8,009 matches
-
de destinul atotputernic (Œdip). În această atmosferă, individul care caută să se exprime mai bine prin acumularea de estetici în plus, nu reușește decât multiplicându-și măștile. Schimbându-și mereu aparențele, omul modern 156 redevine persoană în sensul etimologic persona mască, rol, personaj. Reîntoarcerea la etimologie plasează noțiunea de personaj sub semnul iluziei teatrale. "Identitatea să nu mai este dată: e construită" [Patapievici, p.141]. Foarte importantă ne pare în acest context sugestia lui R.E.Park [p.249] despre faptul ca
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
rol, personaj. Reîntoarcerea la etimologie plasează noțiunea de personaj sub semnul iluziei teatrale. "Identitatea să nu mai este dată: e construită" [Patapievici, p.141]. Foarte importantă ne pare în acest context sugestia lui R.E.Park [p.249] despre faptul ca mască reprezintă concepția pe care ne-am format-o despre noi-înșine rolul, căruia ne străduim să ne conformam; aceasta mască este sinele nostru mai adevărat, sinele care am dori să fim. Rolul devine o a doua natură și o parte integrantă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
e construită" [Patapievici, p.141]. Foarte importantă ne pare în acest context sugestia lui R.E.Park [p.249] despre faptul ca mască reprezintă concepția pe care ne-am format-o despre noi-înșine rolul, căruia ne străduim să ne conformam; aceasta mască este sinele nostru mai adevărat, sinele care am dori să fim. Rolul devine o a doua natură și o parte integrantă a personalității noastre 157. Mască este frontieră între eul superficial și cel profund, proprie Parizienelor de la cea mai fragedă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ne-am format-o despre noi-înșine rolul, căruia ne străduim să ne conformam; aceasta mască este sinele nostru mai adevărat, sinele care am dori să fim. Rolul devine o a doua natură și o parte integrantă a personalității noastre 157. Mască este frontieră între eul superficial și cel profund, proprie Parizienelor de la cea mai fragedă vârstă: "la force de masque qu'elle peuvent mettre à leurs plus violentes ou leurs plus profondes émotions. Songez donc! elle avait dix-huit ans!" [Barbey D
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
să dezvăluie realitățile în profunzime. Lumea esențelor se transformă în lumea aparentelor, este vorba despre o nouă percepere a lumii fondată pe "predicatele înșelăciunii și falsității" [v.Giacetti, p.123]. Relațiile sociale, locurile, comportamentele sunt plasate sub semnul aparentei, al măștii. În această lume fiecare își joacă rolul și câștigă, în consecință, cel mai bun actor. Itinerarul personajelor este o cunoaștere a legităților scenei, a culiselor, decorului, precum și a tehnicilor, care preced reprezentarea. Succesul eroului depinde în mare parte de aptitudinile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ne pensant tout le temps qu'à să réplique. Chose singulière, la mariée, elle aussi avait un peu de cette expression" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.19]. Intuind în Sidonie Risler actrița, Delobelle o încurajează 188. Eliberată de mască să de mondenă, ea accede la condiția naturală de artist, descoperindu-se chiar că este o actriță ambulanță, care acceptă neprevăzutul și capriciile carierei 189. În comparație cu frumusețea pură a aristocratei Clăire Formont, Sidonie Risler este o imitație de Pariziana mondenă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
lorgnettes. "Joli début", se dit Bertin" [Maupassant, Fort comme la mort, p.256]; sau a-și da o întâlnire secretă: "Georges et Sidonie se rencontraient au théâtre" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.116]. La teatru, Fréderic descoperă, în spatele măștilor purtate și de spectatori (lucru semnificativ!), ca domnnul Arnoux are o amantă 247. Bălul că spectacol Secvență balului joacă un rol important în economia românului, mai ales la Zola, unde bălul este metaforă Parisului-spectacol. Viziunea mitică a balului asociază ideea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
categoric [Hoffet, 1953, p.30-31]. Acolo unde anglo-saxonii insistă să pună toate punctele pe i, francezii preferă să se eschiveze de la o conversatie penibilă și neplăcută. Dacă va fi necesar să se hotărască să articuleze un refuz, parizianul îl va mască cu o mulțime de complimente, promisiuni, elogii, astfel că va fi greu de înțeles ce vrea, de fapt, să spună. Printre stratagemele de succes ale comunicării pariziene, Frédéric Hoffet evidențiază, următoarele: a seduce înainte de a convinge, a cuceri înainte de a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și false în același timp, exprimând sentimente, motive și explicații contradictorii. Dacă da este cuvântul care, de regulă, exprimă femininul, atunci nu este cel care în egală măsură exprimă Pariziana. Jucându-se cu inexprimabilul și interzisul, discursul ei elaborat poate mască obscenul: "Puis elle rougit davantage encore, en murmurant: "Îl ne faut jamais couper son blé en herbe." Îl ricanait, excité par leș sous-entendus" [Maupassant, Bel-Ami, p.172]. Spre deosebire de discursul masculin, care operează cu termeni clari și are tendința de a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
