazele tari“ văzute la filmul din seara precedentă, dar această neplăcere era compensată de minunățiile pe care le vedeam după ce electricianul scotea capacul din spatele aparatului. Lămpile mă fascinau de a dreptul! Înăuntrul cămășii de sticlă se aflau structuri ciudate, ca niște construcții ale marțienilor. În plus, structurile acelea se aprindeau leneș și pulsau de parcă ar fi fost vii. Miaș fi dorit să am și eu lămpi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Lămpile mă fascinau de a dreptul! Înăuntrul cămășii de sticlă se aflau structuri ciudate, ca niște construcții ale marțienilor. În plus, structurile acelea se aprindeau leneș și pulsau de parcă ar fi fost vii. Miaș fi dorit să am și eu lămpi noi, să mă joc cu soldățeii și săi pun să apere „generatoarele de energie“, dar la mine ajungeau numai cele arse, cu sticla înnegrită. Și mai era ceva care mă fascina când venea nenea cu reparatul televizorului: omul încerca cu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
sămi imaginez toată priveliș tea, fiindcă ai mei nu voiau să audă de un televizor nou. Ziceau că cele cu circuite integrate se strică repede (și un circuit e foarte scump, dacă vrei săl schimbi, mult mai scump decât o lampă), cele marca Sport sunt prea mici și nu vezi scrisul, iar pentru televizoare color trebuie să te înscrii pe o listă și poți aștepta mult și bine. De fapt, nu aveau bani să cumpere un aparat nou. Cu televizorul nostru
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
tragă adânc aer în piept, dar aerul părea la fel de dens ca nisipul. Instinctiv se chirci pe marginea patului. Bărbatul căută cu multă fidelitate să înlăture hainele de pe trupușorul ei, pentru ca ea să rămână goală în lumina difuză și violetă a lămpii. Dintr-un imbold sufletesc ea se împotrivi. Nu-i plăcea sub nici o formă să fie goală, dezbrăcată sau indecentă ca o alună când o scoți din coajă pentru ca apoi s-o strivești între dinți. O luă în brațe și o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de emoții, iar dragostea alerga năvalnic prin tot corpul. La rândul ei, îi spuse: „Te iubesc mult! Așa de mult..! Mult mai mult decât mă iubești tu.” Umerii lați ai bărbatului iubit păreau că umplu toată încăperea. Lumina difuză a lămpii de noapte prindea o nouă strălucire precum un colier îngrijit bine, care reflectă o lumină strălucitoare și plăcută. Corpul bărbatului era încă aproape dezbrăcat. Ea se sprijini cu blândețe de umărul lui, iar el o luă din nou în brațe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ochii și-și ridică de pe genunchi capul, i se păru casa dulce și albă ca un cub de zahăr, iar ea se simțea în ciuda tuturor lucrurilor ca o piatră prețioasă în mijlocul unei expoziții. Lumina difuză răspândită de abatjurul violet a lămpii uitată peste noapte pe o noptieră, nu mai era învăluită de aceeași aureolă de mister. Începea o nouă etapă în viața ei fără să fi fost binecuvântată de familia sa. Viața are un singur cântar, iar acel cântar este destinul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
era rănită la orice pas. Odinioară avuseseră o dragoste de invidiat, bazată pe încredere și respect. Acum își plângeau soarta lor tristă. Dar nu știi niciodată ce te poate aștepta la un colț al vieții. Căsnicia lor era ca o lampă căreia i se termină uleiul, urmând a se stinge. Atingerea cearceafului din dormitor nu mai transmitea fiori, nuferii din ei erau veștejiți, iar ramurile nu mai băteau în geam. Carlina simțea că nu mai are suflet în ea, că îmbătrânise
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că s-a afirmat ca alternativă viabilă la „moda minimalistăș reprezentată de Cristi Puiu, Cristian Mungiu și Radu Muntean (cărora trebuie să le adăugăm și numele lui Radu Jude, autorul celui mai plimbat și mai premiat scurtmetraj românesc din 2007 : Lampa cu căciulă, după scenariul lui Florin Lăzărescu). Același lucru și în cazul lui Alexandru Solomon, cu documentarul său Război pe calea undelor/Cold Waves, care chestionează cu echilibru și profesionalism rolul jucat de Radio Europa Liberă între 1977 și 1989
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
izbânda cea mare e tocmai strigătul oripilat al beoțienilor cărora li se pare că regizorul n-a făcut nimic, a luat de pe stradă și-a filmat : ”Ce, asta-i artă” ? Uite, ca să-ți dau un ultim exemplu, mă gândesc la Lampa cu căciulă, filmul lui Radu Jude : o situație banală, nu se întâmplă nimic spectaculos, dar cât de caldă și de umană e povestea aceea spusă aparent atât de simplu. Acum, în ce măsură trebuie teatrul sau filmul să fie artă sau altceva
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]