4,923 matches
-
Floarei Băcilă, funcționară, și al lui Iosif Băcilă, tâmplar. Urmează școala generală în localitatea natală, apoi liceul în comuna Bozovici (1961-1965) și Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1968-1972). A debutat cu poezie în revista „Orizont” (1979). Imaginea-cheie a liricii lui B. este aceea a locului natal, văzut ca spațiu privilegiat, generator de sentimente și aserțiuni lirice, textul reflectând puternice afinități cu poezia lui Lucian Blaga: „Să știi că-i frumos / Să te auzi în cuvânt / (veghe adunată într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285524_a_286853]
-
structurarea versului lui B. El urmează atât tiparul poeziei populare, cât și al versului alb, într-o încercare, nu lipsită de farmecul melancoliei împăcate cu trecerea, de a aduce în peisajul liric câteva elemente specifice, de atmosferă și tonalitate, continuând lirica bănățeană interbelică, în linia lui Grigore Popiți și Constantin Miu-Lerca. SCRIERI: Lumina cântecului, Timișoara, 1986; Poeme, Reșița, 1993; Poeme Sânziene, Reșița, 1997; Îndestularea cu dor, Reșița, 1997; Oglinzi în inima pietrei, Reșița, 2002. Repere bibliografice: Olimpia Berca, Dintre sute de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285524_a_286853]
-
Alexandru Șahighian. Urmează, la București, Liceul German (1957-1969) și Facultatea de Limbi Germanice (1969-1974). Va fi profesor la Liceul „Dimitrie Cantemir” din capitală (1974-1977), apoi redactor la revistele „Secolul 20” (1977-1994) și „Lettre internaționale” (din 1994). Debutează cu versiuni din lirica lui Eugen Jebeleanu în revistă „Neue Literatur” (1973), continuând să colaboreze cu traduceri de proza și poezie difuzate la radio sau publicate în presă literară („Secolul 20”, „România literară”, „Neue Literatur”, „Allgemeine Deutsche Zeitung”, „Lettre internaționale” ș.a.). Este coeditor și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289432_a_290761]
-
cu traduceri de proza și poezie difuzate la radio sau publicate în presă literară („Secolul 20”, „România literară”, „Neue Literatur”, „Allgemeine Deutsche Zeitung”, „Lettre internaționale” ș.a.). Este coeditor și traducător, alături de Mihai Isbășescu, al unei antologii în limba germană din lirica română contemporană (Eine Welt wird geboren, 1974). Prima carte tradusă singur, Eleșteul (1976), aparține prozatorului german din România Arnold Hauser. Cunoscător al culturii de expresie germană, S. s-a implicat în acțiunea de familiarizare a cititorului român cu ideile, literaturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289432_a_290761]
-
Molière-Teatru, traducere de Victor Eftimiu, Editura Univers, București, 1973, p. 458. 142 Aï, Ay sau Aÿ este un sat din Regiunea Champagne, situat la 3 km nord-est de Epernay, la picioarele muntelui Reims. 143 Variantă preluată din volumul Antologie din lirica franceză, ediție bilingvă, traducere de C. D. Zeletin, Editura Pandora M, Târgoviște,2006, 144 Variantă preluată din volumul Florile răului, C. Baudelaire, traducere de Virgil Teodorescu, Editura Minerva, București, 1978, pp. 177-178. 145 J.F. Gautier, Le vin à travers les
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
zilei, București, 1979; Tabloul singuraticului, postfață Dana Dumitriu, București, 1979; Pavilionul, București, 1981; Studiul de noapte, București, 1982; Pasagerul, București, 1985; Strada Occidentului, București, 1986; Coridorul, București, 1989; Vizită la domiciliu, București, 1989; Goana după vânt, București, 1999. Traduceri: Din lirica turcă contemporană, îngr. și pref. trad., București, 1974 (în colaborare cu Nevzat Yusuf și Agiemin Baubec); Antologie de poezie lirică turcă, de la începuturi până azi, îngr. trad., București, 1979 ( în colaborare cu Nevzat Yusuf). Repere bibliografice: Anghel Dumbrăveanu, „Templu sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
