4,823 matches
-
a combina toate formele de artă cu Gesamtkunstwerkul său. Astăzi, dezbaterea continuă asupra faptului dacă muzica are sau nu sens. Cu toate acestea, cele mai multe opinii contemporane, care reflectă idei emergente din opinii de subiectivitate, in sens lingvistic, ce apar în Lingvistica cognitivă, precum și lucrarea lui Kuhn asupra prejudecății culturale în domeniul științei și alte idei asupra sensului și esteticii (de exemplu, Wittgenstein asupra construcției culturale în gândire și limbaj), apar a se îndrepta spre un consens că muzica oferă cel puțin
Muzică absolută () [Corola-website/Science/331513_a_332842]
-
1959-1964), în colaborare cu Șerban Cioculescu și Al. Rosetti, și a unei ediții critice dedicate lui Camil Petrescu (6 volume publicate în 1973-1983), în colaborare cu Al. Rosetti. De asemenea, a redactat fișele "Dicționarului limbii române" elaborat de Institutul de Lingvistică, sub coordonarea acad. Al. Rosetti.
Liviu Călin () [Corola-website/Science/337037_a_338366]
-
fi similare. În ciuda convingerii larg răspândite, în realitate "qi" este un concept neștiințific, neverificabil. n. ① Aer; gaz ② miros ③ spirit; vigoare; moralul ④ vital/material pentru energie (în Ch[inese] metafizica) ⑤ ton; atmosfera; atitudine ⑥ furie ⑦ respirație, respirație b.f. ① Vreme 天氣 "tiănqì" ② [lingvistică] aspirație 送氣 "sòngqì" v. ① furie ② enervez ③ bătăuș; insultă. În China antică, "qi" este descris ca "forța vitală".<br> Medicina tradițională chineză (TCM) afirmă că organismul are modele naturale de "qi" , care circulă prin canale numite "meridiane".<br> În TCM (medicina
Qi () [Corola-website/Science/337452_a_338781]
-
În lingvistica istorică și în sociolingvistică, termenul „substrat” denumește totalitatea elementelor lingvistice pătrunse din limba unei populații autohtone în altă limbă, în urma adoptării acesteia din urmă, care poate deveni sau nu o limbă nouă față de primele două. Noțiunea de substrat este importantă
Substrat (lingvistică) () [Corola-website/Science/331188_a_332517]
-
În lingvistică, polisemia sau polisemantismul este însușirea unui cuvânt de a evoca mai multe sensuri, capacitatea acestuia de a indica fie mai multe caracteristici semantice ale aceluiași obiect, fie caracteristica semantică comună a mai multor obiecte. Unii lingviști tratează și polisemia afixelor
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
derivate sunt condiționate sintagmatic de anumite îmbinări intrate în uz. Mare parte din lexicul unei limbi este polisemică, polisemia fiind un mijloc economic de îmbogățire a lexicului. Unii lingviști, de exemplu Michel Bréal, cel care a introdus termenul „polisemie” în lingvistică, văd o relație între dezvoltarea culturii pe care o vehiculează o limbă și îmbogățirea polisemică a cuvintelor. S-a observat de asemenea că polisemia depinde și de frecvența cuvintelor: cu cât un cuvânt este mai frecvent, cu atât are mai
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
e diferit de cel al designului grafic sau vizual prin faptul că pune accentul pe imagini ca expresii senzoriale ale semnificației culturale, spre deosebire de considerații pur estetice. Retorica vizuală a fost abordată dintr-o varietate de domenii academice, precum istoria artei, lingvistica, semiotica, studiile de cultură, comunicarea tehnică și de afaceri, comunicare verbală, și retorica clasică. În consecință, poate fi dificil de a discerne relația exactă dintre variile părți ale retoricii vizuale. Câteva exemple de artefacte pe care le analizează retorii vizuali
Retorică vizuală () [Corola-website/Science/334265_a_335594]
-
franceză "phrasème pragmatique" („frazem pragmatic”), "pragmatème" („pragmatem”), "énoncé lié à une situation" („enunț legat de o situație”), "expression liée" („expresie legată”), "formule situationnelle" („formulă situațională”) sau "phrase situationnelle" („propoziție/frază situațională”), care au făcut inițial numai obiectul altei ramuri a lingvisticii, pragmatica. În categoria parimiilor, din care fac parte tradițional proverbele, dictoanele, aforismele, maximele și sentințele, unii cercetători includ și devizele și sloganurile comerciale și politice sau sociale. Sunt mai mulți lingviști care au încercat o clasificare a unităților frazeologice. A. P
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
Frazeologia este o ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul îmbinărilor de cuvinte parțial sau total fixe, numite unități frazeologice, frazeme sau frazeologisme. Această disciplină este relativ tânără, afirmându-se ca atare începând cu anii 1970, și există controverse atât privitor la statutul ei exact
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
