5,988 matches
-
a celor din FND, continuând cu șefii militari sovietici și chiar cu soldații izolați ai Armatei Roșii. Pentru atingerea scopurilor s-ar fi format 15 echipe de legionari, conduse de trimiși ai lui Horia Sima și dirijate personal de acesta. Legionarii ar fi alcătuit echipe cuprinzând opt persoane, asemenea celor parașutate în ultima parte a războiului, care, împreună cu germanii fugiți în zonele montane, formau centrele de rezistență. Potrivit datelor serviciilor de ordine și informații, asemenea centre fuseseră identificate în Valea Prahovei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a continuat urmărirea parașutiștilor și după încheierea războiului. în zonele considerate centre de rezistență s-a dispus organizarea unor echipe de jandarmi care, împreună cu voluntari (susținători ai guvernului), să procedeze la verificări cu caracter politic, să scotocească terenul în vederea prinderii legionarilor și germanilor. Urmau a se utiliza informatori deghizați în țărani sau ciobani, intenționându-se atragerea în această acțiune și a pădurarilor, a ciobanilor veritabili și a celor care locuiau în locuri izolate de localități, unde aveau să se execute pânde
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
legionaro-germane. Dacă unii dintre principalii actori în rezistența progermană, în special Andreas Schmidt și Constantin Stoicănescu, aveau să dispară în imensitatea spațiului sovietic, alți membri ai rețelelor legionaro-germane aveau să ajungă în fața justiției militare române. Astfel s-a întâmplat cu legionarii și germanii prinși în februarie-martie 1945 pe Muntele Ciucaș și pe Muntele Postăvarul, judecați în septembrie 1945 de Curtea Marțială Brașov, sub acuzația de înaltă trădare și port ilegal de arme. Fruntașii legionari Nicolae Petrașcu și Nistor Chioreanu au căzut
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
militare române. Astfel s-a întâmplat cu legionarii și germanii prinși în februarie-martie 1945 pe Muntele Ciucaș și pe Muntele Postăvarul, judecați în septembrie 1945 de Curtea Marțială Brașov, sub acuzația de înaltă trădare și port ilegal de arme. Fruntașii legionari Nicolae Petrașcu și Nistor Chioreanu au căzut la sfârșitul anului 1945 în mâinile poliției române. Ei au ajuns la un compromis cu comuniștii, încheind așa numitul „pact Nicolae Petrașcu - Teohari Georgescu”, la 10 decembrie 1945. Amploarea dispunerii în teren a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mâinile poliției române. Ei au ajuns la un compromis cu comuniștii, încheind așa numitul „pact Nicolae Petrașcu - Teohari Georgescu”, la 10 decembrie 1945. Amploarea dispunerii în teren a grupurilor legionare de rezistență avea să fie confirmată după încheierea înțelegerii, când legionarii de obediență simistă au predat, în schimbul intrării în legalitate, armamentul, munițiile, aparatele de emisie-recepție TFF ș.a.m.d., ceea ce le-a permis pentru o vreme supraviețuirea într-o libertate atent supravegheată. Legionarii parașutați își îndepliniseră misiunea inițială doar în privința culegerii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
avea să fie confirmată după încheierea înțelegerii, când legionarii de obediență simistă au predat, în schimbul intrării în legalitate, armamentul, munițiile, aparatele de emisie-recepție TFF ș.a.m.d., ceea ce le-a permis pentru o vreme supraviețuirea într-o libertate atent supravegheată. Legionarii parașutați își îndepliniseră misiunea inițială doar în privința culegerii și transmiterii în Germania a informațiilor cu caracter militar, politic și social. Liderii legionari trimiși de Sima pentru a fi în fruntea acțiunii antisovietice au întâmpinat foarte multe piedici: lipsea o organizație
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
emisie-recepție TFF ș.a.m.d., ceea ce le-a permis pentru o vreme supraviețuirea într-o libertate atent supravegheată. Legionarii parașutați își îndepliniseră misiunea inițială doar în privința culegerii și transmiterii în Germania a informațiilor cu caracter militar, politic și social. Liderii legionari trimiși de Sima pentru a fi în fruntea acțiunii antisovietice au întâmpinat foarte multe piedici: lipsea o organizație legionară puternică, militarii refuzau să intre în acțiunea proiectată de legionari, în țară se manifesta o „atmosferă capitulantă”, ceea ce a făcut imposibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în Germania a informațiilor cu caracter militar, politic și social. Liderii legionari trimiși de Sima pentru a fi în fruntea acțiunii antisovietice au întâmpinat foarte multe piedici: lipsea o organizație legionară puternică, militarii refuzau să intre în acțiunea proiectată de legionari, în țară se manifesta o „atmosferă capitulantă”, ceea ce a făcut imposibilă realizarea operațiunii pe care o așteptau germanii. în plus, s-a evitat trecerea la acțiune în special de teama represaliilor sovietice. După consumarea evenimentelor, autoritățile de la București apreciau că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
