5,446 matches
-
al șefului Secției Parchetelor Militare pentru folosirea defectuoasă a resurselor umane ale secției. Ea l-a acuzat de nefinalizarea nici după 18 ani a dosarelor revoluției și mineriadelor. Prin decrete semnate de Președintele Traian Băsescu, în 20 martie 2009 generalul maior magistrat Dan Voinea a fost revocat din funcția de procuror șef adjunct al Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casație și Justiție, iar în 1 aprilie a fost pensionat. La data de 27 noiembrie 2009, Consiliul Superior
Dan Voinea () [Corola-website/Science/309928_a_311257]
-
cu privire la asaltul susținut de infanterie, fiind în favoarea „focului încrucișat ucigător”. Tacticile apărate de el s-au dovedit în cele din urmă corecte în timpul primului război mondial. În 1890 a fost avansat la gradul de căpitan, iar în 1900 a devenit maior - comandant de batalion. Spre deosebire de cei mai mulți ofițeri francezi, a fost repartizat numai în garnizoane din Franța continentală, nu și în Africa sau Indochina. În 1911 a devenit comandantul Regimentului al 33-lea de infanterie din Arras. Tânărul locotenent Charles de Gaulle
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
conflict cu Franța Liberă. După ce britanicii au atacat și scufundat flota franceză de la Mers el Kébir și de la Dakar, Pétain a hotărât să colaboreze cu ocupantul nazist. Pétain a acceptat crearea unei forțe armate colaboraționiste „Milice française”, pusă sub comanda maiorului SS Joseph Darnand. Această forță pronazistă a desfășurat împreună cu forțele germane o campanie de represiune îndreptată împotriva Rezistenței ("maquis"). Pétain l-a numit pe Darnand secretar de stat al Ministerului ordinei ("Secrétaire d'Etat au Maintien de l'Ordre"). În
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
Moștenitoare este tânăra și frumoasa Mariana Pătrașcu, fiica unei prietene a boierului. Aceasta plănuiește a-și schimba identitatea cu cea a domnișoarei sale de companie, Miss Mary, pentru a dejuca planurile celuilalt moștenitor. În sat poposește batalionul de roșiori al maiorului Mura, încartiruit acolo pentru mai mult timp. Aflând de moștenire și fiind un "crai" îndârjit, maiorul face avansuri domnișoarei Mary, în timp ce locotenentul Paul Azureanu se îndrăgostește de Mariana. Cele două ordonanțe ale ofițerilor, Lie și Boboc, fac tot posibilul ca să
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
schimba identitatea cu cea a domnișoarei sale de companie, Miss Mary, pentru a dejuca planurile celuilalt moștenitor. În sat poposește batalionul de roșiori al maiorului Mura, încartiruit acolo pentru mai mult timp. Aflând de moștenire și fiind un "crai" îndârjit, maiorul face avansuri domnișoarei Mary, în timp ce locotenentul Paul Azureanu se îndrăgostește de Mariana. Cele două ordonanțe ale ofițerilor, Lie și Boboc, fac tot posibilul ca să încurce situația. În final, la conac sosește avocatul Andriano și descurcă ițele: cel de-al doilea
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
cel de-al doilea moștenitor nu este nimeni altul decât locotenentul Azureanu. Crezând că Mariana nu-l iubește și l-a folosit doar, Azureanu rupe logodna. Pentru a-l convinge pe locotenent să se însoare cu Mariana, aceasta îi promite maiorului Mura că o va înzestra pe Miss Mary cu jumătate din moștenire. Locotenentul Paul se căsătorește cu Mariana, iar maiorul Mura cu Miss Mary. În vara lui 1905, N. Niculescu-Buzău își repeta în cadrul companiei lirice Grigoriu rolul principal din opereta
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
a folosit doar, Azureanu rupe logodna. Pentru a-l convinge pe locotenent să se însoare cu Mariana, aceasta îi promite maiorului Mura că o va înzestra pe Miss Mary cu jumătate din moștenire. Locotenentul Paul se căsătorește cu Mariana, iar maiorul Mura cu Miss Mary. În vara lui 1905, N. Niculescu-Buzău își repeta în cadrul companiei lirice Grigoriu rolul principal din opereta germană „Moștenitorii veseli”, localizată de Paul Gusty. În principal, era vorba despre un maior care, alături de ordonanța sa (interpretată de
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
Paul se căsătorește cu Mariana, iar maiorul Mura cu Miss Mary. În vara lui 1905, N. Niculescu-Buzău își repeta în cadrul companiei lirice Grigoriu rolul principal din opereta germană „Moștenitorii veseli”, localizată de Paul Gusty. În principal, era vorba despre un maior care, alături de ordonanța sa (interpretată de V. Maximilian), vâna mariajul cu o moștenitoare bogată. În timp ce Maximilian avea de interpretat un cuplet muzical cu efect la public, Niculescu-Buzău trebuia să se mulțumească cu proza. Dar, întrucât în opinia sa "„numai proză
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
