5,756 matches
-
provocări după toate câte se întâmplaseră. Era ceva normal. Mai simțea însă împunsătura unui alt gând. Se simțise bine în recentele sale călătorii. Se simțise așa cum se simțea odinioară. Atunci. Cu mult timp. înainte. Să decazi de la încrederea absolută la mânia neputincioasă de acum era ceva intolerabil. Gând care-l mânie și mai tare. Era un cerc vicios. Limba lui mult prea mare i se plimba prin gură. Un strop de salivă i se prelingea pe șanțul din bărbie. Mâinile i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fermierul trăgea perdelele chiar în momentul când Vultur-în-Zbor s-a uitat înăuntru. Omul avea o față plină de zbârcituri. Văi adânci și urme de vărsat o brăzdau, dar ochii îi erau puternici și nu aveau în ei nici o urmă de mânie sau uimire. Priveau de-a dreptul prin Vultur-în-Zbor, ca și când el n-ar fi fost acolo. Cutremurat, acesta mormăi niște scuze ininteligibile și se retrase până la poartă, până la drum și până lângă Virgil, care își reluă mersul alături de el. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ochi? — O, Doamne, aruncă Iocasta, nu suntem cam scorțoși? Nu suntem cam severi? Ce drept crezi că ai să-i mai ceri ceva domnului Jones? Virgil sughiță și apoi chicoti. Vultur-în-Zbor se gândi că arăta de-a dreptul jalnic și mânia i se combină cu rușinea și dezgustul, nimicindu-i stăpânirea de sine. — Prea bine, zise. Nu prea mai știu de ce-am venit până aici. Din prietenie, bănuiesc. Din obligație, recunosc. Și dintr-un sentiment de vinovăție. Credeam și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Virgil Jones. Tu ai luat o hotărâre, eu alta. Prin urmare drumul se sfârșește aici. Pentru amândoi. La revedere, domnule Vultur. Vultur-în-Zbor trecuse prin atâtea emoții de când pășise în această încăpere, încât se simți obligat să-și dea frâu liber mâniei. Sunt bucuros că nu am sfârșit aici, înconjurat de curve și nebunie, spuse el răstit. — Ești sigur că-i așa? întrebă Virgil Jones. — Da, strigă Vultur-în-Zbor. La dracu’, da. Poate că nu sunt sigur de multe lucruri, dar de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se răsti femeia. — Uite ce e, spuse îngrijorat Aleksandr Cerkasov. O să vorbesc cu Vultur-în-Zbor. O să-l pun la punct. Știi tu. — Prostule! Prostule ce ești! zise mânioasă Irina Cerkasova. Numai că, oricum, evenimentele aveau să se declanșeze mai repede decât mânia ei. Cu toate astea, s-a sfârșit, îi spuse Vultur-în-Zbor oglinzii, și, în ciuda tragediilor din jur și a oricăror grozăvenii întunecate care s-ar mai putea întâmpla, acela a fost un moment suprem, un moment de limpezire, un moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
i-a scăpat farfuria pe care o ducea. El s-a șters în locul unde corpurile li se atinseseră, părând dezgustat, și a spus: — Prepelicarule, ești o proastă neîndemânatică. — Da, Grimus, a răspuns ea. Vultur-în-Zbor și-a înăbușit o izbucnire de mânie, amintindu-și sfatul lui Virgil: Așteaptă momentul potrivit. Hipnotizarea Mediei a fost un succes total. Sugestia post-hipnotică i-a îndepărtat complet din minte vuietul. Vultur-în-Zbor s-a înveselit puțin, apoi s-a gândit: Mă întreb câtă hipnoză a folosit asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Încurcătură. Nu mă refeream la zahărul pudră. De ce te-ai apucat să gătești, Kate, ai Înnebunit? De-abia te-ai Întors din State acum trei ore. Nimeni nu se așteaptă să gătești ceva pentru serbare. —Ei bine, mă aștept eu. Mânia din propria voce mă ia pe nepregătite și-l văd pe Richard tresărind. Deci, unde a ascuns Paula porcăria aia de sită? Richard pare dintr-odată mai bătrân. Linia Încruntată dintre sprâncenele soțului meu, cândva un semn de exclamare amuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ori. Apoi, exact când ajung la ușă, Emily se face grămadă la baza scărilor, plângând. Din capătul ăsta al holului, seamănă mai puțin cu o furie Înaripată decât cu o fetiță foarte mică și tristă. Simt cum mă dezumflu și mânia mi se transformă În remușcare. Mă Întorc și o giugiulesc, dându-mi Întâi sacoul jos ca să nu mă aleg cu o dâră ca de melc de muci. —Mami, ai văzut clădirea În Paie Stă? — Ce să văd? —Vreau să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mademuri, "Ce aur, pietre și sidef Pe lângă vinul copt de vremuri, Pe lîng-un haz, pe lîng-un chef. "Împresurat-am eu și Beciul "Cu oaste bună și strânsuri; "Soroca, Vrancea și Tigheciul "Trimis-au mii viteze guri "Să certe craii cu mânie... "Ce-mi pasă? Mie dee-mi pace "Să-mi duc Moldova-n bătălie "Cu mii de mii de poloboace. Atunci când Turcii, Agarenii Mureau în iuruș cu halaiu, "Oștirea noastră, Moldovenii Se prăpădeau într-un gulaiu. {EminescuOpIV 351} "Și zimbrul cel cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
