4,919 matches
-
comandant de companie la Regimentul 301 Mecanizat (1973-1977); locțiitor de comandant de batalion, comandant de batalion și ofițer 2 la Regimentul 301 Mecanizat (1977-1983); șef de stat major și comandant la Regimentul 282 Mecanizat (1983-1989); șef de stat major (prim-locțiitor al comandantului) la Divizia 11 Mecanizată din Oradea (1989-1990). În perioada Revoluției din 1989, maiorul Eugen Bădălan, era șef de Stat Major la Divizia 11 Mecanizată de la Oradea din cadrul Armatei a IV-a Transilvania și avea în subordine 22 ofițeri
Eugen Bădălan () [Corola-website/Science/304913_a_306242]
-
67 Mecanizate (1990-1994), apoi comandant al Corpului 8 Armată (1994-1995). În perioada 18 octombrie 1995 - 12 septembrie 1997, generalul de brigadă Eugen Bădălan a îndeplinit funcția de comandant al Armatei a II-a, dislocată în garnizoana Buzău. Este apoi prim-locțiitor al șefului Statului Major al Trupelor de Uscat (1997-1998); șef al Direcției Protecție și Siguranță Militară - fosta Direcție a Contrainformațiilor Militare (1998-1999); locțiitor și adjunct al șefului Statului Major General (1999-2000). A fost avansat la gradul de general de corp
Eugen Bădălan () [Corola-website/Science/304913_a_306242]
-
a îndeplinit funcția de comandant al Armatei a II-a, dislocată în garnizoana Buzău. Este apoi prim-locțiitor al șefului Statului Major al Trupelor de Uscat (1997-1998); șef al Direcției Protecție și Siguranță Militară - fosta Direcție a Contrainformațiilor Militare (1998-1999); locțiitor și adjunct al șefului Statului Major General (1999-2000). A fost avansat la gradul de general de corp de armată (cu 3 stele) la 25 octombrie 2000 , fiind numit în funcția de șef al Statului Major al Forțelor Terestre (noiembrie 2000
Eugen Bădălan () [Corola-website/Science/304913_a_306242]
-
militar, precum și Facultatea de Arme Întrunite din cadrul Academiei Militare Generale. Este numit apoi în funcția de șef al Biroului 3 din Secția a 2-a a Direcției Cadre a Forțelor Armate Române. Începând din anul 1955, a îndeplinit funcțiile de locțiitor al comandantului la Regimentul 156 Mecanizat și la Regimentul 106 Mecanizat, ofițer 1 în Direcția Pregătire de Luptă, locțiitor de comandant la Divizia 1 Mecanizată și comandant al Diviziei 11 Mecanizate (1967-1973). Apoi, în perioada 7 iunie 1973 - 28 iunie
Ion Hortopan (general) () [Corola-website/Science/304922_a_306251]
-
3 din Secția a 2-a a Direcției Cadre a Forțelor Armate Române. Începând din anul 1955, a îndeplinit funcțiile de locțiitor al comandantului la Regimentul 156 Mecanizat și la Regimentul 106 Mecanizat, ofițer 1 în Direcția Pregătire de Luptă, locțiitor de comandant la Divizia 1 Mecanizată și comandant al Diviziei 11 Mecanizate (1967-1973). Apoi, în perioada 7 iunie 1973 - 28 iunie 1976, este comandantul Armatei a 3-a, dislocată la Cluj. La data de 1 iulie 1976, generalul-locotenent Ion Hortopan
Ion Hortopan (general) () [Corola-website/Science/304922_a_306251]
-
ales în funcția de secretar general al Partidului Comunist Român, Ilie Ceaușescu avansează în cadrul Ministerului Apărării Naționale. Devine unul dintre responsabilii cu istoria militară a României, predând cursul de istorie militară la Academia Militară Generală ca lector, lector superior și locțiitor șef de catedră (februarie 1968 - decembrie 1970) și apoi lucrând pe postul de cercetător științific principal I (1970-1972) și șef Sector în Secția de istorie militară la C.S.C.I.T.M. (august 1972 - martie 1975). În martie 1975 a fost numit în funcția
Ilie Ceaușescu () [Corola-website/Science/305621_a_306950]
-