se limiteze la rolul ornamental recunoscut de societate, ea are o viziune dinamică, ea inventează propriile scenarii. Prin modul în care își concepe existența, Pariziana dezvăluie noi dimensiuni ale personajului emancipat. Ea transforma totul în spectacol, mise en scène, joc, mască, deghizare. Femeia pariziana este o proiectare a unui mod de a vedea, a gândi și a se manifestă specific teatral. Pariziana romanesca este tipul personajului care oferă o reprezentare multiaxială de tip teatral, proiectată pe scena unui român. REZUMAT Lucrarea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
transcende stereotipul femeii tradiționale ca model novator de simțire, de gândire și de acțiune. Pariziana este artist în tot ce o înconjoară, acest personaj se esențializează că mitopo(i)etică a aparentei, care își găsește manifestare în po(i)etică măștii, po(i)etică scenelor, po(i)etică verbalului și nonverbalului, po(i)etică modei. Imanenta Parizienei-spectacol proiectează o lectură de tip teatral a românului, care aduce la suprafață multiplele roluri ale acestui personaj în Comedia urbană. Prin fuzionarea diferitor dimensionări
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
monotona divertismentul, jocul, aventură, surpriză. În reprezentarea scenica totul vine în acțiune prin arhitectură jocului de sensuri. Esențializându-se printr-o formulă de mitopo(i)etică a aparentei, Pariziana este artist în tot ce o înconjoară, de aici po(i)etică măștii, po(i)etică scenelor, po(i)etică modei, po(i)etică verbalului și nonverbalului. Fenomen social, spectacolul implică o strategie, o tactică, o punere în scenă. Pariziana se autoînchipuie, se autoimpune și, uneori, se autoeroizează în propriile scenarii. Ea este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
măști pe care o implică mă protejează pe mine de alte euri, în centrul unei culturi urbane marcate de frecvențe întâlniri cu tot felul de necunoscuți" [Muchembled, p.252]. Se creează impresia, constată F.Hoffet, că omul parizian poartă o mască, de aici dedublarea tipic pariziana [Hoffet, p.70]. 159 În accepția curentă, cultura francezilor este una superficială: "une culture, plus apparente au demeurant que réelle, parce que réduite trop souvent aux aisances, non pas aux disciplines, d'une rhétorique" [Dupront
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Eminescu, dacă nu l-am aflat pe scriitor în paginile operei lui, degeaba l-am căuta în Cernăuții, Blajul, Iașii, Bucureștii, Viena sau Berlinul secolului al XIX-lea. Realitatea este vis, o spune personajul eminescian. În acest sens, considerăm că masca lui Eminescu, fascinantă pentru Lucian Boz, Grid Modorcea, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Ioana Em. Petrescu, Mircea Cărtărescu, Pompiliu Crăciunescu sau Iulian Costache, puțin și pentru Mihai Zamfir, reprezintă un fals impediment în calea cunoașterii poetului. Lumea cărților a obliterat [în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lui are, în varianta finală (aproape-operă), un preambul ironic-social în care lectorul zâmbește identificând figuri socio-profesionale despre ale căror nivel de înțelegere a lumii și atitudine (în dispunere oximoronică) nutrește aceeași părere cu autorul. În aceasta constă o nuanță a măștii lui Eminescu: un incipit de text prozastic care intuiește ce vrea cititorul să audă, ce l-ar face să rezoneze; dacă nu ar avea conotații mai mult peiorative pentru contextul prezentei cercetări și dacă s-ar reține doar ideea de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
II-a revăzută, Iași: Princeps Edit (Chișinău: Editura Gunivas, pentru prima ediție). o abisul; o timpul; o spațiul. COSTA-CHE Iulian (2008) Eminescu.Negocierea unei imagini (construcția unui canon, emergența unui mit), București: Cartea Românească, Colecția "Critică și istorie literară". o masca lui Eminescu. CRĂCIU-NESCU Pompiliu (2000) Eminescu Paradisul infernal și transcosmologia, Iași: Junimea, Serie nouă "Eminesciana" I. o ascunzișurile măștii; o măștile ascunderii; o cvadratura cercului. CULIANU Ioan Petru [2006] (2012) Studii românești I: Fantasmele nihilismului. Secretele doctorului Eliade, Ediția a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Iulian (2008) Eminescu.Negocierea unei imagini (construcția unui canon, emergența unui mit), București: Cartea Românească, Colecția "Critică și istorie literară". o masca lui Eminescu. CRĂCIU-NESCU Pompiliu (2000) Eminescu Paradisul infernal și transcosmologia, Iași: Junimea, Serie nouă "Eminesciana" I. o ascunzișurile măștii; o măștile ascunderii; o cvadratura cercului. CULIANU Ioan Petru [2006] (2012) Studii românești I: Fantasmele nihilismului. Secretele doctorului Eliade, Ediția a II-a, traduceri de Corina POPESCU și Dan PETRESCU, Iași: Polirom. o Insula lui Euthanasius. DEL CONTE Rosa [1961
