13,652 matches
-
bem un pahar de lapte prins sau mergeam să hoinărim prin Piața Miracolelor, unde curiozitatea noastră era rareori dezamăgită. Dacă Iscoditorul nu era acolo, fiind plecat cu vreo treabă, străbăteam piața de flori ca să mă duc s-o văd pe Mariam. Stabiliserăm că ea va pune un fir de iarbă înnodat într-o crăpătură a zidului exterior, de fiecare dată când tata era plecat pentu o săptămână la țară. Într-o zi, cam pe la sfârșitul lui safar, a doua lună a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fiica mea. Nu pot deschide. — Sunt eu, Hassan. Mi-a explicat încurcată că niște bărbați veniseră câteva minute mai devreme; bătuseră insistent în poartă, cerând să li se dea voie să intre. Îi era frică, la fel ca și lui Mariam, care mi s-a părut palidă și fragilă. — Ce se întâmplă în casa asta? Mi se pare că ați plâns amândouă. Lacrimile începură să le curgă din nou; dar Warda își veni în fire imediat: — De două zile e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
le curgă din nou; dar Warda își veni în fire imediat: — De două zile e un adevărat iad. Nu mai cutezăm să ieșim pe stradă. Vecinii vin necontenit să mă întrebe dacă e adevărat că... Vocea i se frânse, așa că Mariam a fost cea care a continuat, cu un aer absent: — Întreabă dacă sunt atinsă de boală. Când se spune „boală“, la Fès, asta înseamnă lepră, iar când se spune „cartier“, fără nici o altă precizare, înseamnă acela al leproșilor. Nu înțelesesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
poartă. — În numele sultanului, poliția! Nu mai sunteți singure acum! Tocmai a intrat un bărbat. El poate vorbi cu noi. Am deschis. Erau nu mai puțin de zece persoane: un ofițer, patru femei înveșmântate în văluri albe, ceilalți soldați. Aici locuiește Mariam, fiica lui Mohamed al-Wazzan din Granada? Ofițerul desfăcu un sul de hârtie. — Acesta e un ordin de la șeicul leproșilor. Trebuie s-o ducem pe numita Mariam în cartier. În minte mi se zbătea o singură idee: „De-ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zece persoane: un ofițer, patru femei înveșmântate în văluri albe, ceilalți soldați. Aici locuiește Mariam, fiica lui Mohamed al-Wazzan din Granada? Ofițerul desfăcu un sul de hârtie. — Acesta e un ordin de la șeicul leproșilor. Trebuie s-o ducem pe numita Mariam în cartier. În minte mi se zbătea o singură idee: „De-ar putea fi doar un coșmar!“ M-am pomenit zicând: — Dar astea-s calomnii! N-a avut niciodată nici o singură pată pe corp! E curată ca un verset din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
după fiecare din tiradele mele, că el era doar un slujbaș, că avea o poruncă de dus la îndeplinire și că trebuia să mă adresez șeicului leproșilor. După zece minute, femeile ieșiră din cameră: două dintre ele o țineau pe Mariam pe după subsuori și o târau. Ținea ochii deschiși, dar trupul îi era moale; nici un sunet nu-i ieșea din gâtlej; părea incapabilă să-și dea seama ce i se întâmplă. Una dintre femei șușoti două vorbe la urechea ofițerului; acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trupul îi era moale; nici un sunet nu-i ieșea din gâtlej; părea incapabilă să-și dea seama ce i se întâmplă. Una dintre femei șușoti două vorbe la urechea ofițerului; acesta îi făcu semn unuia dintre oameni, care azvârli peste Mariam o țesătură grosolană de culoare pământie. — Sora ta e bolnavă. Trebuie s-o luăm de aici. Am încercat să mă așez între ei; m-au dat la o parte cu duritate. Astfel că sinistrul cortegiu o porni la drum. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de degetele nemiloase ale Destinului. Ea trebuia să fie cea care se desprinde. A făcut-o în chip imperceptibil, cu aceste vorbe de tandră îndepărtare: — Du-te, Hassan, fiule, o să ne ajute Dumnezeu. Ești cel mai bun frate pe care Mariam îl poate avea! Am alergat, numărându-mi pașii cu glas scăzut pentru ca mintea mea să nu se ocupe cu nimic altceva. Până la locuința lui Khâli. * * * Unchiul m-a ascultat fără să clipească, dar l-am simțit afectat mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
