5,648 matches
-
dezgustat de ceea ce spunea, scuipa cuvintele, bucuros că sunt doar câteva, că nu are de spus mai mult. A rămas cu privirea spre dulap, dar mâna înmănușată scotocea în buzunarele elegantului pardesiu, să găsească pastilele. Apoi și-a pipăit cu mănușa barba crescută. De câteva zile, nu se mai bărbierise și nici nu ieșise din cameră. Se tot pregătise pentru momentul decisiv. În sfârșit, să tot privești... dar nu se putea desprinde. Aștepta ca musafirul să pornească primul, să-i deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ca un mort și a tot așteptat așa, încremenit, până s-a convins că nu mai era nimeni alături. În cameră nu se afla decât el, Tolea, îmbrăcat în raglanul cafeniu, englezesc, al filozofului. Fular de mătase albastră la gât. Mănuși lungi lungi păroase. Raglanul acela păros, cu buzunarul la piept în stânga, sub rever, pentru batistă. Într-adevăr, avea în buzunarul de la piept scrisoarea apretată, cum se cuvenea. Mai și zâmbea, nătângul Tolea, cu toți dinții aceia perfecți, mari și albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dispărut cu toții. Dominic a rămas singur cu torța sa în mână, blând, mulțumit. Torța la pulpanele raglanului. O liniște perfectă, de vis. S-a auzit iarăși mieunatul acela, scârțâitul acela sâcâitor de uși ruginite. Cerul ardea, stofa începuse să ardă, mănușile, mătasea de la gât. Domnul Dominic încă zâmbea când s-a auzit așa, undeva, un urlet de câine nocturn. Fum, vedenii magnetice. Doar nătăfleață Tolea le vedea și n-avea putere să le întrerupă. N-avea putere să clipească, în fața imaginii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu pocnete, grenade, fereala de teroriști. Tot tacâmul groazei, ca la marea artă! Crezi că se mai mobiliza poporul? Broscuța țâșni și se-aruncă în băltoaca de lângă pompa americană. Din ochiul de apă stătută se înălță o mână într-o mănușă vișinie. Prinse brotacul și îl ținu ridicat de-asupra băltoacei. Apăru apoi și un ins slab, înalt, într-un un fel de redingotă și cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde larg deschisă. Pieptul bombat, acoperit de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. Puțin aplecat de spate, urmărea și el concentrat lista. O studia plin de interes, frecându-și mâinile înmănușate. Mănuși de motociclist, maronii cu găurele rare, din care se ițeau smocuri de păr negru, des, cârlionțat. Mormăia din când în când mulțumit, cuprins de plăcere, de parcă cineva l-ar fi frecat pe șale cu o porțiune dublă de loțiune „Toximotrol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mulțumit, cuprins de plăcere, de parcă cineva l-ar fi frecat pe șale cu o porțiune dublă de loțiune „Toximotrol ’93“. Dădu să-l întrebe ce caută acolo, de unde a apărut. Nu putu să deschidă gura. Rămăsese cu privirea țintuită pe mănușile aceluia, pe smocurile de păr, stălucitoare, unse cu cine știe ce uleiuri, alifii sau alte cosmeticale. Insul se grăbi și-i șopti: „ Dom Păsculescu, am delegație, ordin de deplasare, instrucțiuni scrise, punct cu punct. O mapă întreagă de documentație. Nu vă panicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
multe altele, Tihomira Maslu... Cum s-a recomandat de data aceasta? - N-am reținut, șopti omul de la ghișeu. Pinocheta, parcă. Și Pancreas, după soț. - Oricum, ridică din umeri insul, totul e plăsmuire. Dar am mandatare să semnez, așa că... Își scoase mănușa. Dădu să ia un pix din borcănelul de lângă ghișeu. Întinse o mână subțire, cu degete lungi, păroase, cu unghii negre, încovoiate. - Aici? Întrebă, ciocănind cu inelarul pe un loc liber, o căsuță lunguiață, din josul formularului, pe dreapta. Funcționarul slobozi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la gură cu un ac mare de cojocărie, cu fir roșu, strălucitor. Bărbat de trecere A zărit-o în îmbulzeala de sus, de la laborator. Își ținea borcănelul cu „coprocultură“ învelit într-un șervețel roz. Când dădu șervețelul deoparte, își puse mănușile de ațică. Îl intrigă ce zări în borcănel: câteva bobițe intens negre, ca măslinele de 105, fără sâmburi. Dietetice. „Nasol“, își spuse, urmărind-o cum strângea borcăneleul în căușul palmelor ridicate spre piept. De parcă ar fi ținut ceva de preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de panglice, de volane și