se ocupă cu studiul îmbinărilor de cuvinte parțial sau total fixe, numite unități frazeologice, frazeme sau frazeologisme. Această disciplină este relativ tânără, afirmându-se ca atare începând cu anii 1970, și există controverse atât privitor la statutul ei exact în cadrul lingvisticii, cât și la obiectul său, dat fiind că este greu de precizat ce îmbinări de cuvinte pot fi considerate unități frazeologice și care este tipologia lor. În același timp este discutată și terminologia folosită în domeniul ei. Primele elemente de
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
precizat ce îmbinări de cuvinte pot fi considerate unități frazeologice și care este tipologia lor. În același timp este discutată și terminologia folosită în domeniul ei. Primele elemente de frazeologie apar pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, în lucrări de lingvistică generală, prin menționarea cu diferite alte denumiri a ceea ce numim aici unități frazeologice. Astfel, în legătură cu limba germană, Hermann Paul (1880) indică prezența unor expresii fixe formate din elemente care constituie un bloc, folosite în mod frecvent și cu un sens
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
ocupă de frazeologie, pe terenul limbii lor ori în perspectivă bi- sau plurilinguală. Există o Societate Europeană de (EUROPHRAS) înființată în 1999, care organizează colocvii și scoate publicații în domeniu. Frazeologia fiind o disciplină relativ tânără, însuși statutul ei în cadrul lingvisticii este controversat. După unii autori este o subramură a lexicologiei, după alții, frazeologia ține de lexicologie și de sintaxă. Frazeologia are de fapt un caracter mai larg interdisciplinar, dat fiind că unitățile frazeologice sunt studiate din mai multe puncte de
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
franceză "phrasème pragmatique" („frazem pragmatic”), "pragmatème" („pragmatem”), "énoncé lié à une situation" („enunț legat de o situație”), "expression liée" („expresie legată”), "formule situationnelle" („formulă situațională”) sau "phrase situationnelle" („propoziție/frază situațională”), care au făcut inițial numai obiectul altei ramuri a lingvisticii, pragmatica. În categoria parimiilor, din care fac parte tradițional proverbele, zicalele (sau dictoanele), aforismele, maximele și sentințele, unii cercetători includ și devizele și sloganurile comerciale și politice sau sociale. Mai apar ca unități frazeologice și unele epitafuri, inscripții de pe tricouri
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
anii de liceu la București, în anii '30 ai secolului al XX-lea. De la începutul anilor 1990 opera sa literară a început să fie publicată și în limba română (cf «M. Sadoveanu: o ipostază românească a relației național-universal» //Revistă de Lingvistică și Știință Literară, Chișinău, 1992, nr. 3—4). În anul 2000 el a fost distins cu medalia românească «150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu» pentru scrierea capitolului „Un român la Viena” în enciclopedia "Viena - ca un magnet", publicată
Mihail Fridman () [Corola-website/Science/335363_a_336692]
-
În lingvistică, termenul „idiom” (în română din cuvântul francez "idiome", la rândul său din latinescul "idioma" provenind din cuvântul grecesc "ἰδίωμα - idíōma") înglobează termenul „limbă”, termenii care denumesc diversele feluri de limbi (de exemplu „limbă creolă”, „pidgin”, „"lingua franca"”, „limbă vehiculară” etc.
Idiom () [Corola-website/Science/331640_a_332969]
-
francezei de către toți locuitorii, în detrimentul idiomurilor locale. În secolul al XX-lea, franceza contemporană cunoaște o pierdere de teren pe plan mondial în favoarea limbii engleze, dar continuă să fie una din limbile de comunicare internațională, căutându-se printr-o politică lingvistică oficial adoptată să se limiteze pe cât posibil influența englezei asupra ei, și să se mențină răspândirea pe care o mai are în lume. Cucerirea Galiei de către romani s-a extins pe mai multe decenii. În anul 120 î.Hr., ei au
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
idiomurile locale, în numele libertății, existând chiar tendința de a se traduce documentele oficiale ale autorităților în acele idiomuri, dar începând cu 1794, orientarea se inversează. Începe combaterea înverșunată a idiomurilor locale, guvernul adoptând pentru prima oară în Franța o politică lingvistică clară de impunere a limbii franceze ca limbă națională, cu rolul de a realiza unitatea națiunii. Se ajunge până la instituirea pedepsei cu închisoarea pentru funcționarii publici care redactează documente în alt idiom decât franceza. În Franța exista deja de la sfârșitul
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
