5,136 matches
-
vină, Domnul comisar o știe la fel de bine ca și mine, Să ne imaginăm că nu știu, explică-mi tu, Vina pentru situația în care ne aflăm, Care situație, Voturile în alb, orașul în stare de asediu, bomba din stația de metrou, Crezi sincer în ceea ce spui, întrebă comisarul, Pentru asta am venit, ca să investigăm și să-l capturăm pe vinovat, Vrei să spui, pe soția medicului, Da, domnule comisar, pentru mine ordinele ministrului de interne în această privință au fost suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Billy cânta la chitară, Greg la vioară și eu din voce. Nu eram tocmai răi, dacă ții cont de cât eram de tineri. În cea mai mare parte a timpului, cântam afară, în Washington Square Park. Sau în stația de metrou din Times Square. Îmi plăceau ecourile din sălile alea subterane, îmi plăcea să îmi interpretez cântecele în timp ce oamenii aruncau monede și hârtii de un dolar în cutia viorii lui Greg. Uneori cântam drogată și Billy zicea că sunt fetița lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
înainte ca Joyce să plece la serviciu. Puteam sta în bucătărie și bea o cafea împreună, uitându-ne la copii cum aleargă ca niște veverițe, în timp ce mamele îi pregătesc pentru școală. Pe urmă, puteam să o conduc pe Joyce până la metrou, să o îmbrățișez și să o sărut de la revedere. Era ora opt când am pășit pe trotuar, ora opt dimineața, pe 11 septembrie 2001 - cu numai patruzeci și șase de minute înainte ca primul avion să se izbească de turnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sine întreaga societate”. Povestea narghilelei — Mersi și buon jurne ! Muzicantul, de prin părțile noastre, își ia rămas-bun de la publicul trenului ce leagă aeroportul Charles de Gaulle de Paris, după ce a cîntat un amestec de melodii dintr-un folclor parizian de metrou. Apoi, de pe peron, rîzînd și făcînd cu mîna, lansează un „glasul roților de tren” scurt și sonor. Intru așadar în Paris de parcă m-aș fi dat jos în gară la Craiova. La hotel am o surpriză : deși totul fusese plătit
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
minunată narghilea, cît o sociabili tate regăsită. Diferită, exotică, aproape de neînțeles, dar evidentă în gesturi și sunetul vocilor, care te învăluie, te cucerește și te face să te simți bine. „Parisurile alternative...” - îmi zîmbește o prietenă. Noaptea, tîrziu, prind ultimul metrou și mă întorc la mine în Montparnasse. E sîmbătă seara, așa că strada e încă plină de lume. Nu mă tentează însă, așa că urc în cameră, deschid fereastra și mă uit de departe la oamenii care se bucură de farmecul cartierului
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a furat fiecare artă. Marea artă trăiește din răni metafizice. În artă, dacă admiri, devii epigon. Originali sunt cei care au dezgustul foarte dezvoltat. În timp ce filosoful risipește puful păpădiei, scriitorul încearcă să recompună corola. Poeții contemporani își afișează creațiile prin metrouri. Deși cele mai duioase clipe și le petrece omul la W.C. Capodoperele se sincronizează cu sensibilitatea mai multor veacuri. Unele capodopere au alonjă de evanghelie. Pentru cei din jurul lor, avangardiștii nu au fost decât niște aurolaci spirituali. Există creatori de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe care o folosește, atunci când dezinvolt, pe scaunul ergonomic, navighează pe Internet trăgând în piept aer condiționat, tot noi bătrânii le-am născocit. Până și amărâtele acelea de tramvaie trase de cai tot noi le-am înlocuit cu autobuze moderne, metrouri și monoraiuri, iar în văzduh le-am lăsat celor tineri sateliți, stații orbitale și navete spațiale. Tot noi am înlocuit căruța cu remorca, secera cu combina și cuptorul din lut sau chirpici cu un altul cu microunde. Chiar și acum
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
atunci mă tot gândesc serios la întrebarea aceea pe care am crezut-o retorică mult timp: "Ce-și doresc femeile?"... Evident, nici astăzi n-am aflat răspunsul. Într-o zi am fost însă pe aproape de acest everest gnoseologic. Eram în metrou, la Sankt-Petersburg, și mă așezasem, întâmplător, lângă o doamnă îmbrăcată superb, armonizată la fel de fericit de către bunul Dumnezeu cu frumusețea de bun-gust. Probabil că, involuntar, privirile mi-au poposit mai mult decât se cuvine asupra ei. Când eram aproape de coborâre, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
