6,060 matches
-
altă mare tradiție a portretisticii figurative care încearcă să surprindă „caracteristicile caracteriale” ale unei persoane pe baza virtualei asemănări a acestuia cu animalele. Se consideră că animalele au un specific tipologic psihologic temperamental, caracterial, moral chiar, subliniat de folclor, fabule, mitologie, blazoane, heraldică. Astfel, încă din Antichitate a apărut tradiția fisionomonică (Baltrusaitis, 1972Ă; sunt citate tratatele lui Pseudo-Aristotel, Polemon, Adamantias, Pseudo-Apulus. În Pseudo-Aristotel se poate citi: „Boii sunt domoli și leneși. Au vârful nasului gros și ochii mari. Leii sunt generoși
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
aceea se impune ca un „Tu” impresionant, ca cineva „cu totul altul”, transcendent, care te mobilizează pentru generozitate și responsabilitate. Tăcerea celuilalt, slăbiciunea și suferința sa, fascinează și mobilizează subiectul spre actul etic. Tot comentariul este simbolic, cu elemente de mitologie creștină. Evident, acest scenariu paradigmatic și simbolic nu clarifică nimic normativ, nu indică cum să te porți în manieră etică cu alții. Dar, e subliniat cu insistență nucleul interpersonal al eticului. Relația etică este în primă instanță o relație între
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
roșu: LOVE ME/ scrie pe pieptul lui - roșul s-a întins puțin/ în literele albe.” Modic expresive, textele se sprijină pe confesiunea indirectă, suavă, evanescentă. Aceleași elemente, modulate cu minime variații în scenete lirice, se vor întâlni în Proiect de mitologie (1981) și Cortina (1983), pentru ca Eglogă (1984) să înregistreze (sub un moto extras din lirica lui Lucian Blaga), în mii de versuri, povestea unei femei singure, trăind la țară, cu sonorități și cadre ce leagă - fără o conștiință explicitată în
IERONIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287505_a_288834]
-
caligrafii corecte în marginea existentului abstract sau concret, uneori forțate conceptual prin vagi mimetisme de tip suprarealist sau prin supralicitări ale recuzitei tehniciste, pentru care poeta are într-o prea mică măsură vocație. SCRIERI: Vară timpurie, București, 1979; Proiect de mitologie, București, 1981; Cortina, București, 1983; Eglogă, București, 1984; Poeme, București, 1986; Luni dimineața, București, 1987; Triumful Paparudei, București, 1992; ed. bilingvă (Triumful Paparudei - The Fools Triumph), tr. Georgiana Gălățianu Fărnoagă și Sharon King, postafață Gheorghe Crăciun, Pitești, 2000; Triumph of
IERONIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287505_a_288834]
-
putea fi încadrată în zona lirismului descriptiv și elegiac. În volumele de versuri Balade (1919), Sub zidurile Troiei (1920), Umbre peste ape (1923), Cosânzeana (1924), Lauri și purpură (1929) și Chipuri de bronz (1930), scriitorul abordează teme consacrate, desprinse din mitologia greco-latină sau din istoria autohtonă. Nu există devieri semnificative de la modele, nici interpretări ale acestora dintr-o perspectivă proprie. Figurile istorice sau mitologice evocate sunt aidoma celor intrate în uzul cultural, iar limbajul este conformist, lipsit de vitalitate. De cele mai multe
IACOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
fragmentarism și ambiguitate, la literalitate și intertextualitate. În concepția sa, poetul modern „trebuie să stea între mit și reportaj, între notarea, pătrunderea faptului crud și încercarea de a ajunge prin suma acestor fapte la esențe, la un contur de nouă mitologie”, prezentând orice element disparat ca verigă a unui lanț continuu, parte componentă a unui întreg. Această perspectivă îl face să-i considere pe creatorii de frumos niște oameni care ar lucra la „țesătura unei singure pânze”. De aici, aspirația eului
DAMIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