treaptă Bătrânul alb cu fața înțeleaptă, Ținând de mână pe un mândru tânăr Ce ochii lui sfioși în sus i-ndreaptă Ei după chip păreau de viță-arabă, Dar fața celui tânăr este slabă Și palidă de multe suferințe - Deci cu mânie împăratu-ntreabă: {EminescuOpIV 407} Ce ți-a făcut, moșneag fără de milă " Acest băiat de-l chinuești în silă, Cînd el te roagă chiar să dai într-însul, Și pare-atît de blând ca o copilă? " Bătrânul zise vorbele aceste: "Stăpîne, lucrul nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
negure eterne, Și de cât toată lumea de două ori mai mare În propria lui umbră Zamolxe redispare. "Priviți-l cum stă mândru și alb pe naltu-i jeț! "El îmflă răsuflarea vulcanului măreț, " Dacă deschide-n evi-i el buza cu mânie Și stelele se spulber ca frunzele de vie; El mână în uitare a veacurilor turmă "Și sorii îi negrește de pier fără de urmă. Dacă se uită-n mare, ea tremură și seacă. {EminescuOpIV 419} "De-și pleacă a sa frunte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mă cutremur Cu tot sufletul în cânt. Eu sunt trubadurul. Lira Este sufletul din tine, Am să cânt din al tău suflet Să fac lumea să suspine. {EminescuOpIV 515} 65. DIN ILIADA (cca 1877 ) Cîntă-ne, zână a lui Ahil Peleidul mânie, Carea cumplită făcu Aheilor jale nespusă, Suflete mii viteze de fii de eroi în Aii Au trimis, pe ei înșii de pradă la câni lăsîndu-i Și la paseri. Astfel se-mplini a lui Zeus voință Din acea zi când cearta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca să-l aibă. În rotitoarea plinire de vremuri trecut-au un an azi, De când zeii-ntoarcerea-n țară îi rânduise În Itaka și tot de nevoie el mântuit nu-i La iubiții lui. Toți zeii-l plâng. Poseidaon Singur ține mânie într-una el lui Odisseus, Celui de-o samă cu zeii, nainte de-a ajunge în țară-i. {EminescuOpIV 516} 67. PRESCURTARE DIN ODISSEIA (cca 1877) Spune-ne, muză divină, de mult iscusitul bărbat, cum Lung rătăci, după ce-au
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mântuiți de nevoie. Numai pre el, doritul de liniște, vor să-l rețină Misailă Kiklopul cel crunt din neamul lui Nuhăm, Peștera cea boltită din Văcărești pregătindu-i. În rotitoarea plinire de vremi trei ani se trecură, Totuși el de mânia Kiklopului pace nu are. Două popoare întregi, Iasieni cu semitice nasuri, Bucureșteni, compuși din Bulgari cu mintea isteață Il urmăresc pe-Odisseu, pe omul de-o samă cu zeii, Doar ar pute să-l prindă, să-l pună în civica gardă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Căldura aia trebuie să fi... Nici măcar nu știu ce căuta aici. Trebuia să fie lîngă piscină, cu toți ceilalți. Ridică păpușa și o așeză pe resturile de pat, apoi Îi șterse funinginea de pe mîini. Pe față i se citeau cînd durere, cînd mînie, de parcă i-ar fi murit un pacient drag din cauza incompetenței vreunui coleg. Am cuprins-o cu un braț și m-am bucurat cînd s-a sprijinit de mine. — Paula, știai că era gravidă? — Da. În patru sau cinci săptămîni. — Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
E un tip timid, mai degrabă trist. — Și Înclinat să facă pe gurul cu diverse tinere. Pe urmă, Îi avem pe doamna Hollinger și Roger Sansom, cu fetișul lor comun pentru pantofi. Poate Sansom avea vreo iubită spanioloaică iute la mînie și Însetată de răzbunare, care n-a vrut să accepte că lui i s-au aprins călcîiele după o fermecătoare vedetă de cinema. — Asta a fost acum patruzeci de ani. Pe-atunci era o starletă supraevaluată, cu o voce stilată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dus acolo? — Într-un anume sens, am fost implicat În... moartea ei. Mizînd totul pe cartea adevărului, am continuat.) SÎnt fratele lui Frank Prentice, directorul Clubului Nautico. Mă așteptam să devină ostil, să manifeste și față de mine o parte din mînia căreia Îi dăduse frîu liber la Înmormîntare, dar el și-a luat punguța cu tutun și și-a rulat o țigară cu degetele lui mari. M-am gîndit că poate știa deja despre relația mea de rudenie cu Frank. — Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