felul său, să-și ia revanșa asupra castilienilor. De atunci, el nu și-a mai regăsit dreapta judecată. Dar cele ce tocmai s-au întâmplat nu îi privesc nici pe Mohamed, nici pe Warda, și nici măcar pe acea nefericită de Mariam; întreaga comunitate granadină din Fès e batjocorită de Zeruali. Trebuie să ne batem, fie și pentru fiica acestei rumiyya. O comunitate se sparge de îndată ce consimte să-l abandoneze pe cel mai slab dintre membrii ei. Puțin mai contau acum argumentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Crezi că o vom putea salva pe sora mea? — Cere-I Celui-de-Sus să-ți acorde nădejdea și răbdarea! Va trebui să ne batem cu niște personaje puternice și diabolice. Știi doar că Zeruali e un prieten al sultanului. — Dar, dacă Mariam va fi nevoită să trăiască vreme îndelungată în cartier, va deveni până la urmă cu adevărat leproasă. — Trebuie să mergi s-o vezi, să-i spui să nu se amestece cu ceilalți, să-i duci de mâncare carne de broască țestoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în oțet. I-am transmis toate astea Wardei. Ea și-a procurat produsele indicate, iar când tata s-a întors în oraș, câteva zile mai târziu, s-a dus împreună cu el la marginea „cartierului“. Un paznic a chemat-o pe Mariam, care a venit să-i vadă. Părea depășită, copleșită, cu un aer rătăcit, cu ochii roșii ca sângele și cu chipul livid. Un pârâu o despărțea de părinți, dar au putut să-i vorbească, făgăduindu-i s-o scoată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nici el, nici eu n-am spus mare lucru. În clipa aceea, important era să rămânem astfel împreună, de la bărbat la bărbat pentru întâia oară, așezați pe aceeași rogojină, vârând la fel mâna în aceeași mâncare de cușcuș. Logodna lui Mariam ne învrăjbise; chinul ei ne grăbise împăcarea. Și tot chinul era cel care avea să-l reapropie pe Mohamed de familia mamei mele. În seara aceea, Khâli a venit în casa tatălui meu, căruia nu-i mai trecuse pragul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ale mele de descurajare, găsind uneori tonul just pentru a mă repune pe linia de plutire. De prezența lui, cât și de aceea a lui Harun, aveam mare nevoie, chiar dacă și unul și celălalt păreau incapabili s-o salveze pe Mariam. Doar unchiul meu părea a fi în măsură să efectueze demersurile necesare. Se întâlnea cu oameni ai legii, emiri din armată, dregători din regat; unii se arătau dornici să-l liniștească, alții erau încurcați, iar alții făgăduiau găsirea unei soluții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Portugalia, unde petrecuse ani lungi de captivitate. Avea acum patruzeci de ani, vârsta unchiului meu, astfel că cei doi au stat îndelung împreună, vorbind despre poezie și evocând nenorocirile Andaluziei. Când, după două ceasuri, Khâli a amintit de problema lui Mariam, prințul s-a arătat extrem de indignat și a făgăduit să facă în așa fel încât afacerea asta să ajungă la urechile părintelui său. N-a mai avut vreme s-o facă, pentru că sultanul a murit, stranie coincidență, chiar a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
el în fiecare săptămână. Era vorba să fie numit într-un post de sfetnic, de secretar sau de cârmuitor al unei provincii. Mi-amintesc că într-o zi, la întoarcerea lui de la palat, l-am întrebat dacă mai vorbise despre Mariam. Răspunsese pe un ton cam stingherit: — Câștig încetul cu încetul încrederea suveranului. Curând voi fi în măsură să obțin de la el, fără nici o dificultate, eliberarea surorii tale. Deocamdată, se cuvine să acționez cât mai delicat cu putință, așa că aș greși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
suveranul, care îi făgăduise că, la întoarcerea lui de la Tombuctu, fata va fi deja la ea acasă. Unchiul îi mulțumise călduros și-mi dăduse vestea. Hotărâsem atunci să mă duc pentru întâia oară în „cartier“ pentru a-i transmite lui Mariam făgăduiala monarhului, precum și vestea călătoriei mele. N-o mai văzusem de un an, din exces de afecțiune, dar și din lașitate. Ea n-a rostit nici un cuvânt de reproș. Mi-a zâmbit de parcă abia ne despărțiserăm, mi-a cerut vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din bucurie subită sau în bătaie de joc. Firul acela de apă pe care un om viguros l-ar fi putut trece din doi pași mi se părea mai adânc decât o râpă, mai lat decât un braț de mare. Mariam era atât de îndepărtată, de impenetrabilă; glasul ei îmi ajungea la urechi ca într-un