care celebrează tractoarele, uzina nouă și, mai ales, iarăși și iarăși, partidul unic, ca în Coboară munții (1955), La marginea câmpiei (1957), Amiezile veacului (1961) ș.a. Poetul se socotește „slobod” să cânte, și în cântecul lui abundă locurile comune ale liricii epocii: 23 August, armata clasei muncitoare, Grivița ’33, cu deosebire „era roșie a comunismului”, „era incandescenței”. O poezie lozincardă, grandilocventă, scrisă mai toată pentru brigăzile artistice de agitație. Ceva mai mult firesc aduce M. în versurile pentru copii din cărțile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288310_a_289639]
-
sa, Getta-Hélène Rally, studiului bibliografic, concretizat în lucrarea Bibliographie franco-roumaine (I-II, 1930). Întors în țară, a fost o vreme secretar al Fundațiilor Regale pentru Literatură și Artă. După cel de-al doilea război mondial s-a dedicat traducerilor din lirica medievală franceză, izbutind să tipărească transpuneri din opera lui Ronsard (1967), Tristan și Iseut, în versiunea modernă a lui Joseph Bédier (1970), și o antologie din creațiile Pleiadei (I-II, 1975-1976). Preferințele lirice ale tânărului R. sunt destul de eclectice: în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289124_a_290453]
-
a sugestiei și stăpânirea versificației nu compensează total deficitul de forță lirică. Însușirile artizanului, familiarizarea îndelungă cu spiritul culturii medievale, răbdarea de giuvaergiu în cizelarea poeziilor cu forme fixe vor face însă din R. un tălmăcitor de excepție al vechilor lirici francezi, nu o dată versiunile lui fiind aproape desăvârșite. Valoarea antologiilor alcătuite de el este sporită de note și comentarii, toate dezvăluind o cunoaștere în profunzime a subiectului, concurând-o pe aceea a specialiștilor francezi. Merite deosebite are și Bibliographie franco-roumaine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289124_a_290453]
-
și nepăsarea contemporanilor și pledează pentru încrederea într-o renaștere a neamului. Sunt evocați Ștefan cel Mare, Heliade („nemuritorul”), Bălcescu („martirul fără mormânt”), Alecsandri (poetul „deșteptării”). Stanțele antimonarhice au vigoare protestatară și limpezime, dar aparțin mai mult cronicii politice decât liricii. Volumul Poeme și maxime (1885) cuprinde versuri erotice și elegiace, fade ca expresie a sentimentului, precum și declarații de adeziune la o poezie militantă. SCRIERI: Procesul epocei în versuri, București, 1883; Poeme și maxime, București, 1885; George Crețeanu, pref. G. Missail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289790_a_291119]
-
esențial în impulsionarea culturii bănățene jucat de Camil Petrescu, G. Călinescu, Lucian Blaga și Aron Cotruș, care au trăit o perioadă la Timișoara sau la Lugoj. Istoricul literar emite opinii legate de specificul local în poezie, de tendințele noi în lirică, iar în partea a doua a lucrării se concentrează asupra unor scrieri ale lui Mihai Eminescu (Filosofia „Sărmanului Dionis”), G. Bacovia, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu sau teoretizează pe marginea versificației moderne. Poemele din Anotimp interior țin de o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
al erosului răsfrânt în amintiri nostalgice sau al meditației asupra actului de creație. Ț. a realizat și traduceri din Charles Baudelaire și Paul Valéry, unele selectate ulterior în antologii. SCRIERI: Premise literare, Timișoara, 1976; Anotimp interior, Timișoara, 1980. Antologii, ediții: Lirica timișoreană (1944-1969), pref. edit., Timișoara, 1970; O, mamă, dulce mamă..., pref. Ana Blandiana, Timișoara, 1973; Ion Popovici-Bănățeanul, În lume, pref. edit., Timișoara, 1973; Cassian R. Munteanu, Bătălia de la Mărășești, pref. edit., Timișoara, 1977; Virgil Birou, Oameni și locuri din Căraș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