secțiune a cărții (Orientări și profiluri) este preponderent analitică, criticul evaluând tipologic și istoric paleta modurilor de exprimare a fantasticului: fabulosul feeric (ilustrat de cărțile populare, dar și de I. Creangă, I. Slavici, I.L. Caragiale, I. Minulescu, Oscar Lemnaru); miraculosul mitologiei autohtone (Gala Galaction, I. Agârbiceanu, M. Sadoveanu, Pavel Dan, Ștefan Bănulescu); fantasticul ca revers inacceptabil al verosimilului (N. Gane, I.L. Caragiale, I. Minulescu, Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu, Victor Papilian, Al. A. Philippide); fantasticul doctrinar (M. Eminescu, Mircea Eliade, Liviu Rebreanu
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
alt Ev Mediu, I-II, introd. trad., București, 1986, Nașterea Purgatoriului, pref. trad., București, 1995; Saint-Simon, Memorii, pref. trad., București, 1990; Emmanuel Le Roy Ladurie, Montaillou, sat occitan de la 1294 până la 1324, I-II, pref. trad. București, 1992; Roland Barthes, Mitologii, pref. trad., Iași, 1997; Prosper Mérimée, Tamango, București, 1998; Roger Chartier, Lecturi și cititori în Franța Vechiului Regim, București, 1998; Paul Veyne, Cum se scrie istoria, București, 1999; Georges Duby, Doamnele din veacul al XII-lea, București, 2000; André La
CARPOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286127_a_287456]
-
tradusă în limba română de poeți ca M. Eminescu, G. Coșbuc, St. O. Iosif, la fel ca și proza, teatrul, cugetările ei, este vădit influențată de romantismul german. Motivele românești, folclorice i-au stat adesea în atenție, combinate uneori cu mitologia germană. Plecată în anii tinereții din castelul Mon Repos de pe Rin, poeta va resimți adânc această ruptură: „Și-n liniștea asta de templu / Puternic vai, iat-a bătut / Și ceasul plecării, ca moartea / De jalnic, ca moartea de mut. Curgi
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
Papu, Clasicii, 167-182; Mateiu I. Caragiale - un personaj. Dosar al existenței, coordonator și pref. Al. Oprea, București, 1979; Al. Oprea, Fața nevăzută a literaturii, 1980, 26-106; Papahagi, Eros, 46-57; Alexandru George, Mateiu I. Caragiale, București, 1981; Mariana Vartic, Mateiu Caragiale: mitologie și viziune asupra lumii, DFC, 263-289; Steinhardt, Critică, 14-26; Manolescu, Arca, III, 76-79, 100-109; Țeposu, Viața, 55-61; Scarlat, Ist. poeziei, II, 195-198; Mateiu I. Caragiale interpretat de..., îngr. și pref. Alexandru George, București, 1985; Călinescu, Biblioteci, 67-74; Manolescu, Teme, VI
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
Doinaș, pe coperta a patra a volumului Lamura, 1983). Aluviunile livrești, invazia conceptelor și voința de filosofare poematică erau caracteristici prea puțin prezente la debutul autorului cu Sălaș în inimă (1976), când tinerețea se lasa îmbibată de multe dintre elementele „mitologiei” poetice tipice generației ’60. Acolo dominau senzațiile, pofta de concret, poza exponențială a eului îmbătat de virilitate („eu, soarele vostru de serviciu/iarba voastră zilnică/n-am să mor niciodată/vă aștept totdeauna pregătit,/ atent, am oricând o mână liberă
CHIFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
a aluviunilor culturale de pe varii meridiane, pusă în actul rostirii simultan cu voința de autoproiecție nelimitată a eului. Multe poeme din Faruri, vitrine, fotografii (1980), debutul editorial al poetului (Premiul Uniunii Scriitorilor), tatuează organismul imaginativ cu stimulii realității, exaltă o mitologie barocă a destrămării și recombinării perpetue, pe care o spulberă din nou prin ironia parodică, foșnesc la tot pasul aluziile culturale, imediat caricate, golite de miez, invadate de referințele la tehnică, informatică, design, sport, rock and roll, suprarealism și motociclism
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