coșmar. Deodată, o leproasă bătrână pe care n-o văzusem apropiindu-se își puse mâna fără degete pe umărul surorii mele. Am țipat și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ca într-un coșmar. Deodată, o leproasă bătrână pe care n-o văzusem apropiindu-se își puse mâna fără degete pe umărul surorii mele. Am țipat și am adunat pietre ca să le arunc asupra ei, cerându-i să se îndepărteze. Mariam s-a așezat la mijloc, ocrotind-o pe leproasă cu trupul ei: — Lasă pietrele, Hassan, ai s-o rănești pe prietena mea! I-am dat ascultare, dar simțeam că-mi pierd cunoștința. Am făcut un gest de rămas-bun și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
văd pe tata și pe Warda ca să le dau vești de la fiica lor. Înainte de a bate la ușă, am stat o clipă nemișcat. Într-o crăpătură a zidului exterior, se afla încă, uscat și înnegrit, firul de iarbă înnodat de Mariam în ziua când fusese luată captivă. L-am apucat între degete și l-am dus pe furiș la buze. Apoi l-am pus îndărăt la locul lui. Mă dusesem iarăși cu gândul la firul acela când Khâli a deschis ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ales că în ținutul negrilor regatele sunt numeroase, că se bat necontenit între ele, dar că nu încearcă niciodată să se extindă dincolo de fruntariile lor. După ce îi vei fi reținut atenția și îi vei fi câștigat stima, vorbește-i despre Mariam, dacă nu cumva ea este deja liberă la ceasul când aștern aceste rânduri. Nu era liberă, după cum mi-a spus Harun, venit la porțile palatului ca să mă întâmpine la sosirea caravanei. Acolo trebuia să încredințez animalele celui însărcinat cu paza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
hidoasă. Dacă se va spune că sora ta este sănătoasă și fără pete, o scrisoare a suveranului o va scoate din cartierul leproșilor chiar în ziua respectivă. Soluția mi se păru rezonabilă, așa că am hotărât să i-o comunic lui Mariam pe tonul cel mai plin de încredere cu putință, spre a-i reda speranța. Harun m-a întrebat dacă putea veni cu mine; am răspuns „da“ fără șovăială, în pofida surprizei. Mariam spuse că era fericită să mă revadă sănătos după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rezonabilă, așa că am hotărât să i-o comunic lui Mariam pe tonul cel mai plin de încredere cu putință, spre a-i reda speranța. Harun m-a întrebat dacă putea veni cu mine; am răspuns „da“ fără șovăială, în pofida surprizei. Mariam spuse că era fericită să mă revadă sănătos după o călătorie atât de lungă, dar mi se păru încă și mai îndepărtată decât la ultima noastră întâlnire, și palidă ca un cadavru. Am privit-o atent. — Dar tu, cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de apă, când la paznic. Surorii mele nu-i adresase decât un gest de salut timid și furiș, dând impresia că nu-l interesează schimbul nostru de cuvinte. Brusc, își drese zgomotos glasul și se uită țintă în ochii lui Mariam: — Dacă reacționezi astfel, dacă cedezi în fața descurajării, ai să ieși de aici nebună de legat, iar eliberarea ta n-o să mai aibă nici un rost. Fratele tău a venit să-ți aducă o veste bună, urmarea intervențiilor făcute de el la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
continuat să meargă, privind în jos cu un aer îngândurat, vreme de câteva minute. Brusc, rămase nemișcat, își lipi palmele de obraji, apoi le dădu la o parte, ținând în continuare ochii închiși. — Hassan, hotărârea mea e luată. Vreau ca Mariam să fie soția mea, mama copiilor mei. ANUL PETRECUT LA MARISTAN 913 de la hegira (13 mai 1507 1 mai 1508) La ospiciul din Fès există șase infirmieri, un slujitor care se ocupă de lămpi, doisprezece gardieni, doi bucătari, cinci gunoieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Iscoditorul să mă contrazică, după obicei. N-a făcut-o. Era tăcut, îngândurat, cu fruntea încruntată, iar răspunsul lui mi-a venit împreună cu o întrebare: — Ce spui tu e adevărat. Ce trebuie să facem acum? Curioasă reacție! Pe vremea când Mariam nu era pentru el decât sora unui prieten, nu șovăia să aibă el inițiativa, trecând peste ezitările mele, făcând apel de pildă la Astaghfirullah și stârnind astfel un scandal bine pus la cale. Acum, părea mai puțin sigur de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]