Afirmarea”, „Curentul magazin” ș.a. După ce își tipărește la Craiova placheta Versuri (1937), îi apar în colecția „Adonis”, printre ai cărei fondatori se numără, volumele Țărm sacru (1938), Iulia Hasdeu (1939), Critice (I, 1939), Soare pe Prut (1941), Brățări (1944) și Lirica lui Virgil Treboniu (1944). Poezii ale sale sunt incluse în antologiile Primăvara, vara, destinul, Dumnezeu, toamna, iarna (1938), Dragostea văzută de șapte poeți (1939), scoase în aceeași colecție. Mai multe pasteluri, în genere autumnale (Stanțe, Teama, Sfârșit, Final, Umbre), din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288295_a_289624]
-
mai semnat și câteva texte pretins critice, în fapt laude exagerate aduse fratelui său ori prietenilor. SCRIERI: Versuri, Craiova, 1937; Țărm sacru, București, 1938; Iulia Hasdeu, București, 1939; Critice, I, București, 1939; Soare pe Prut, București, 1941; Brățări, București, 1944; Lirica lui Virgil Treboniu, București, 1944. Repere bibliografice: G. Călinescu, „Versuri”, ALA, 1937, 881; N. Gr.[Camil Petrescu], Cel dintâi volum, „Fotbal”, 1937, 4; D. Petrescu, „Versuri”, „Bugeacul”, 1937, 2-3; Virgil Despin, „Versuri”, „Drum”, 1937, 3; Leonida Secrețeanu, „Versuri”, „Sbucium”, 1937
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288295_a_289624]
-
Elementele corporalității simbolice - neutră, discretă atât ca agitație retorică, cât și ca încărcare referențială - nu ghidează către un sens sub formă de poantă; de aici, o amânare, o indecizie a etalării sensului în majoritatea poemelor. Acesta fiind regimul general al liricii lui R., o relativă evoluție nu poate fi totuși respinsă. Ninge la izvoare umple pliurile unei recuzite modic decrepite (pluvială-lichidă-autumnală etc.) - direcționată cel mai adesea regresiv, către un spațiu al unei blânde surpări cvasiamniotice - cu sonoritățile unei retorici care, deși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
bine cunoscut nouă: „poezii bune dar cu lipsuri”. Dezbateri mai ample s-au stârnit în legătură cu un volum apărut în anul precedent, semnat de Eugen Frunză. UN POET APĂRAT: EUGEN FRUNZĂ Ne amintim că, în campania împotriva diferitelor - „isme” care bântuiau lirica vremii (schematism, formalism, idilism, obiectivism etc.) susținută în anul precedent îndeosebi de Almanahul literar din Cluj, o serie de exemple ilustrative pentru atari manifestări - ca și pentru altele: neglijență stilistică, manierism - erau și din poeziile lui Eugen Frunză. Ceea ce părea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
o mai veche idiosincrazie a clujenilor - un articol critic al lui A.E. Baconsky la adresa unor poezii ale lui Eugen Frunză, publicate în Viața românească. Aceasta (revista), în numărul proxim, prin pana lui Mihai Gafița, face o radiografie a neajunsurilor liricii publicate în revista clujeană. Meciul Viața românească-Almanahul literar, Cluj continuă; căci acesta din urmă, în două numere la rând, deși într-un context mai larg, revine la critica lui E. Frunză menținându-se pe poziții (în nr.6), iar în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Contemporanul și dv. cei din provincie? Atâta viață cu binele, cu răul ei, cu eforturile, succesele și eșecurile ei - n-ar merita două coloane duminica, de cronică literară și încă o coloană de note și ecouri?”. ASPECTE ALE POEZIEI Reconsiderarea liricii prin prisma artei tipizării a scos la iveală o serie de infirmități ale „producției poetice”, favorizând câteva (puține) răbufniri de nemulțumire, din partea poeților, față de funcția tot mai lamentabilă, rezervată acesteia în cetate; criticii literari nu neagă nici ei evidența, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