zicea «Moștenitorii veseli», ci «», așa cum s-a și cântat mai târziu când am reluat-o în mai multe rânduri.”" Succesul a fost atât de mare, încât un admirator i-a cerut fotografia așa cum era el costumat pentru a interpreta rolul maiorului Mura, și a expus-o, mărită, în vitrina restaurantului său care a primit numele „La Maiorul Mura”. Firma a supraviețuit aproape 30 de ani, deși localul a fost mutat de mai multe ori. După douăzeci de ani de la lansare, genul
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
mai multe rânduri.”" Succesul a fost atât de mare, încât un admirator i-a cerut fotografia așa cum era el costumat pentru a interpreta rolul maiorului Mura, și a expus-o, mărită, în vitrina restaurantului său care a primit numele „La Maiorul Mura”. Firma a supraviețuit aproape 30 de ani, deși localul a fost mutat de mai multe ori. După douăzeci de ani de la lansare, genul operetei revenea din nou cu succes pe marile scene bucureștene. În acest context, Ion Georgescu a
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
supraviețuit aproape 30 de ani, deși localul a fost mutat de mai multe ori. După douăzeci de ani de la lansare, genul operetei revenea din nou cu succes pe marile scene bucureștene. În acest context, Ion Georgescu a încercat să ecranizeze „Maiorul Mura” după un scenariu redactat de el. Deși a depus petiții la toate ministerele care l-ar fi putut ajuta la finanțarea filmului, Ion Timuș nu a primit nici un ajutor. Excepție face escadronul de roșiori pus la dispoziție de generalul
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
pată, deși operatorului nu i-a reușit redarea sugestivă a unor scene petrecute pe timp de noapte (se filmaseră ziua, pe cer senin!). Producătorii filmului au reușit să obțină concursul gratuit al unor mari nume ale scenei bucureștene. În rolul maiorului Mura juca Victor Antonescu de la Teatrul Național, ordonanța sa — Boboc — era Gheorghe Timică de la Teatrul Nostru, Jean Georgescu, actor la Teatrul Mic, juca rolul locotenentului Paul Azureanu, Constantin Stăncescu de la Teatrul Național era avocatul Andriano, Nae Tomescu, jucând la compania
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
apărea balerina Elena Prodanovici-Bulandra, alături de alte tinere balerine de la Opera Română. Ion Timuș a primit și sprijinul generalului Gheorghe Argeșanu (pe care-l cunoscuse la Tokio), care i-a pus la dispoziție un escadron de roșiori, ca soldați figuranți, pentru maiorul Mura. Din cauza greutăților ivite în transportarea echipei, filmările exterioarelor s-au făcut în București, la conacul Crainic din Grădina Botanică. Interioarele au fost luate în studioul companiei Indro-Film, chiria zilnică fiind de 4.000 de lei. Pe lângă acești bani, mai
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
față de intențiile de rusificare a administrației și de colonizare a provinciei cu țărani aduși din Rusia. Scarlat Sturdza s‐a dovedit a fi primul și ultimul guvernator de origine română în Basarabia țaristă. Locul său a fost preluat de generalul‐maior Ivan Hartingh, guvernator militar al provinciei. Moare la Chișinău pe 1 aprilie 1816.
Scarlat Sturdza () [Corola-website/Science/309389_a_310718]
-
De când căpitanul James Yee a fost însărcinat cu securitatea la Guantanamo Bay, nu numai că nu mai există un capelan acolo, dar nici confidențialitate nu mai există. „Conținutul conversației nu este confidențial. Îi las să știe asta de la inceput“ - afirmă maiorul Daniel Odean, preot. Un nou capelan musulman urmează să sosească în curând. Până acum închisoarea a avut șase preoți creștini, cărora deținuții, predominant musulmani, nu li se confesează. Odean spune că funcția de bază a preoților este de a furniza
Guantánamo () [Corola-website/Science/309393_a_310722]
-
precum și Facultatea de Drept a Universității “Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca (1978-1983), obținând diploma de licență în Drept, cu o lucrare de licență privitoare la combaterea terorismului internațional prin mijloace juridice. De asemenea, a fost avansat la diferite grade: căpitan (1976), maior (1982), locotenent-colonel (1987) și colonel (1990). Apoi, în perioada mai 1990 - decembrie 1994, a îndeplinit funcția de Șef al Secției Operații în cadrul Comandamentului Armatei a IV-a “Transilvania” din Cluj-Napoca. În acest timp, el și-a desăvârșit pregătirea militară participând
Constantin Degeratu () [Corola-website/Science/304924_a_306253]
-
decembrie 1995). În anul 1996, a obținut titlul științific de Doctor în Știința Militară, la Academia de Înalte Studii Militare din București cu teza "Prevenirea surprinderii strategice". La 25 octombrie 1993, Constantin Degeratu a fost avansat la gradul de general maior (general cu o stea) (din octombrie 1995, gradul s-a numit General de brigadă) . În decembrie 1995, a fost numit în funcția de locțiitor al Șefului Direcției de Operații din Statul Major General. La 22 ianuarie 1997, generalul Constantin Degeratu