spus, într-o rusă de înrămat nu alta, dar cu o ironie elevată, că o privisem foarte decent, mai decent decât credea ea că o poate face un bărbat care circulă cu metroul. Iar eu, pentru care limba rusă de... metrou nu prea avea multe secrete, amânând coborârea, am mimat faptul că nu prea am înțeles. Doamna a coborât la prima, dar nu înainte de a-mi spune că înțelesesem foarte bine sensul celor spuse de ea... Când mă încurcasem cu Andra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
plămânii cu acel aer dens și parfumat. Se gândi la cei o sută de mii de oameni ieșind de la lucru, vârâți în paltoane cenușii, cu ochii în pământ și zoriți, înțepeniți de frig, sufocați de fum, înghesuiți în fața ușilor de la metrou și de la autobuze, blestemând fiecare gest monoton și repetat de mii de ori în viața lor; și atunci, contemplă, recunoscător, norișorul alb ce trecea alene pe cerul foarte albastru și senin, dincolo de coroanele unui miliard de arbori maiestuoși din Amazonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vrea să fie liberă să mai petreacă și ea cît Îi tînără că — Parcă spuneați că ați fost la Sfînta Vineri, am crezut că — Păi da, c-am luat tramvaiul să mergem pîn aproape de piață, că nu mă sui În metrou nici moartă de cînd cu inundația și cînd ajungem la Sfînta Vineri puhoi dă lume se Înghesuia ca la hram și biserica nicăieri. Numa moloz, cărămizi, lemne și fiare. Am coborît că nu să mai putea circula. Doi pereți rupți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o crimă. Și tot libidoul acesta, un reflex vechi și fără obiect, acum crescînd pînă la un punct și retragîndu-se ca o foame amăgită În stomacul gol. Așa trăiesc ei toți oamenii zăriți prin piețe, pe străzi, În birouri, În metrou, mai ales În metrou, unde singurătatea crește Într-un spațiu prielnic, cum moartea e Împlîntată cît mai afund În adîncuri și Întuneric. Oamenii călătoresc cu ochii Închiși pentru că ochii trădează viața, se ascund asemenea condamnatului neatins de glonte după ce plutonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
libidoul acesta, un reflex vechi și fără obiect, acum crescînd pînă la un punct și retragîndu-se ca o foame amăgită În stomacul gol. Așa trăiesc ei toți oamenii zăriți prin piețe, pe străzi, În birouri, În metrou, mai ales În metrou, unde singurătatea crește Într-un spațiu prielnic, cum moartea e Împlîntată cît mai afund În adîncuri și Întuneric. Oamenii călătoresc cu ochii Închiși pentru că ochii trădează viața, se ascund asemenea condamnatului neatins de glonte după ce plutonul de execuție se Îndepărtează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu făceau parte din viața lui, de aceea nici nu le lua În seamă. Îl preocupa un singur gînd: să-și găsească un adăpost. CÎnd ajunse pe malul sudic al Tamisei, Își aminti de sfatul lui Hilfe și intră În metrou. Se lungi pe una din cușetele puse la dispoziția publicului și avu un vis ciudat. Se făcea că umblă pe un drum lung, nu departe de Trupington, printr-un colb alb și Încins. Se visă apoi pe pajiștea din spatele zidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ba tocmai de aceea, ba tocmai de aceea“, stărui el, dar maică-sa Îi spuse, făcînd un semn cu mîna spre soția vicarului: „E doar un vis, dragul meu, un vis urît...“ ... Se trezi În lumina lugubră a stației de metrou - cineva Înfășurase becul Într-o eșarfă de mătase roșie, ca să-l camufleze. De-a lungul pereților stației se Înșirau, pe cîte două rînduri, trupurile celor veniți să caute adăpost. Afară, deasupra lor, avioanele păreau să se depărteze, huruind. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
deșteptă În clipa cînd sirenele vesteau sfîrșitul alarmei. Doi-trei oameni din adăpost se ridicară o clipă, ca să asculte, apoi se culcară la loc. Nimeni nu voia să plece acasă: aceasta era casa lor, acum. Oamenii se obișnuiseră să doarmă În metrou, care le devenise la fel de familiar ca și cinematograful unde se duceau, cîndva, sîmbătă seara, sau ca biserica unde mergeau duminică dimineața, la liturghie. Aceasta era singura lume pe care o cunoșteau acum. CAPITOLUL VI PIERDUT FĂRĂ URMĂ „Vei găsi toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spunînd acestea, adormi pe loc și Începu să sforăie, spre uimirea lui Rowe. Ajunseră la Londra o dată cu primele grupuri de muncitori ce se duceau la lucru; pe marile artere industriale, sute de bărbați și femei se revărsau din stațiile de metrou; din adăposturi ieșeau oameni vîrstnici, corect Îmbrăcați, cu umbrele