abisalitate, ireversibil sub semnul morții și învierii, al cuplului adamic (Cezara eminesciană și analiza lui Mircea Eliade din Insula lui Euthanasius sunt structurale prozei lui C.), al lui „Purus.a”, indicul. Visul (REM, Gemenii, Organistul) este un manual complet de mitologie psihanalitică. Specificul fantasticului cărtărescian rezidă în chiar această ars combinatoria de mister psihologic și feerie agresivă, de ingenuitate și demonism, de Bradbury, meraviglia, Wajda și Bulgakov, de psihism tanatic, jubilație fantasmagorică, strada Mântuleasa și strada Venerei. Tradusă în franceză (Le
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
din proza sud-americană), cu antenele sacralității imemoriale (înrudiri cu Nașteri mistice de Mircea Eliade, cu studiile lui Jung și Kérény despre copilul divin ș.a.). Nu există structură narativă în Orbitor fără un subtext referențial, fie că este vorba de psihanaliză, mitologie sau exegeză biblică, fie de dialogul cu alte universuri ori scene epice. Fiecare lector găsește în Orbitor ce-i place și ce știe. Unul poate să compare satul Tântava cu Macondo-ul marquezian, subteranele Bucureștilor cu subteranele orbilor lui Sábato, lupta
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
Debutează în „Revista de etnografie și folclor” (1979), cu studiul Balada „Șarpele” în elementele ei străvechi de cultură românească. În același an debutează și în poezie, cu Circuitul viselor în natură. După 1990 i-au apărut mai multe studii de mitologie în culegeri din străinătate, cel mai important fiind Graal et modernité, publicat în Franța (1996). Poeziile Circuitul viselor în natură, care dă și titlul cărții de debut, sau Fizică stării lucide amintesc de retortele științelor exacte. Volumul este însă o
CHIŢIMIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286216_a_287545]
-
ca laborant delegat la doctorantură și cercetător științific. În 1968 devine doctor în filologie, cu teza Procese contemporane în folclor. C. a cules folclor de la românii din Basarabia, Ucraina, Rusia, Georgia, publicând textele în numeroase culegeri colective. Cu studii de mitologie, folcloristică și analiză literară a fost prezent, din 1964, în publicații de profil din Chișinău. Alte studii a tipărit în numeroase volume colective, începând cu 1971. C. este autor al monografiilor Folclorul și contemporaneitatea (1974, în limba rusă) și Realizări
CIRIMPEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286276_a_287605]
-
Cristea, Un an, 187-191; Felea, Secțiuni, 240-242; Ciobanu, Critica, 166-171; Ciobanu, Incursiuni, 170-174; Barbu, O ist., 215-218; Piru, Poezia, II, 242-253; Raicu, Critica, 313-316; Culcer, Citind, 212-215; Iorgulescu, Scriitori, 184-188; Dorcescu, Embleme, 99-106; Ardeleanu, Mențiuni, 128-136; Georgescu, Volume, 73-77; Vaida, Mitologii, 155-158; Grigurcu, Poeți, 257-260; Alboiu, Un poet, 60-61, 119-120; Doinaș, Lectura, 208-213; Ștefănescu, Jurnal, 69-70; Cristea, Faptul, 255-259; Moraru, Semnele, 195-199; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 275-280; Culcer, Serii, 194-204; Simuț, Diferența, 149-152; Livescu, Scene, 186-189; Gorcea, Structură, 105-113, 126-129, 146-147, 160-161
CIOBANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
Ciobanu, Incursiuni, 221-225; Ungheanu, Arhipelag, 293-320, 409-411; Steinhardt, Între viață, 261-264; Raicu, Critica, 10-12; Cristea, Arcadia, 155-173; Ciobanu, Însemne, I, 57-68, 262-268; Martin, Identificări, 76-102, 171-177; Simion, Scriitori, I, 664-689, II, 203-264; Stănescu, Jurnal, I, 217-225; Ungureanu, Contextul, 148-153; Vaida, Mitologii, 121-125; Ileana Vrancea, Între Aristarc și Bietul Ioanide, București, 1978; Călinescu, Perspective, 99-107; Piru, Valori, 230-269; Ungheanu, Lecturi, 63-87, 357-362; Pillat, Itinerarii, 279-283; Piru, Permanențe, 261-339; Cubleșan, Teatrul, 137-150; D. Micu, G. Călinescu. Între Apollo și Dionysos, București, 1979; Braga
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