În anul 1972 a absolvit Gimnasiul Leibniz din Essen-Altenessen. Din anul 1972 până în anul 1977 a studiat lingvistică comparată, sinologie, studii japoneze și indologie la universitățile din Marburg și Berlin (Universitatea Liberă) . Între anii 1977 și 1990 a deținut diferite funcții în calitate de asistent de cercetare și universitare și că lector universitar la Berlin, Viena și Salzburg. Ca asistent
Jost Gippert () [Corola-website/Science/335828_a_337157]
-
japoneze și indologie la universitățile din Marburg și Berlin (Universitatea Liberă) . Între anii 1977 și 1990 a deținut diferite funcții în calitate de asistent de cercetare și universitare și că lector universitar la Berlin, Viena și Salzburg. Ca asistent de cercetare pentru lingvistică computaționala orientalista în anul 1991, a habilitat la Universitatea din Bamberg, cu o teza despre cuvintele iraniene împrumutate în limba armeana și georgiana. preda din anul 1994 lingvistică comparată la Universitatea Johann Wolfgang Goethe din Frankfurt pe Main. Din anul
Jost Gippert () [Corola-website/Science/335828_a_337157]
-
lector universitar la Berlin, Viena și Salzburg. Ca asistent de cercetare pentru lingvistică computaționala orientalista în anul 1991, a habilitat la Universitatea din Bamberg, cu o teza despre cuvintele iraniene împrumutate în limba armeana și georgiana. preda din anul 1994 lingvistică comparată la Universitatea Johann Wolfgang Goethe din Frankfurt pe Main. Din anul 1996, el este membru străin al Academiei de Stiinte la Gelați (Georgia), din anul 2002, membru la comisia Turfan, iar din anul 2007 membru la Centrul "Limba" al
Jost Gippert () [Corola-website/Science/335828_a_337157]
-
acelaș oraș a primit titlul de doctor onorific al Universității Ivane Javakhishvili în anul 2009 și în anul 2013 un doctorat onorific de la Universitatea Sota Rustaveli din Batumi (Georgia). Interesele sale de cercetare includ de la numirea sa ca profesor de lingvistică comparată la Universitatea Johann Wolfgang Goethe din Frankfurt în anul 1994 în plus față de limbile indo-europene și istoria lor, precum și tipologia limbilor, limbile zonei Caucazului. În ultimul timp sunt proiecte internaționale de cooperare sub conducerea să. Ca lingvist computațional a
Jost Gippert () [Corola-website/Science/335828_a_337157]
-
timp sunt proiecte internaționale de cooperare sub conducerea să. Ca lingvist computațional a inițiat în anul 1987 proiectul TITUS, care are ca scop dezvoltarea de date electronice textuale primare în limbile ancestrale indo-europene și învecinate. Interesele sale de cercetare includ lingvistică istorico-comparativă, tipologia limbilor, corpusuri electronice, documentație multimedia de limbi, analiza electronică a manuscriptelor. este fondator și director al proiectului TITUS (Tezaur texturile și materiale de voce indo-europene), care are ca scop o captură digitală completă a materialului de tradiție textuala
Jost Gippert () [Corola-website/Science/335828_a_337157]
-
a fost citită de un public larg, în special în Orient, însă cuprinde un conținut ofensator pentru școala malekită. O altă lucrare renumită pentru exprimarea sa concisă este "Al-Mufașșal fī ʿilm al-ʿArabīyah / Kităb al Mufașșal fī al-Naḥw "("Tratat detaliat privind lingvistica limbii arabe"), scrisă între anii 1119-1121 și publicată în 1859. De asemenea, este autorul unei colecții de proverbe vechi. "Cartea colierelor de aur în predicile și discursurile lui Al -Zamaḫšarī (Kităb ațwăq al-ḏahab fī-l mawă`iḏ wă-l-ḫuțab lī-l- Zamaḫšarī"), tradusă
Al-Zamaḫšarī () [Corola-website/Science/333600_a_334929]
-
filologie, cu teza "Memorialistica de călătorie (până la 1900) între real și imaginar", apărută ulterior în formă monografica. Activează ca secretar literar al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași (1991-1993), editând revista „Stagiunea". A fost secretar de redacție al „Anuarului de lingvistică și istorie literară" (1988-1991) și face parte (din 1993) din redacția „Revistei române". După 2000 devine profesor asociat la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași. Ca publicist, Faifer contribuie la "Convorbiri literare", "Anuarul de lingvistică, istorie literară și folclor
Florin Faifer () [Corola-website/Science/333355_a_334684]
-
redacție al „Anuarului de lingvistică și istorie literară" (1988-1991) și face parte (din 1993) din redacția „Revistei române". După 2000 devine profesor asociat la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași. Ca publicist, Faifer contribuie la "Convorbiri literare", "Anuarul de lingvistică, istorie literară și folclor". "Ateneu", "Contemporanul", "Cronică", "Dialog", "Revista de istorie și teorie literară", Viața Românească ș.a. Bogdan Ulmu, teatrolog și profesor universitar, 1 septembrie 2013: ""A scris mult, cu acribie, cu seriozitate: despre teatrul românesc, despre cel universal, despre
Florin Faifer () [Corola-website/Science/333355_a_334684]