și serviete de piele. Pe Gower Street, măturătorii strîngeau cioburile geamurilor; o clădire fumega În lumina proaspătă a dimineții, ca o lumînare pe care vreun chefliu ar fi uitat s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Editura pentru Literatură, București, 1968, p. 481. (n.tr.) Spital de psihiatrie din Paris. (n.tr.) Lautréamont, Cânturile lui Maldoror, Opere complete, traducere de Tașcu Gheorghiu, Univers, 1976, p. 198. (n.tr.) Réseau express régional, rețea de transport În comun (metrou) pentru Paris și regiunea pariziană. (n.tr.) La catolici, sărbătoarea tuturor sfinților, celebrată la 1 noiembrie. (n.tr.) FNAC, lanț de librării. (n.tr.) Sado-maso. (n.tr.) Spitalul central din Paris. (n.tr.) Vezi nota de la p. 87 ??? (n.tr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și-a revenit primul vorbitor, cel cu diplomat, barbă și chelie. Eu conduc o mașină electrică și tot nu pornește. Vă spun, căldura a topit pilele voltaice. În acel moment, un val de oameni s-a revărsat din stația de metrou, aducând vești proaspete și proaste. Nici trenurile subterane nu mai mergeau; unele se opriseră Între stații, În interiorul tunelurilor, iar oamenii fuseseră nevoiți, ca niște boabe de fasole, să parcurgă pe jos lungile intestine de beton spre a reveni la suprafață
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
drum. Depune o cerere de emigrare În Australia. E refuzat. La trei săptămâni după cele descrise mai sus, noaptea, deghizat În contabil, se furișează afară din locuința sa, apoi alunecă de-a lungul zidurilor și coboară Într-o stație de metrou. Eram, așadar, o simplă ficțiune În mintea unui autor de romane polițiste. Cele douăzeci și patru de cărți scrise de Dmitri Kuznețov mi-o confirmaseră. Manuscrisul ultimului volum, cel pe care-l găsisem dincolo de fațada clădirii, la fel. Toată viața mea era
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
trecând dintr-unul Într-altul, asemenea vioristului care se auzea cântând la câțiva metri, descopereai că te Întorseseși În același loc. Erau acestea gândurile mele sau rândurile născocite de Kuznețov? Aproape că nici nu mai conta. Mă aflam, așadar, În metrou. Din când În când, becurile din tunel ne pălmuiau fețele prin dreptunghiurile decupate În pereți. Scârțâitul de lagăr neuns al arcușului se strecura printre trupurile scufundate În balansul molcom al alunecării, atârnate de bare ca niște calupuri de brânză puse
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Să spună Căăătă. Păăăii, să vezi... Nici noi nu știm Încă. Să vedem dacă iese ceva. Rămâi cu noi? Spune-i tu, Cătă. Cătă, abrupt: - Mai știi când te-ai Întors de la Paris? Și ne-ai povestit de poezia din metrou? Mai știu, cum să nu mai știu. Le plăcuse ideea. Mici poeme tipărite pe autocolante și lipite pe ferestrele metroului. Și tot felul de zenisme. Câte o vorbă de duh, un mot, o glumiță. Prin grija municipalității. Cum că: ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
știu. Le plăcuse ideea. Mici poeme tipărite pe autocolante și lipite pe ferestrele metroului. Și tot felul de zenisme. Câte o vorbă de duh, un mot, o glumiță. Prin grija municipalității. Cum că: ești la Paris, luminează-te și-n metrou. Călătorie plăcută! Cașiș zice c-a văzut așa ceva și-n Austria. Viena are metrou? Parcă. Nu-și aduce aminte. Oricum, acolo stă prostituata care-l Întreține pe teribilul poet din Lipova. A vizitat-o, s-a Întors de acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Și tot felul de zenisme. Câte o vorbă de duh, un mot, o glumiță. Prin grija municipalității. Cum că: ești la Paris, luminează-te și-n metrou. Călătorie plăcută! Cașiș zice c-a văzut așa ceva și-n Austria. Viena are metrou? Parcă. Nu-și aduce aminte. Oricum, acolo stă prostituata care-l Întreține pe teribilul poet din Lipova. A vizitat-o, s-a Întors de acolo și mai Îndrăgostit. Deci: și-n Austria! - Noi ne-am gândit să facem așa ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
stă prostituata care-l Întreține pe teribilul poet din Lipova. A vizitat-o, s-a Întors de acolo și mai Îndrăgostit. Deci: și-n Austria! - Noi ne-am gândit să facem așa ceva și aici, revine Cătălin. Aradul nu are sigur metrou. Are tramvaie și autobuze. Cu autobuzul nu circulă nici unul dintre noi. Doar Cașiș, spre Lipova. Nici acolo nu e metrou. Eu nu mai cer alte lămuriri, Îmi și pare rău c-am făcut-o. Mă Întreb Însă de ce-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]