înseamnă că în 1953 liderii poeților nu vor demonstra forța frontului liric, despre capacitatea poeziei de a reda și mobiliza fațetele vieții. Iată-l, de pildă, pe Mihai Beniuc 52 demonstrând „primăvara poeziei noastre”, făcând o sinteză a evoluției noii lirici în cei cinci ani ai republicii: „Dacă peste veacuri nepoții noștri vor citi volumul Poezie nouă în R.P.R., tipărit la sfârșitul anului 1952 putea-vor ei, oare, să-și dea seama, să simtă și să vadă, zugrăvită în icoanele și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
care întârzie și a uitat să-i spună dacă are sau nu vreo ședință în seara respectivă (...)”. Așadar, chiar și-ntr-un material festiv cum este acesta, publicat de autor în numărul de 1 mai, sunt remarcate două lipsuri ale liricii de după 1947 - și am spune noi mai demult, de după august 1944 - poezia de dragoste și poezia satirică. Poeții se vor conforma noilor comandamente lirice, scriind poezii de dragoste, precum și fabule, pe care le vom detalia în capitolele următoare. Până atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
demult, de după august 1944 - poezia de dragoste și poezia satirică. Poeții se vor conforma noilor comandamente lirice, scriind poezii de dragoste, precum și fabule, pe care le vom detalia în capitolele următoare. Până atunci să încercăm să creionăm «aria cenușiului» în lirică, recte: poezii de mântuială, clișeu, șablon, schematism, «simțiri reci-imagini banale» și altele, așa cum au fost ele dezvăluite în presă. Un prim semnal de alarmă trage A.E. Baconsky. declanșând duelul Almanahul literar - Viața românească de care pomeneam mai devreme. Referindu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fiind pomenit, preponderent, în contexte negative. Teoretizând dogmatic și intransigent, prin formule ca: „noi milităm”, „noi cerem”, - conceptul și nivelul tipicului în poezie, S. Damian 55 dezvăluie multe aspecte ne-tipice și ne-luptătoare, poezii cenușii, monotone, plicticoase, moleșitoare în lirica vremii, în contrast cu poezii valabile, militante, civice semnate de M. Beniuc și E. Frunză. Măsura originalității, a individualității poetice este dată, în opinia criticului de la Contemporanul de forța politică, civică și mobilizatoare a versurilor, de nivelul implicării în contingent: „Dacă cititorul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
măsură dificultățile cu care se luptă și au de luptat poeții noștri atunci când își propun să vorbească într-un chip mai direct despre lumea lor interioară, despre gândurile și trăirile care-i încearcă (...) Nu s-ar putea spune că în lirica noastră au lipsit cu totul cazurile de «evadare», când unul sau altul dintre poeți, desprinzându-se din «gros», au încercat în mod curajos s-o rupă cu pedalarea pașnică, rutinieră și fără perspectivă. Evadarea aceasta a și reușit în câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
când unul sau altul dintre poeți, desprinzându-se din «gros», au încercat în mod curajos s-o rupă cu pedalarea pașnică, rutinieră și fără perspectivă. Evadarea aceasta a și reușit în câteva cazuri, și ei îi datorăm unele succese ale liricii noastre. Există însă și cazuri când «fugarii», nerezistând ritmului accelerat al cursei, au fost readuși în «pluton», ba chiar au rămas în urma lui. Și întrucât e vorba aici de poezia de dragoste (unde rutina, convenționalismul și tonul declarativ n-au
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
praf o seamă de creații lirice ale unora din cei mai iubiți poeți ai noștri ca Maria Banuș, Eugen Frunză, Veronica Porumbacu și alții. El stăruie îndeosebi asupra poeziei lui Eugen Frunză, văzând în ea expresia «unor însemnate slăbiciuni ale liricii noastre». Nimeni nu contestă că poezia lui Eugen Frunză sau a celorlalți poeți vizați în articol suferă anumite lipsuri. Aici e vorba însă de amplificarea malițioasă a acestor lipsuri, autorul articolului urmărind astfel să «lichideze» creațiile respective în întregul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]