5,936 matches
-
de faptul că vorbesc englezește cu Matthew care la 24 august a împlinit doi ani. Engleza mea este lipsită de spontaneitate, de interjecții, de onomatopei, de tot ce mi-ar trebui ca să comunic cu un copil; o limba literară și matură, dar fără rădăcini" Are deplină dreptate profesorul de literatură, ce optimist eram la început! Eu mi-am dat seama că vorbesc o limbă franceză fără rădăcini abia după teza de doctorat, când eram perfect capabil să scriu, să citesc și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe cel gol). M-am tot gândit ce interpretare să dau acestui fapt de viață: două fetițe de 10-12 ani, în atelierul de olărit. Le aduc din depozit vasele de lut pe care urmează să le picteze. Râsete, chicoteli. Extrem de "mature" pentru frageda lor vârstă. După ce mămicile blonde și pline de fitness, respirând bunăstare, se retrag să bea un ceai, mă întreabă la modul glumeț-serios, dar extrem de feminin, dacă nu aș dori să fac "sex" cu ele două. Rămân blocat, este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
occidentalii rafinați dau premi peste premii acestui gen de film iranian: au sentimentul că regăsesc pe ecran ceea ce ei au pierdut de multă vreme, virtuțile sărăciei și ale Tradiției, copii care se comportă ca niște copii și nu ca niște maturi copți înainte de vreme. Vineri seara. Mănânc paste cu sos tomat în imensa bucătărie a Pavilionului Parent. Trei șeici de cartier îmbrăcați în alb, cu babuși în picioare (un fel de papuci întorși spectaculos la vârf, la fel ca aceia purtați
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Bovary, deși am fost vizitată foarte frecvent de bovarisme. R.P. Să știți că încă n-am terminat cu întrebările de tip oracol, mai am. Deocamdată însă, v-aș întreba cum s-a petrecut primul dumneavoastră contact cu străinătatea. Primul contact matur, fiindcă episodul Vittel l-ați povestit deja. A existat o vreme în care, știm bine, trecutul graniței era interzis. În anii optzeci, la un cinematograf din Timi șoara rula filmul românesc de război Pe-aici nu se trece. Într-o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pretenții teritoriale, ar fi nedrept să lupt. Nu înțeleg să lupt decât pentru viață și pentru libertate. Există în Europa sentimentaliști care declară: „Orice fel de violență e reprobabilă, nu vrem nici o formă de violență.“ Aceasta nu e o atitudine matură, ci un idealism adolescentin. A.R. Să trecem acum la scriitorul Amos Oz. Nu-mi place ideea etichetării și catalogării scriitorilor. Dar pentru că, din păcate, nu cunoaștem prea multe despre proza contemporană israeliană, spuneți-mi, vă rog, unde l-ați
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mare tânăr scriitor, maturizarea va veni la Merckx când va ști dintr-o privire să-l facă una cu pământul pe cel ce-ar îndrăzni să bea ceaiul înaintea sa. Chiar dacă nu va mai câștiga nici o cursă - atunci va fi matur. 26: Seară de seară, trei bărbați se așează pe malul râului australian Warrego, în picioarele goale, și atrag cu lanterna și cu un mic aspirator țânțari, lăsându-se mușcați îndelung în folosul unui institut de cercetări medicale care studiază maladiile
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
întâlni pe cititori la ei acasă, pentru a le citi pagini din cărțile noastre, pentru a le asculta judecata, prețuirea și sfatul. Întâlniri de neuitat, la Petroșani ori la Deva, la Hunedoara, la Lupeni ori Vulcan, cu tineri și cu maturi, emoționați de aplauzele lor, copleșiți de dorința lor de-a reveni între ei, de-a continua un colocviu esențial pentru orice artist dăruit patriei, pentru orice artist ce se visează mereu la izvoarele cele pururi proaspete ale vieții și ale
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de victorie a păcii - A socialismului și comunismului, Tovarășa Elena Ceaușescu exprimă marele destin al femeii. Este o mândrie a patriei, Ani glorioși să ne trăiască, luminoasa frunte a femeilor din România, tovarășa Elena Ceaușescu, Care-și aniversează acum, vârsta matură a triumfului personalității, a puterii De muncă sigură de fructele ei, a marilor înțelegeri umane.“ („Cu iubire profundă“, Luceafărul, 6 ianuarie 1979) „Patria-n floare îți slăvește harul, Lumină a spiritului ei, biruitor. Pe fruntea științei, strălucind mărgăritarul: E dar
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cu certitudine câte femei au murit în urma decretelor amintite aici. În volumul de față, am invitat să răspundă provocării noastre persoane de diferite vârste, de la cele pentru care confruntarea cu sistemul era mai degrabă treaba părinților până la cele care, deja mature atunci, experimentau din plin și conștient (supra)viețuirea într-o societate totalitară. Diferențele de vârstă ne pot arăta în ce măsură experiența feminină capătă nuanțe diferite de-a lungul anilor de dominație a regimului. Cum toate contribuțiile vin de la persoane din domeniul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