de mode, Pe când inima ta bate-n ritmul sfânt al unei ode... Când vezi piatra ce nu simte nici durerea și nici mila De ai inimă și minte - feri în lături, e Dalila! {EminescuOpI 165} MĂNUȘA (după FR. SCHILLER) Lîng-a leilor grădină regele Francisc așteaptă, Ca să vadă cum s-o-ncinge între fiare lupta dreaptă. Împrejur cei mari ai țării și ai sfatului s-adună. Pe balconul nalt se-nșiră dame-n veselă cunună. Regele dă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tigru. Dar acesta îi apucă în cumplitele lui ghiare - Leul muge, Se ridică în picioare, {EminescuOpI 166} Fiarele se-nfiorează, Și-mprejur, arzând de dorul de-a se sfîșia-ntre ele, Se așează. O frumoasă, mână scapă de pe margine de-altan O mănușă, drept la mijloc, între tigru și-ntre leu; Iară dama, Cunigunda, zise-atunci, bătîndu-și joc, Cavalerului Delorges: Dac-amorul ți-e fierbinte cum te juri în orice oară, Să te văd, Mergi, mănușa de-mi ridică! " Cavaleru-aleargă, iute se coboară În
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
O frumoasă, mână scapă de pe margine de-altan O mănușă, drept la mijloc, între tigru și-ntre leu; Iară dama, Cunigunda, zise-atunci, bătîndu-și joc, Cavalerului Delorges: Dac-amorul ți-e fierbinte cum te juri în orice oară, Să te văd, Mergi, mănușa de-mi ridică! " Cavaleru-aleargă, iute se coboară În grozava prejmuire, calcă sigur, fără frică, Din mijlocu-acestor monștri Cu-a lui degete-ndrăsnețe el mănușa de-o ridică. Cu mișcare și cu groază Damele și cavalerii l-au privit, Însă foarte liniștit
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Cavalerului Delorges: Dac-amorul ți-e fierbinte cum te juri în orice oară, Să te văd, Mergi, mănușa de-mi ridică! " Cavaleru-aleargă, iute se coboară În grozava prejmuire, calcă sigur, fără frică, Din mijlocu-acestor monștri Cu-a lui degete-ndrăsnețe el mănușa de-o ridică. Cu mișcare și cu groază Damele și cavalerii l-au privit, Însă foarte liniștit El mănușa o aduce înapoi. De-a lui laudă e plină orice gură, Cunigunda îl privește cu o gingașă căldură Ce-i promite
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mi ridică! " Cavaleru-aleargă, iute se coboară În grozava prejmuire, calcă sigur, fără frică, Din mijlocu-acestor monștri Cu-a lui degete-ndrăsnețe el mănușa de-o ridică. Cu mișcare și cu groază Damele și cavalerii l-au privit, Însă foarte liniștit El mănușa o aduce înapoi. De-a lui laudă e plină orice gură, Cunigunda îl privește cu o gingașă căldură Ce-i promite că norocu-i e aproape. Dar mănușa el în față i-o aruncă: Doamna mea, o mulțămire ca aceasta n-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și cu groază Damele și cavalerii l-au privit, Însă foarte liniștit El mănușa o aduce înapoi. De-a lui laudă e plină orice gură, Cunigunda îl privește cu o gingașă căldură Ce-i promite că norocu-i e aproape. Dar mănușa el în față i-o aruncă: Doamna mea, o mulțămire ca aceasta n-o mai voiu! " Și-o lăsă numai decât. {EminescuOpI 167} LUCEAFĂRUL A fost odată ca-n povești A fost ca niciodată, Din rude mari împărătești, O prea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Păi... zic eu trăgând de timp, în caz că Jake are ceva de obiectat. Cred că abia aștepți să bei un pahar cu vin, afirmă Davey. Știu că a fost cam greu pentru tine. Mă bucur că ai venit. Îmi strânge mâna: mănușă de lână peste mănușă de lână. Senzația aceasta îmi amintește de copilărie: să porți mănuși împletite și să alergi ținându-te de mână cu prietenul tău din acea săptămână. — Mi-a făcut plăcere, îi răspund. Îmi fac griji în legătură cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de timp, în caz că Jake are ceva de obiectat. Cred că abia aștepți să bei un pahar cu vin, afirmă Davey. Știu că a fost cam greu pentru tine. Mă bucur că ai venit. Îmi strânge mâna: mănușă de lână peste mănușă de lână. Senzația aceasta îmi amintește de copilărie: să porți mănuși împletite și să alergi ținându-te de mână cu prietenul tău din acea săptămână. — Mi-a făcut plăcere, îi răspund. Îmi fac griji în legătură cu ce ar putea crede Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aștepți să bei un pahar cu vin, afirmă Davey. Știu că a fost cam greu pentru tine. Mă bucur că ai venit. Îmi strânge mâna: mănușă de lână peste mănușă de lână. Senzația aceasta îmi amintește de copilărie: să porți mănuși împletite și să alergi ținându-te de mână cu prietenul tău din acea săptămână. — Mi-a făcut plăcere, îi răspund. Îmi fac griji în legătură cu ce ar putea crede Jake. Davey n-a mai băut de mai bine de un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