(n. 3 noiembrie 1928, Comuna Cobia, Dâmbovița - d. 9 ianuarie 2007, București) a fost un general de armată, politician comunist român. Studii: Școala Militară Politică Ineu (1948 - 1949), Cursul de locțiitori politici de regimente și instructori de M.U. (noiembrie 1950 - mai 1951), Cursul academic superior de comandanți și șefi de state majore de pe lângă Academia Militară (octombrie 1954 - octombrie 1955) și Academia Militară Generală - Facultatea de Arme Întrunite (1965 - 1968), ca
Ion Dincă () [Corola-website/Science/305634_a_306963]
-
1955) și Academia Militară Generală - Facultatea de Arme Întrunite (1965 - 1968), ca șef de promoție. Grade obținute: locotenent - 1949, locotenent major - 1950, căpitan - 1951, maior - 1952, locotenent colonel - 1954, colonel - 1959, general maior - 10 martie 1961, general locotenent - august 1969. Locțiitor politic al comandantului Batalionului 3 transmisiuni (mai 1950 - martie 1951), șef birou în Direcția organizare și instructaj (martie - mai 1951), șef Secție și locțiitor al șefului Direcției Organizare din D.S.P.A. (mai 1951 - octombrie 1954) și șef Secție politică Corpul 81
Ion Dincă () [Corola-website/Science/305634_a_306963]
-
maior - 1952, locotenent colonel - 1954, colonel - 1959, general maior - 10 martie 1961, general locotenent - august 1969. Locțiitor politic al comandantului Batalionului 3 transmisiuni (mai 1950 - martie 1951), șef birou în Direcția organizare și instructaj (martie - mai 1951), șef Secție și locțiitor al șefului Direcției Organizare din D.S.P.A. (mai 1951 - octombrie 1954) și șef Secție politică Corpul 81 Artilerie a.a. (octombrie 1955 - iulie 1957) El a îndeplinit funcția de secretar al Consiliului Politic Suprem al Armatei (iunie 1960 - iunie 1965), urmat
Ion Dincă () [Corola-website/Science/305634_a_306963]
-
până la arest a fost moșier. 11. Baltaga, Alexandr Stepanovici, 1861 a. n., fost deputat în „Sfatul Țării”, are 12 ordine și medalii ale guvernului român, până la arest a fost mitropolit al Basarabiei. 12. Secara Nicolai Grigorievici, 1894 a. n., fost locțiitor al Ministrului Apărării în „Sfatul Țării”. Până la arest a fost moșier. 13. Turcuman Grigorii Nicolaevici, 1890 a. n., fost ofițer al armatei țariste. Până la arest a fost moșier. 14. Botnariuc Stepan Mefodievici, 1875 a. n., membru marcant al partidelor burgheze
Sfatul Țării () [Corola-website/Science/305823_a_307152]
-
României). A absolvit Institutul Agricol “M.V.Frunze” din Chișinău, apoi studiile de aspirantura la Universitatea de Stat din Moldova. Este doctor în științe filozofice. După absolvirea Institutului Agricol în anul 1962 își începe activitatea în câmpul muncii în calitate de agronom-șef, locțiitorul președintelui colhozului, secretar de partid, presedintele colhozului “Pobeda” din satul Copceac (pe atunci în raionul Taraclia). Din anul 1975 și până în anul 1979 activează în funcția de președinte al Sovietului Colhozurilor din orașul Ciadîr-Lunga. Apoi, în perioada 1979-1987 este prim-
Gheorghe Tabunșcic () [Corola-website/Science/305362_a_306691]
-
Roma) a fost un membru al familiei de´Medici și papă al Romei din 18 noiembrie 1523 până la moartea lui. Fiind un fiu ilegitim al lui Giuliano de´Medici din Florența, devreme a intrat în Ordinul Ioaniților devenind prior, adică locțiitorul starețului la Capua. Vărul lui, papa Leon al X-lea, l-a declarat un fiu al familiei de´Medici rezultat dintr-o căsnicie secretă. Astfel Giulio a putut să ocupe fel și fel de funcții profitabile. De pildă, era: arhiepiscop
Papa Clement al VII-lea () [Corola-website/Science/305439_a_306768]
-