altfel și autorul lui. Am lăsat la urmă lucrul cel mai important care trebuie spus despre proza lui Cezar, ultima axă care se leagă strîns de celelalte două. Este vorba despre atitudinea personajului - în ambele lui aspecte, de adolescent și matur, față de lumea pe care o descrie. și aici, Tinerețilese aseamănă cu Muzici și faze sau cu Exuvii prin imaginea proaspătă, complet necon vențională a epocii comuniste văzute prin ochii unui copil inocent. În lumea lui Dănuț nu există Ceaușescu și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
împrietenit între ele și participă afectiv la bucuria generală ce se instalează firesc și sincer. Înaintarea în vârstă, apariția copiilor și nepoților, traversarea unor întâmplări nefaste de către unii dintre ei au făcut din adolescenții frumoși și veseli de altădată oameni maturi, cu griji de alt nivel, cu deformări ale trupului ca urmare a acumulărilor în greutate, cu podoaba capilară împuținată și culoare ce depășește cărunția, cu suferințe fizice evidente sau ascunse, cu cumpătare în consumul băuturilor euforice și în practicarea dansului
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ochii stinși cu albastrul lor decolorat, părul argintiu, trupul împuținat cu spatele adus sub povara toamnelor pe care le poartă, mișcările mai lente și mersul încetinit. Este ceea ce a mai rămas din vioiciunea, neastâmpărul și vrednicia dirigintelui lor, gândesc, cu matură înțelegere, băieții lui Dumitru Dascălu. Timpul, veșnic curgător, și-a îndeplinit inexorabila operă devastatoare. Coborâți pe pământ Vară toridă, cu un iulie care dă în clocot, cu ploi torențiale și catastrofe aducătoare de pagube imense, inclusiv pierderi de vieți omenești
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ieșenilor care se plimbau în acel timp pe bulevardul Copou - locul predilect de promenadă pentru locuitorii urbei - li se oferea întâlnirea cu un cuplu mai puțin obișnuit. Un tânăr blond, înalt, zvelt, elegant îmbrăcat ducea la braț o femeie corpolentă, matură, de vârstă greu de identificat, cu obraji rumeni, gătită cu ie, catrință, bundiță mărginită cu blană de jder, cu opinci măiestrit lucrate în picioare și cu o broboadă bogată, viu colorată pe cap. De umărul drept îi atârna o trăistuță
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și de a pune la cale petrecerile nocturne în baruri, discoteci sau localuri de destrăbălare nelimitată. Știu oare părinții ce preocupări au copiii lor și modul cum își petrec timpul cât nu sunt acasă? Mă tem că nu! Cu gândirea matură și cu experiența dobândită într-o viață de dascăl, îmi pun întrebările: Ce fel de tineret creștem? Cui încredințăm destinele viitoare ale țării? Mințile luminate ale națiunii ar trebui să tragă un semnal de alarmă care să ajungă la timpanele
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
învățător la clasă și invers), reprezintă mirajul profesiei de învățător. Dascălii cu vocație - făuritori de personalități - construiesc, cu migala șlefuitorului de diamante, edificiile umane și, prin aceasta, rămân pentru totdeauna în memoria afectivă a învățăceilor. Se mai întâlnesc totuși persoane mature care, deși au beneficiat în copilărie de truda și priceperea unui învățător pentru a deveni știutori de carte, nu au înțeles complexitatea și noblețea acestei profesiuni. Un episod petrecut cu mulți ani în urmă mi-a întărit această constatare. Iată
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Era vremea fascinantei studenții, cu puține griji dar bogată în oferte de prietenii și distracții, după voia inimii. Cu trecerea timpului, obligațiile profesionale și sociale, grijile familiale, cărunția și-au pus pecetea pe înfățișarea lui, imprimându-i aspectul unui bărbat matur ce a pornit pe panta coborâtoare a vieții și, încet-încet, au început să apară modificări în modul cum era percepută persoana sa în relațiile cu semenii. Prima mare dezamăgire în acest sens a trăit o atunci când copii bine-crescuți sau adolescenți
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