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Eminescu.Negocierea unei imagini (construcția unui canon, emergența unui mit), București: Cartea Românească, Colecția "Critică și istorie literară". o masca lui Eminescu. CRĂCIU-NESCU Pompiliu (2000) Eminescu Paradisul infernal și transcosmologia, Iași: Junimea, Serie nouă "Eminesciana" I. o ascunzișurile măștii; o măștile ascunderii; o cvadratura cercului. CULIANU Ioan Petru [2006] (2012) Studii românești I: Fantasmele nihilismului. Secretele doctorului Eliade, Ediția a II-a, traduceri de Corina POPESCU și Dan PETRESCU, Iași: Polirom. o Insula lui Euthanasius. DEL CONTE Rosa [1961] (1990) Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ascundă emoțiile reale și o face mimînd nebunia. În cronica lui Saxo Grammaticus, crima regelui uzurpator e știută de toată lumea, imaginea sa publică intrînd în tiparul tiranului tradițional. Nebunia "mimată" a lui Hamlet reprezintă astfel o necesitate vitală, numai sub masca ei personajul avînd șansa elaborării planului de răzbunare a tatălui uzurpat. În mod neașteptat, Shakespeare schimbă acest detaliu. În varianta ultimă a piesei lui (trebuie spus că Hamlet a cunoscut numeroase forme și modificări pînă și la nivelul numelor personajelor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
totodată, delirantă coerciție psihică, aplicată femeii care încalcă un cod nescris al onoarei, căsătorindu-se sub rangul său ori avînd relații sentimentale în afara mariajului. Bărbații revanșarzi (fie că sînt manifest negativi, precum Ferdinand și Cardinalul, sau discret sadici, acoperiți de masca unui creștinism mai degrabă mimat, ca Frankford) practică o tortură studiată, în grade de dezvoltare a suferinței, cu infernale amînări și disimulări. The Woman Killed With Kindness reprezintă o parabolă a prizonieratului psihologic feminin într-un univers patriarhal, imposibil de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
față a ficțiunii poești conține, pe lîngă alte texte importante, totalitatea capodoperelor epice redactate între 1826 și 1842: Morella, Berenice, Prăbușirea Casei Usher, William Wilson, Crimele din Rue Morgue, O pogorîre în Maelström, Portretul oval, Hruba și pendulul și, bineînțeles, Masca Morții Roșii. Ele compun un Poe axat pe "estetica urîtului", dar nu într-un mod gratuit, cu intenționalitate pur butaforică, ci prin medierea unei componente solide psihologice și culturale. Cred ca analiza cea mai potrivită pentru acest Poe (de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lui Poe, stăpîn absolut adică pe trucurile lui de comunicare și în complicitate cu cititorul, neglijînd orice interferență a autorului propriu-zis. Pe de altă parte însă, este posibil să avem de-a face cu un narator anexat personalității scriitorului, o "mască" a identității creatoare. Întrucît, prin intermediul lui Pym, recunoaștem adesea metodologii estetice expuse de către Poe însuși, în eseuri și articole distincte (precum The Philosophy of Composition/ Filozofia compoziției), cea de-a doua variantă pare mai apropiată de adevăr. Chiar naratorul ne
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
recuperează, compensator, identitatea pierdută. Nu întîmplător, Brenda îl crede mort și se recăsătorește cu un prieten de familie, Jock. Vechiul Tony a murit cu adevărat, în schema simbolică a lui Waugh, cel care supraviețuiește fiind eul său autentic, neobturat de măștile unei existențe ipocrite. Uneori, prozatorul dă "inițierii" semnificația parabolei istorice (istoria ca "bîlci al deșertăciunilor", un vanitas vanitatum, lumea ca spațiu al "norocului schimbător", cu succesiunea perpetuă a "măririi" și "decăderii"), precum în Black Mischief/Apocalipsa 1932 (unde Seth, împăratul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Irene) devin obsedați de existențele celorlați, pe care le "ascultă", în direct, pe unde scurte. Fericirea cuplului se risipește, compulsia întunecîndu-le mințile și transformîndu-i în monștri. Ideea alienării tehnologice pare dublată aici de sugestia unei duplicități umane în general: sub masca echilibrului, a fericirii și bonomiei necondiționate, individul ascunde, prezumtiv, impulsuri întunecate. "The Five-Forty-Eight"/"Personalul de cinci și patruzeci și opt" (1954) ne confruntă cu o fostă secretară, acum bolnavă grav (suferă de tulburări emoționale și mintale), posibil pe fondul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
să cred că John Cheever urmărește să dea dualității naturii umane o latură paradoxală, împingînd mai departe chiar principiile de construcție din tradiționala commedia dell'arte. Persoanjele lui sînt surprinse într-o clipă de supremă revoltă, cînd își smulg, traumatizate, măștile de pe față. Gestul rămîne însă tardiv. În spatele lor nu vedem decît dezolare și neputință. Bibliografie John Cheever. Povestiri. Traducere din limba engleză și note de Ciprian Șiulea. Colecția Integrala prozei scurte. Proză XX. Iași: Polirom, 2012. Un (anti)erou american
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]