era o opțiune realistă. După ce dusese la bun sfârșit negocierile pentru vânzarea provinciei Alaska către Statele Unite, în 1869, Stoeckl și-a prezentat demisia pe motive de sănătate. Vladimir Andreevici Bodisko, fost agent al Companiei Ruso-Americane a fost desemnat temporar ca locțiitor al șefului legației Rusiei de la Washington. Ca soluție definitivă, Cancelarul Gorceakov a propus numirea protejatului său, , ca trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei în Statele Unite. Deși, inițial, Țarul Alexandru al II-lea al Rusiei avusese rețineri în legătură cu această numire
Constantin Catacazi () [Corola-website/Science/312998_a_314327]
-
comunist și denunțarea unilaterală la 17 iunie 1948 a Concordatului de către același regim, Biserica Romano-Catolică a fost supusă unei cenzuri severe. Pentru a asigura continuitate în conducerea diecezelor, Sfântul Scaun a intervenit cu instrucțiuni speciale, jurisdicția diecezei fiind încredințată unor locțiitori de episcop, sub denumirea de ordinarius substitutus. După moartea episcopului Marcu Glaser la 25 mai 1950, conducerea Diecezei a fost preluată pe rând de către cei doi ordinarius substitutus numiți de către episcopul Glaser: pr. Gheorghe Peț (25 mai 1950 - 15 noiembrie
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
pr. Petru Pleșca. După arestarea celor doi ordinarii substituți (Peț și Clofanda), la data de 11 martie 1951, Mons. Petru Pleșca a preluat conducerea Diecezei de Iași în calitate de ordinarius substitutus. Mons. Petru Pleșca a fost recunoscut de către Ministrul Cultelor ca locțiitor al episcopului romano-catolic de Iași încă de la 27 aprilie 1951. Deoarece conform articolului 22 din noua Lege a Cultelor, promulgată de guvernul comunist în anul 1948, Arhidieceza de București a fost înglobată în cea de Iași, iar astfel din punct
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
Adunare Națională. După moartea lui Stalin, în 1953, Ion Eremia pledează deschis pentru analizarea cultului personalității „marelui conducător” și pentru reformarea Partidului Muncitoresc Român. La 30 aprilie 1955, printr-un decret al MAN, Ion Eremia este eliberat din funcția de locțiitor al ministrului Forțelor Armate, iar în iunie 1955, Biroul Politic al Partidului Muncitoresc Romîn numește o comisie pentru „a stabili comportamentul generalului Ion Eremia”. La 22 noiembrie 1955 este trecut în rezervă prin decret al prezidiului MAN, iar la 17
Ion Eremia () [Corola-website/Science/313512_a_314841]
-
al Cezareei Capadociei. Pentru a se perpetua amintirea acestui scaun episcopal străvechi, Sinodul Patriarhiei de la Constantinopol, în timpul patriarhului Sofronie, a decis la data de 10 octombrie 1776, ca mitropolitul Ungrovlahiei (cu reședința la București) să poarte și titlul onorific de „locțiitor al Tronului episcopal din Chesareea (Cezareea) Capadociei”. Din anul 1925, acest titlu este purtat de către patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Primul mitropolit al Ungrovlahiei care a purtat acest titlu onorific a fost Grigorie al II-lea de la Colțea (1710-1787). Acesta a
Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei () [Corola-website/Science/313542_a_314871]
-
absolvit cursurile Academiei Teologice din Moscova, absolvind cu titlul de candidat în teologie, prin susținerea tezei cu tema ""Serviciul pastoral al Sfântului Iov, egumenul Mănăstirii Lavra Pochaev"". Odată cu absolvirea Academiei Teologice din Moscova, este transferat la 20 iulie 1988 ca locțiitor al starețului Mănăstirii Lavra Poceaev (din Ucraina de Vest), slujind acolo până în noiembrie 1990. Prin hotărârea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene din 24 noiembrie 1990, arhimandritul Onufrie Berezovski a fost numit în funcția de episcop al Cernăuților și Bucovinei
Onufrie Berezovski () [Corola-website/Science/313636_a_314965]
-