poate, îmi răspunde și-mi face cu ochiul. Uitasem că Matt e un tip foarte prietenos. Are darul de a-i face pe toți să se simtă ca acasă, așa că meseria de patron de restaurant i se potrivește ca o mănușă. — Așa e-n viață! Păcătos să fii, bani să ai! Noroc. Ridică paharul în direcția mea. —N-ai mai auzit nimic de Patrick? continuă Matt. Imediat se uită spre Jake. Îmi pare rău, prietene, n-am vrut... Nu-i nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai alb. Eu trebuia să fiu... mort. Destul și satisfăcător de mort! Și totuși nu ești. Revino-ți! spuse împăciutor umbra mea personală. Totul îți va fi explicat. Aproape totul... Dar... Fii atent! Acum... asta, zise scoțând o pereche de mănuși gri, sunt mănuși din... Nu mai eram atent. Cum trăiam? Nu trebuia să fiu mort? Plumbul trebuie că trecuse prin sternul meu, rupse o bucată de inimă, spulberase coastele din spate și s-ar fi implantat direct în materialul impenetrabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
trebuia să fiu... mort. Destul și satisfăcător de mort! Și totuși nu ești. Revino-ți! spuse împăciutor umbra mea personală. Totul îți va fi explicat. Aproape totul... Dar... Fii atent! Acum... asta, zise scoțând o pereche de mănuși gri, sunt mănuși din... Nu mai eram atent. Cum trăiam? Nu trebuia să fiu mort? Plumbul trebuie că trecuse prin sternul meu, rupse o bucată de inimă, spulberase coastele din spate și s-ar fi implantat direct în materialul impenetrabil al mantiei. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Mă gândeam că ar trebui să știi... Se întoarse din nou și începu iarăși să scotocească prin lada din lemn. Trebuia să mă îmbrac cu ce-mi dădea... Pe măsură ce mă schimbam, el tot îmi azvârlea haine numindu-le: Ciorapi Kelarin! Mănuși Veraen! Cizme Poddieu! Și lista continua... După un sfert de oră, când reușii să mă îmbrac cu tot ce-mi dăduse, eram asortat în nuanțe de negru și gri. Prezențele, Sfetnicii, păreau a fi mulțumiți de felul în care arătam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
schimbă în pumnul meu. Părea să se adapteze formei pielii mele și căpătă un alt aspect. Era mai neted, mai elegant, mai suplu. Părea de o simplitate enormă, dar de o putere covârșitoare. El deveni gri, asemeni cenușii... și a mănușii care o aveam pe mână. Simt prin mănușa asta, Vladimir. Simt ca și cum n-aș fi avut-o pe mână, ca și cum ar fi propria mea piele. Ce se întâmplă? De ce și-a schimbat culoarea? De ce s-a modificat? Ce i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
formei pielii mele și căpătă un alt aspect. Era mai neted, mai elegant, mai suplu. Părea de o simplitate enormă, dar de o putere covârșitoare. El deveni gri, asemeni cenușii... și a mănușii care o aveam pe mână. Simt prin mănușa asta, Vladimir. Simt ca și cum n-aș fi avut-o pe mână, ca și cum ar fi propria mea piele. Ce se întâmplă? De ce și-a schimbat culoarea? De ce s-a modificat? Ce i-am făcut? Se ridicase, se dăduse un pas mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Colegii mei trebuiau să sape aici, dar unde? Uitându-mă mai atent, mi-am dat seama. O bucată de pământ mai închisă la culoare, sub forma unui dreptunghi, se afla în mijlocul camerei. M-am aplecat să-l ating. Era uimitor. Mănușile aproape că nu existau. Simțeam prin ele ca și cum n-ar fi fost deloc. Era rece și negru, dar moale. Inexplicabil, mi-am pus toată palma pe solul întunecat. Șoapte au început atunci să-mi vorbească în ureche. Nu le înțelegeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
progresiv liftul, de jos în sus. Când puștiul căzuse pe spate, era deja inconștient și murise în mai puțin de un minut. Tipii de la securitate voiau să afle ce era în container, care nu mai fumega. Vasco își puse niște mănuși și trase afară tubul lung de metal. Nu era nimic acolo, doar o serie de cleme goale, în locurile în care ar fi trebuit să fie embrionii. Vrei să spui că s-a sinucis? întrebă unul din cei de la securitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]