rezistența progermană nu putuse fi desăvârșită în teren din cauza arestărilor operate de poliție. Nu trebuie pierdută din vedere fragmentarea Mișcării Legionare - grupului simist i se opunea cel „moderat” -, ceea ce făcuse ca în acțiunea centrelor de rezistență progermană să intre puțini legionari dintre cei aflați în țară. încetarea războiului în mai 1945 dusese la dispariția obiectivului inițial al facțiunii simiste: lupta alături de Germania. Chiar și după aceea, poliția considera că „problema acțiunii de rezistență este departe de a fi anihilată, prin operațiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
necesitatea hărțuirii sovieticilor în teritoriile pe care aceștia le controlau. Mișcarea Legionară urmărea refacerea structurilor sale în teritoriu și să dea dovezi de fidelitate față de Reich, sperând în revenirea la putere în România. Desigur, cei doi parteneri nu erau egali, legionarii fiind în evidentă poziție de subordonare, după ce căutaseră cu disperare ani la rând să recâștige bunăvoința germanilor. Totuși, începând din toamna 1944 și până în primăvara 1945 ei au fost principalul sprijin al Germaniei în România. Cât privește cercurile politice românești
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
preocupată de zdrobirea Germaniei. Forțele militare române din interior au fost drastic reduse, cele de pe front încadrate în dispozitivul sovietic și atent supravegheate, iar când semnalele au devenit neliniștitoare s-a trecut la neutralizarea comandanților. în al doilea rând, încercările legionarilor de a canaliza nemulțumirile populației și armatei în direcția unei acțiuni antisovietice de amploare nu puteau trece neobservate de serviciile secrete ale Kremlinului (NKVD/SMERȘ), foarte active și cu libertate absolută de mișcare în România. Pot fi stabilite relații între
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
existau între statele Cominformului și Iugoslavia lui Tito. Alții erau întorși de Iugoslavia în Bulgaria, unde erau internați în alte lagăre. Cunosc cazuri unde cei arestați în Iugoslavia au reușit să scape vorbind doar franțuzește, pretinzând că erau francezi. Exceptând legionarii care fugiseră între 1941 și ’44 în Germania sau Spania..., din acele categorii de fugari făceau parte atunci, în 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale României Mari, oameni maturi, căsătoriți. Pentru ei o fugă peste graniță se făcea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fost întâmplătoare și nu le-am căutat. Vedeam români, dar nu-i căutam cu dinadinsul. Mă duceam de câteva ori pe an la biserica română din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigrației. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru despre care nu se prea vorbea. Ca persoană, era foarte bonom și foarte accesibil. La biserică făceai cunoștințe de tot felul. Bineînțeles, erau reprezentate acolo toate curentele emigrației, de la legionari până la simpli țărani, fugari economici. Când am venit la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mare centru al emigrației. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru despre care nu se prea vorbea. Ca persoană, era foarte bonom și foarte accesibil. La biserică făceai cunoștințe de tot felul. Bineînțeles, erau reprezentate acolo toate curentele emigrației, de la legionari până la simpli țărani, fugari economici. Când am venit la Paris, era în toi procesul de calomnie deschis împotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de ficțiune și cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
foarte bine documentată, câteodată de scandal, dar nu de șantaj, cum afirmă astăzi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al românilor din exil, vreme de mulți ani singura sursă de informare a diasporei române. Emigrația era îndușmănită. Erau legionarii, puțini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau câteva foste cadre ale partidelor liberal și național-țărănesc cu oameni în vârstă, mai degrabă niște supraviețuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
considerată - pe drept sau pe nedrept - un fel de sursă de neplăceri, ba chiar catalogată drept fascistă de anumite cercuri care aveau tot interesul să prezinte emigrația română, sau poloneză, sau maghiară sub un aspect negativ. Evident că erau și legionari în emigrație, dar ei nu aveau acces niciodată la microfonul Europei Libere... Cât despre fruntașii politici ai emigrației, foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfârșit de an. Regele era foarte stimat de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Au existat două, chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitățile politice românești sub o lumină fascistă. Cineva din departamentul românesc a falsificat, de exemplu, o bandă de magnetofon astfel încât să reiasă că liderul țărănist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor. Asta, după ’90.... Da, după ’90. Autorul acestui fals a fost ușor descoperit pentru că se știa cine se ocupase la ora și în ziua respectivă de emisiunea în cauză..., și, în loc să fie dat afară imediat, a fost păstrat în funcție