a citit câteva cărți despre aceste domenii. La fel și istoria sau antropologia (în sensul învățării altei culturi), antropologia socială, paleontologia sau studiul științei pot fi producătoare de experiențe culminante. Ajuns la acest punct al pledoariei, brusc, Maslow atenționează asupra „mitologiei informației”. El susține că imaginea omului de știință trebuie însă să se schimbe. Imaginea lui, așa cum o au majoritatea liceenilor, este cea a cuiva care nu zâmbește, insul cu sânge rece, de care fetele de liceu sunt îngrozite și cu
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
a stărilor complexe, la taină și mister. A patra carte de poezie din 1997, Grup nominal, este gândită ca o revoltă împotriva dominației verbelor („7 formule de exorcizare a verbului”, sună subtitlul), poetul căutând toposul mântuitor, în spirit de haiku. Mitologia e deplin stăpână în Cornetul cu înghețată al lui Polifem (1999), dar referința e mai mult ironică, fiind mereu induse trimiteri la cotidian. Versurile lui A. prezintă un poet la care melancolia trecerii insidioase a timpului, interiorizarea prin contemplare, pătrunderea
ALEXIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
prost înțeles. Flerul, impresia, gustul nu mai funcționează într-un domeniu care își construiește mesajele cu totul altfel decât o facem noi. Ele se cer educate frecventând sursele culturale ale perioadei respective. Poți gusta Iliada fără să știi nimic despre mitologia și cultura antichității grecești? Probabil poți, dar cu ce rămâi? Se pierd pe drum cele mai multe și mai valoroase sugestii. Pe scurt, problema nu este că textele clasice nu răspund unui astfel de test, problema este că în acest mod ele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
redundant), cât mai ales prin densitatea aparițiilor sale, în toate palierele vieții spirituale și religioase. Nașterea unicornului de la autoritatea unei erori de traducere la recuperarea tardivă a surselor antice Dar cum a pătruns această figură animalieră în imaginarul și în mitologia europeană? Dinspre Orient, spun unii cercetători 3, dar adevărul este că nu influența Orientului a fost determinantă în impunerea acestui mit în cultura europeană a evului de mijloc, care era interesată de tot ce venea dinspre Răsărit, dar filtra orice
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a păcălit să îndepărteze câinii de turmă (fabula 217), fie că-l păcălește chiar pe cioban, câștigându-i încrederea (fabula 229)1, lupul pare menit să-și câștige hrana prin fraudă, atunci când argumentele forței brute nu-i sunt de ajuns. Mitologia greacă confirmă această cruzime excesivă a lupului, chiar dacă, în unele texte, acesta este considerat animalul sacru al lui Apollo 2. Oricum, în Metamorfozele sale, Ovidius îl prezintă în două ipostaze extreme. Mai întâi, în lup este transformat trufașul rege Lycaon
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
acolo unde semnificațiile sunt mai elaborate și acolo unde referentul se șterge în fața conotației, lupul apare ca o figură mitologică, dacă nu deplin benefică, cel puțin favorabilă și binevoitoare. Aceasta este lupul moștenit de tradiția folclorică din vechile sisteme ale mitologiei autohtone, acesta este lupul totemic, protector, "frate" și călăuză, stăpân al cetelor de tineri inițiați ori războinici, divinitate tutelară ce veghează asupra trecerii marilor praguri, a marilor treceri care jalonează existența umană: nașterea, inițierea și căsătoria, moartea"51. Să recunoaștem
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Inorogul, care reușește să scoată la lumină partea sa cea mai bună. Profitând, firește, de unele date care existau, în stare larvară, timide, în firea personajului. Cantemir își amintește brusc enorma tradiție superlativă pe care această pasăre o avea în mitologia egipteană. Pe de o parte, Horapollo Nilus îi prelungește reputația cu pricina până în Evul Mediu: " Când vor să reprezinte un zeu sau înălțimea sau nivelul de jos sau sângele sau victoria [sau pe Ares ori Afrodita Horus și Hathor] desenează
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]