alături de Hollinger și o a doua aici, În căsuța asta de păpuși, mobilată În chip de al doilea budoar la dispoziția lui Alice Hollinger. CÎnd soțul ei Îi descoperise aventura, se prea poate să fi avut loc o izbucnire de mînie capabilă să mistuie Întregul conac. PÎnă atunci nu-mi trecuse prin minte ideea că Hollinger ar fi putut să se sinucidă - o sacrificare de proporții wagneriene care putea fi pe placul unui producător de film: el și necredincioasa lui soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
surorile alea care se masturbează trăgîndu-i-o În gînd lui Isus. Ce-ar putea fi mai erotic de-atît? CÎnd ne-a părăsit mama, am fost distrusă. Erau o mulțime de sentimente pe care nu le puteam controla, multă ură și multă mînie. Mătușa mi-a arătat calea de scăpare. Avea o viziune foarte realistă asupra oamenilor, nimeni nu reușea vreodată s-o rănească sau s-o ia prin surprindere. Și pentru toate astea medicina a fost cel mai bun antrenament. Dar umorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să-i simt policarul și indexul supradezvoltate, de tenisman profesionist, aceeași combinație care-și lăsase amprenta În gîtlejul meu. Degetele, precum cheile, aveau o semnătură unică. Ședeam lîngă omul care mă strangulase pînă aproape să-mi dau sufletul, și totuși mînia mea cedase deja În fața unor emoții mult mai confuze: nevoia de răzbunare și curiozitatea referitoare la motivațiile lui. Relaxat, lovea ritmic cu jurnalul În genunchi și se amuza de felul cum țineam În frîu puternica mașină, refuzînd să-i etalez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe care le ținea În mînă, de parcă se pregătea să-mi ofere o doză de sedativ; atingîndu-și petele Închise la culoare de pe haină, Își aminti că nu era sîngele lui. Obrajii și fruntea, de regulă palide, i se Înroșiseră de mînie; privi dezorientat la cărțile de pe rafturi, lăsînd În acel moment pentru totdeauna În urmă o fază a vieții sale, cu toate dependențele ei. — O să doarmă cîteva ore. Să ieșim pe terasă. Probabil aveți nevoie de odihnă. Mă așteptam să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sedativ. Îi e mai bine la el. Sigur că da, spuse Crawford, părînd surprins că aș fi putut gîndi altfel. De săptămîni Întregi Îi tot spuneam să se-ntoarcă la el. Se consumase toată, Charles, avea nevoie să simtă iar mînie sau depresie - Sanger e omul potrivit pentru asta. N-am putut s-o ajut, deși Dumnezeu știe c-am Încercat. — Ascultă, Bobby... L-am așteptat o vreme să se calmeze, dar el se uita tot după copii, gata să li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că își mestecă propriile... O privi fără ocolișuri, așa cum nu făcuse vreodată cu vreo femeie. Nu știa câți ani să îi dea. Era tânără și voinică, înaltă cât el și, în afara unei cute între ochi, pe care o făcea la mânie - fiindcă tocmai ce o văzuse înfierbântându-se -, totul era freamăt în ea și-ți fura privirea. „Era ca o iapă gestantă“, dacă luai de bune cuvintele lui Godun, care se făcea un nerușinat când se însoțea c-un pahar. Chiar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
avem? Suflete în uniforme islamice, despre care tu spui că trebui’ să-ndure... De ce? Tu nu vezi că ne vrem mereu ce nu suntem? Al doilea bărbat amuțise. După o vreme, spuse morocănos: — Ți-am mai zis... nu-ți lăsa mânia să-ți scape... Așa, nu mai terminăm până mâine... Lui Omar îi sunară în urechi vorbele ca atunci, în cușetă. Se-nălțase în capul oaselor. În mansardă era foarte cald ori el se sufoca din nimic. Buimac cum era, se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ca blajinul lor prieten, Godun. În zile ca astea, Omar se-ntrista și se mustra că ar fi putut să găsească o femeie mai blândă și mai bună ca ea. „E numai o iapă nestrunită de armăsar“, îi zicea cu mânie un glas dinăuntru. Își uita însă repede cearta din gând. Era de ajuns ca Veterinara să-și scuture pletele cu sclipiri albăstrui și să o audă râzând. Continua să-i pândească pe toți ceilalți: pe Pablo, pe Arti, pe dințălar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]