acum, e drept), ignorează unele lucruri esențiale, bunăoară sufletul copilului și legile lui. Se pare c-ar exista pe lume educatori care nu și-au pus niciodată întrebările aceste: Ce e sufletul copilului? E oare el altfel decât sufletul omului matur? Cum trebuie oare să umble cineva cu lucrul acesta delicat și fragil? Căci un suflet de copil e în adevăr un lucru delicat și fragil... Fiindcă nimeni nu m-a învățat să iubesc lucrurile care formau obiectul datoriilor mele școlare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din toți aceștia n-au fost decât savanți prea puțin însă pedagogi. Între ei și elevii lor, s-a menținut mereu acea distanță, acea rezervă, acea lipsă de înțelegere care desparte generațiile, care desparte mai ales pe copil de omul matur, cele mai multe ori, chiar de părinții lui. Dacă toți cei ce i-am cunoscut am păstrat despre dascălii aceștia mari amintiri în care afecțiunea se unește cu înduioșarea, e că ceea ce ne leagă încă de ei, peste prăpastia timpului care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din nimic valori de o zi sau de zece ani, am regăsit, când cel dintâi păr alb îmi răsărea în barbă, în primirea făcută unui război de jertfă, pentru datorie și pentru onoare, Iașul acela, în roadele, la generația ajunsă matură, a sfintei sentimentalități de acum aproape patruzeci de ani". "Iașul lui Eminescu și al mănăstirilor, al idilelor universitare sfințite de cununile puse în biserici în loc să fie târâte în banalitatea aventurilor de promiscuitate -, Iașul acela primea orice lovitură a soartei în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
spirit eclectic. Noutatea, în fine, era o publicație tinerească. Toți cei care ne găseam în jurul ei eram tineri, abia ieșiți de băncile școalei, a școalei secundare. Mai toți eram studenți; eu unul, de pildă, abia îmi luasem bacalaureatul. Singurul om matur între noi era epigramistul Giordano, coproprietarul vechei tipografii "H. Goldner", unde se tipărea Noutatea, pe care o susținea, singur, cu fondurile sale. Dar ca suflet, și Giordano era aproape tot așa de tânăr ca și noi. Nu eram mulți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
se ascunde după masca unui copil mare, care se joacă de-a omul. Felul cum citește el lumea înconjurătoare sau caută să descifreze lumea cărților este de o puritate și o franchețe excepționale care fac ca pictura să permită omului matur să se-ntoarcă la copilărie mirându- se ca și artistul de ceea ce vede.” Spiru Vergulescu- Pictor „Salut în pictorul Mihai Dascălu, una din personalitățile de excepție ale arte naive românești contemporane și întrevăd o dezvoltare luminoasă a virtuosului și autenticului
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
oamenilor mari. Ei nu prea știu ce li se întâmplă. Știu doar că trebuie să spună cele mai mari tâmpenii și, neapărat, să vorbească despre iubitul/iubita lor, logodnicul/logodnica lor și despre faptul că vor să se căsătorească. Și maturii vor fi mulțumiți. Ia te uită, dragă, la ce le stă gândul! Zici că sunt oameni mari, nu alta! Și dă-i cu aplauze și râsete, inițiate de animatorii de public din platou, dar sincere la cei care urmăresc de pe
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
chiar și moarte de om? Povestea începe din copilărie, când fiecare puști încearcă săși definească identitatea masculină. Și cum a fi bărbat înseamnă a fi interesat de fotbal, băieții încep prin ai imita pe cei mari și astfel se simt maturi și masculi. Prin urmare, problemele identitare ale pubertății se vor rezolva destul de ușor. În plus, interesul pentru fotbal te integrează social, îți oferă subiecte de discuție și punți de legătură cu oricine, îți dă sentimentul safe că aparții unui grup
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
jurnalistic bine făcut poate să mai ofere o speranță. (2012) Minciuna publicitară De fapt, nu se numește „minciună“, ci „marketing“ sau, printro metonimie, „succes în afaceri“. Cât suntem copii, ni se spune că nu e frumos să mințim. Când devenim maturi însă, aflăm că minciunile sunt indispensabile realizării sociale. În afaceri sau în politică, domeniile care asigură succesul în lumea oamenilor mari, ești cu atât mai admirat, cu cât reușești săi duci mai eficient de nas pe ceilalți. Publicitatea, cea care
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
toți îl văzuseră!). Televizorul era un excelent mijloc de socializare, de integrare în grup, de găsire a unui limbaj comun, a unor valori comune. Așa a rămas și acum, când copiii de altădată au crescut și au preocupări de oameni maturi. Preocupările sau modificat, au apărut responsabilitățile, dar, când vine vorba de comunicarea cu ajutorul lucrurilor văzute la televizor, adulții nu se deosebesc prea mult de puștii care și povesteau, a doua zi, „fazele mișto“ cu Rambo sau cu Sandokan. În lipsa unor
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]