Constantin Degeratu () [Corola-website/Science/304924_a_306253]
-
membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării. De asemenea, în perioada ianuarie 1997 - septembrie 1999 a deținut și demnitatea de secretar de stat în Ministerul Apărării Naționale. A fost avansat pe rând la gradele de General de divizie (General maior, cu două stele) la 25 februarie 1997 , General de corp de armată (General locotenent, cu trei stele) la 26 noiembrie 1998 și General de armată (General, cu patru stele) la 25 octombrie 2000 . Ca șef al Statului Major General, el
Constantin Degeratu () [Corola-website/Science/304924_a_306253]
-
d. 31 martie 1977, București) militar de carieră român, ministru al apărării în anii 1939-1940. A fost ofițer în armata austro-ungară. La 1 aprilie 1916 s-a mutat în România, unde a fost încorporat în Armata Română cu gradul de maior. A devenit locotenent-colonel la 1 septembrie 1917. A fost secretar general al Ministerului Apărării (1932-1933). A devenit apoi general în armata regală română, șef de Stat Major, comandant al Armatei a IV-a (19-22 septembrie 1940), iar între 21 septembrie
Ioan Ilcuș () [Corola-website/Science/304952_a_306281]
-
Dar desigur și viața militară a părintelui nu a fost defavorabilă carierei. Aceasta i-a creat reputația de a avea atavice tradițiuni de bun ostaș, pătruns de spiritul de disciplină și al ordinii. Astfel a avansat repede la gradul de maior și în același an înaintat la cel de colonel (1858). Pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza este colonel și comandant al aceluiași Regiment 1 de Infanterie, ce fusese comandat de tatăl său. Solomon a fost primit în 1861 de țarul
Alexandru Solomon (general) () [Corola-website/Science/304954_a_306283]
-
continuat la Colegiul ,Sfântul Sava” din București. Apoi a urmat cursurile Școlii Militare de Infanterie (1896), apoi Școala Superioară de Război (1905). A lucrat ca ofițer în diferite garnizoane, a participat la Al Doilea Război Balcanic (1913), cu gradul de maior, precum și la războiul de reîntregire (1916-1918), cu gradul de colonel, comandant al Regimentului 21 Infanterie. În Primul Război Mondial, a ocupat și funcția de Șef al Secției Informații din Marele Cartier General. Din anul 1919 a devenit general de brigadă
Nicolae Condeescu () [Corola-website/Science/304962_a_306291]
-
(n. 9 decembrie 1890, Galați - d. mai 1975, Los Angeles, California, SUA) a fost un politician, diplomat, inginer și om de afaceri român, care a trăit majoritatea vieții în afara României. A fost fiul contraamiralului Ilie Irimescu, pe atunci maior și comandant al Depozitului și Diviziei Echipajelor la Galați. Urmează un an (1907) Școala Militară de Artilerie, Geniu și Marină în țară, apoi următorul an la Kiel. În 1909 a absolvit școlile marinei, după ce a efectuat călătoria de studii pe
Radu Irimescu () [Corola-website/Science/304964_a_306293]
-
cu spade și fundă, ordinul francez "Croix de guerre"). După Primul Război Mondial urmează alte cursuri de inginerie, în America, pe care le termină în 1920 la Universitatea Columbia. Pe timpul vizitei reginei Maria în America la 1926, avea grad de maior în rezervă și lucra în cadrul băncii Crissoveloni, al cărui manager al filialei americane a fost între 1921 și 1928. A fost de asemenea director la uzinele Reșița, începând cu anul 1931, când s-a solicitat întoarcerea sa în țară. Este
Radu Irimescu () [Corola-website/Science/304964_a_306293]
-
multe personalități, unele ocupând funcții distinse, fapt datorat și instituțiilor de învățământ autohtone: Folcloristul Ioan Taloș a semnalat în zonă existența a două colinde specifice: "corinda cu zidari" (o versiune inedită a legendei "Monastirii Argeșului") și "corinda cu fata de maior" (o variantă disputată a "Mioriței"). Filiala ASTRA din Jibou a fost condusă de preotul greco-catolic Laurențiu Bran, primul român care a tradus poeziile lui Mihai Eminescu într-o limbă străină. Traducerile au apărut cu începere din 1889, la Șimleu Silvaniei
Jibou () [Corola-website/Science/297052_a_298381]
-
Suplement la Școala recruților de pedestrime (Cap.II. încărcarea puștilor) și "Instrucția pentru împușcarea la țintă" și adăogată cu note deslușitoare la solicitarea oficialității, pentru uzul Școlii Militare naționale. În anul 1852, la 13 octombrie este avansat în grad de maior. În anul 1853 maiorului Alexandru Macedonski, comandirul Batalionului model, îi sunt aduse mulțumiri de domnitorul Țării Românești, Barbu Dimitrie Știrbei (1849-1853, 1854-1856), la inspecția făcută, văzându-l "în desăvârșită plăcută stare". În anul următor este numit, prin Poruncă către Oștire
Alexandru D. Macedonski () [Corola-website/Science/304974_a_306303]