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
său de pe rue Ribera pentru ședințele unui cenaclu la care au participat mulți dintre oamenii de cultură din exil. Folosind drept criteriu de selecție orientarea politică, Ion Solacolu identifică existența a patru valuri de emigrație, primul fiind constituit exclusiv din legionari, care părăsesc țara după instaurarea regimului antonescian. Asupra acestui prim val autorul nu se oprește „din motive a căror prezentare nu face obiectul scrierii de față”. în al doilea val îi plasează pe oamenii politici români și diplomații, în timp ce al
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Național-Țărănist, deși după estimările celor de la RFE, în 1950, numărul lor nu depășea 130. Partidul Național Liberal număra în jur de 20 de membri activi. Nu se pot face estimări nici în ceea ce-i privește pe socialiști și nici pe legionari, deși cel mai probabil aceștia erau cei mai numeroși. Se aflau în străinătate personalități marcante ale partidelor politice cum ar fi Mihai Fărcășanu din partea liberalilor, Alexandru Crețianu și Constantin Vișoianu din partea național țărăniștilor, dar și socialiști ca Eftimie Gherman, Sașa
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Gherman, Sașa Volman sau Șerban Voinea. Mulți dintre ei fuseseră în serviciul diplomatic român, având relații cu diferite personalități ale scenei mondiale. Nu trebuie uitat că în exil grupul politic cel mai numeros, și deci neomogen, a fost cel al legionarilor. Regele a acționat în continuare ca factorul constituțional care a încercat să medieze între diferitele grupuri. Prezența ultimului prim-ministru al României, generalul Nicolae Rădescu, și a fostului ministru de Externe Grigore Gafencu a influențat radical organizarea politică a exilului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în Occident care ar fi avut vreun efect în relațiile internaționale. în ceea ce privește profesia celor care alcătuiau comunitatea românilor din prima decadă a Războiului Rece, pot fi menționați diplomații care refuzaseră să se mai întoarcă în țară după instaurarea regimului antonescian, legionarii care părăsiseră România după rebeliunea legionară din ianuarie 1941, diplomații care făcuseră pare din guvernul condus de Ion Antonescu, soldații și ofițerii care, după ce fuseseră prizonieri în Germania, refuzaseră să se mai întoarcă în țară sau studenții care se aflau
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a reactiva prin sărbătoare memoria colectivă în exil. O a doua organizație culturală din exilul parizian a fost Centrul Român de Cercetări, o instituție creată sub patronajul prințului Nicolae. în ciuda reputației sale de organizație legionară, la Centru au conferențiat deopotrivă legionari declarați precum Paul Costin Deleanu, intelectuali de dreapta ca Horia Stamatu, Mircea Eliade sau Vintilă Horia, alături de Virgil Ierunca, de orientare stângistă. De asemenea, la Centru erau prezenți și apolitici precum Eugen Ionescu, dar și intelectuali evrei, printre care soții
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lui Constantin Amăriuței să scoată împreună o publicație literară. Acesta din urmă a fost de acord deoarece considera că, „pe vremea aceea, exilul nu cunoștea decât reviste «patriotice» (pentru a nu spune patriotarde) redactate în special de foști și prezenți legionari - divizați în tendințe ce se autodușmăneau, foști ofițeri, foști și fideli antonescieni, câțiva țărăniști de-ai lui Maniu, poate un liberal independent...”. în condițiile în care cei mai activi pe plan cultural au fost studenții care ajunseseră în Franța ca
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a exilului, căci, „deși România suferă sub povara comunismului, pseudo-jurnaliști în exil atacă și calomniază tot ceea ce este românesc în exil”. Cu toate acestea, în ciuda unei imparțialități exprimate, în paginile ziarului pot fi găsite afirmații precum „noi suntem imparțiali, dar legionarii ar trebui împușcați”. La rândul lor, evreii din România exilați la Paris aveau de asemenea propriul lor jurnal, Cuvântul nostru. Notre parole. Our Word, condus de I. Klein. Tot la Paris apăreau Caiete de mărturisire ortodoxă și Cronicarul condus de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
rolul fundamental al patriarhului Justinian în special. Pe de o parte, călugării reprezentau în imaginarul comuniștilor „armata neagră”, „dușmanul redutabil” (p. 17) al Securității; pe de altă parte, patriarhul era un adevărat proteguitor al „elementelor subversive” (p. 19) (călugări, preoți, legionari, foști membri ai partidelor istorice), în ciuda pericolelor la care se expunea. Mihai Ungheanu fixează cheia de lectură a „Introducerii” sale în momentul în care vorbește despre Religie și naționalism (autor Olivier Gillet) ca despre o carte cu care „istoriografii și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]