Stat Major al Ministerului Apărării Naționale. Cu această ocazie, s-a reintrodus în aviație uniforma gri-bleu și gradele pe mâneca vestonului și s-a reînființat insigna tradițională de pilot militar. A fost transferat la 25 iunie 1977 pe postul de locțiitor al comandantului apărării antiaeriene a teritoriului pentru aviația de vânătoare. În anul 1980, ca urmare a acordurilor dintre România și Angola, s-a constituit Grupul de Aviație Român „Sirius”, cu un efectiv de 140 de persoane, organizat astfel încât să acopere
Aurel Niculescu () [Corola-website/Science/313697_a_315026]
-
este un general (cu 4 stele) român, care a îndeplinit funcția de locțiitor al șefului Statului Major General al Armatei Române. Având doar gradul de colonel în zilele Revoluției, el a fost înaintat la gradul de general-maior (cu o stea) la 11 ianuarie 1990 . A fost avansat apoi ca general-locotenent (cu 2 stele
Gheorghe Grigoraș () [Corola-website/Science/314195_a_315524]
-
ordonanța. Mai târziu, în timpul anchetei, va mărturisi că ordonanța i-a sosit noaptea, când tăierea pădurii era deja un fapt împlinit, și de aceea ar fi considerat inutil să o mai anunțe. În acest timp, Lázár i-a instruit pe locțiitorul de pretor Csehi și pe asesorul comitatului, Francisc Luca, să meargă la Stremț pentru anchetă. În dimineața zilei de 2 martie, satul, în frunte cu bătrânii care cunoșteau vechile hotare, a pornit la recuperarea pădurii. S-a tăiat un drum
Revolta de la Stremț din 1835 () [Corola-website/Science/314353_a_315682]
-
cât au putut din copacii doborâți. Între timp, administratorul Lázár, primind informarea lui Csehi și Luca, s-a gândit că ar trebui să se acționeze cu mai multă fermitate împotriva țăranilor „recalcitranți”. De data aceasta, a trimis pentru anchetare pe locțiitorul judecătorului superior, un anume János Zudor și pe vicecomitele Sámuel Szálantzi. În același timp, el a solicitat guvernului folosirea forței armate în cazul când stremțenii vor încerca să împiedice aplicarea deciziilor luate de cei doi delegați. Nici încercarea lui Zudor
Revolta de la Stremț din 1835 () [Corola-website/Science/314353_a_315682]
-
și stăpânilor de moșii să li se interzică folosirea pădurii. Zudor și Szálantzi i-au amenințat, atunci, cu folosirea armatei împotriva lor. Stremțenii au răspuns că mai degrabă vor ține piept soldaților, decât să părăsească pădurea ocupată. În aceste împrejurări, locțiitorul judelui suprem și vicecomitele au considerat că e mai bine să plece din sat, lăsându-l acolo numai pe pretor. După plecarea celor doi, țăranii s-au dus din nou la pădure. Au dărâmat trei case de pădurari. În ziua
Revolta de la Stremț din 1835 () [Corola-website/Science/314353_a_315682]
-
anilor 1990 - 1997 este șeful Inspectoratului de Poliție al Județului Bihor. Din anul 1997 până în 2002 este directorul Direcției Poliției Judiciare la Inspectoratul General al Poliției Române. În perioada anilor 2002 - 2003 este consilier al secretarului de stat și prim-locțiitor al ministrului la Ministerul Administrației și Internelor,pentru ca în perioada anilor 2003 - 2005 să fie numit director adjunct la direcția de informare și relații publice din cadrul aceluiași minister. Finalul de carieră îl găsește în perioada anilor 2005 - 2008 ca director
Lazăr Cârjan () [Corola-website/Science/313918_a_315247]
-
Independență a Noii Zeelande a fost ratificată în 1836, și orice tentativă a Coroanei Britanice de a anexa Noua Zeelandă este ilegală fără un tratat de cesiune. El a plecat din Londra la 15 august 1839 și a depus jurământul ca Locțiitor de Guvernator la Sydney în ziua de 14 ianuarie și a sosit în Golful Insulelor la 29 ianuarie 1840. A doua zi, Hobson a fost prezent la Biserica Creștină din Kororareka (Russell) unde a citit mai multe proclamații. Prima a
Tratatul de la Waitangi () [Corola-website/Science/318365_a_319694]