KorAP: Find »[drukola/base=monopol & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...191 192 193 ...226 >

5,637 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

că este relativ ușoară și recomandabilă privatizarea următoarelor activități, sau utilități publice: salubritatea, telecomunicațiile, electricitatea și transportul urban de călători, cu priorități diferite de la țară la țară, desigur. Iată prezentate în tabelul de mai jos mai multe metode pentru deconstrucția monopolului de stat: Tipul de întreprindere Forma de finanțare Puterea de decizie Domeniul de activitate Publică națională bugetară proprie reglementată Statul Toate serviciile publice considerate a fi de interes național. Diferă în funcție de ciclul sectorului public Condominium public (acord între guvernul central

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
parteneriat între Stat sau comunitățile locale și întreprinderile private) bugetară proprie Statul sau comunitățile locale; firmele private Se poate regăsi la toate serviciile publice, dar este mai larg sau mai restrîns, potrivit circumstranțelor politice și situației finanțelor publice Privată reglementată (monopol privat) proprie; subvenții bugetare Statul reglementează prețurile și emite specificațiile tehnice, iar restul deciziilor aparțin managerilor întreprinderii Unde există economii de dimensiuni semnificative (frecvent telecomunicațiile și transportul feroviar) Privată sub contract public bugetară proprie Statul decide cantitatea și structura ofertei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
o gestiune mai eficientă. Este o metodă mai puțin costisitoare. Are la bază contractul dintre stat, ca proprietar, și managerul sau managerii întreprinderii publice respective. Nu conduce la crearea mediului concurențial, controlul guvernului asu-pra activității rămînînd cvasitotal. Întreprinderile rămîn, deci, monopoluri de stat, în schimb managerii pot deveni niște oameni importanți în societate. De multe ori beneficiază de adevărate rente politice, obiective și criterii ușor realizabile pentru a subordona resurse ale întreprinderilor respective unor interese de grup, de partid etc. Contractul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
cazuri de astfel de contracte relevă o reușită convingătoare în proporție de peste 65%, mai ales acolo unde serviciile publice sunt omogene, investițiile în noi tehnologii se fac la intervale mari de timp, iar concurența este destul de puternică. În situații de monopol natural, contractul de management va conține reglementări referitoare la tarifele serviciilor publice și la rezultatele ce urmează a fi obținute. Avantajele rezidă într-o presiune mai mică asupra bugetului, ameliorarea raportului preț/calitate, o productivitate și o rentabilitate sporite. Dezavantajul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
bugetului, ameliorarea raportului preț/calitate, o productivitate și o rentabilitate sporite. Dezavantajul ar consta în faptul că astfel se poate perpetua comportamentul monopolist al furnizorului și riscul de corupție implicat. Privatizarea nu trebuie, pe cît posibil, să conducă la înlocuirea monopolului de stat cu unul particular, care se poate dovedi, de multe ori, un rău mai mare. O metodă mai radicală o constituie privatizarea totală. În condiții normale, este metoda care a demonstrat cele mai bune rezultate eco-nomice și cea mai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
definiție reiese elementul de autoritate care aparține Statului și cu ajutorul căruia realizează un transfer de avuție. Oricare ar fi forma sa, impozitul este perceput întotdeauna ca un element de autoritate. Pentru cetățeni, acesta reprezintă o restrîngere a libertății sale, în fața monopolului statal. Caracterul obligatoriu este prevăzut și în Constituția României, la art.53, alin.l: "cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice". Transferul de avuție se bazează pe faptul că prelevarea este definitivă, nerambursabilă și neînsoțită

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
două probleme majore: efectele exter-ne și bunurile colective. 4.2.1.1. Randamente crescătoare și concurență imperfectă În activitățile în care randamentele rămîn crescătoare pentru o anumită scară de producție, conform mărimii pieței de satisfăcut, tinde să se instaleze un monopol natural. Acesta practică un preț superior costului marginal și se îndepărtează de optimul lui Pareto. Această situație conduce adesea Statul să naționalizeze monopolul, cu scopul de a evita efectele sale perverse în alocarea resurselor. Statul, care nu caută să-și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
crescătoare pentru o anumită scară de producție, conform mărimii pieței de satisfăcut, tinde să se instaleze un monopol natural. Acesta practică un preț superior costului marginal și se îndepărtează de optimul lui Pareto. Această situație conduce adesea Statul să naționalizeze monopolul, cu scopul de a evita efectele sale perverse în alocarea resurselor. Statul, care nu caută să-și maximizeze profitul, poate practica prețuri la nivelul costului marginal, dar în acest caz întreprinderea publică administratoare va realiza o pierdere ce trebuie finanțată

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
posibilitate, cu totul contraindicată, cea a creării artificiale de monedă, contribuind astfel la declanșarea sau amplificarea unui proces inflaționist, adică la o prelevare indirectă, prin afectarea puterii de cum-părare a tuturor. Prin urmare, în încercarea de a reduce ineficiența asociată monopolului privat, Statul impune colectivității alte costuri, rezultatul net în ce privește eficacitatea alocării resurselor fiind, deci, ambiguu. Pe de altă parte, pe piețele unde condițiile tehnice de producție nu conduc în chip inevitabil la monopol, concurența determină întreprinderile să facă tot ce

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
în încercarea de a reduce ineficiența asociată monopolului privat, Statul impune colectivității alte costuri, rezultatul net în ce privește eficacitatea alocării resurselor fiind, deci, ambiguu. Pe de altă parte, pe piețele unde condițiile tehnice de producție nu conduc în chip inevitabil la monopol, concurența determină întreprinderile să facă tot ce pot pentru a-l evita sau surmonta. Producătorii încearcă să obțină randamente crescătoare, cel puțin în anumite perioade, dispunînd momentan de monopolul unui produs nou sau reali-zînd randamente de substituție. Pe de altă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
unde condițiile tehnice de producție nu conduc în chip inevitabil la monopol, concurența determină întreprinderile să facă tot ce pot pentru a-l evita sau surmonta. Producătorii încearcă să obțină randamente crescătoare, cel puțin în anumite perioade, dispunînd momentan de monopolul unui produs nou sau reali-zînd randamente de substituție. Pe de altă parte, importanța costurilor fixe și strategiile disuasive ale firmelor prezente pe piață pot limita conte stabilitatea acesteia. Iată deci că procesul concurențial poate antrena, el însuși, limite ale concurenței

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de linii feroviare secundare, de oficii poștale mai puțin rentabile ș.a.) Politicile de privatizare nu sunt simplul produs al unei viziuni liberale. Ele își pot avea sursa în evoluția tehnologiilor sau a produselor, ce pot repune în cauză chiar existența monopolurilor naturale (cazul telecomunicațiilor). În tot cazul, perioadele de privatizare/liberalizare și cele de naționalizare/etatizare par să se succeadă ciclic în economie, fără să rezulte întotdeauna un cîștig pentru o economie sau o societate în urma unor astfel de privatizări și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
să joace în mod liber rolul de reglator. Această politică a debutat în S.U.A., în cursul anilor 1970, în sectorul transporturilor, poștei și telecomunicațiilor, teledifuziunii sau în sectorul financiar. Aceste sectoare erau puternic reglementate, deoarece caracteristicile lor favorizează formarea de monopoluri naturale. Inclusiv sectorul transportului aerian a fost dere-glementat în 1977. b) Gestiunea externalităților Chiar dacă puterile publice se vor non-intervenționiste, ele tre-buie să promoveze cercetarea și formarea generatoare de efecte exter-ne pozitive pentru ansamblul aparatului productiv. Intervenția Statului este aici indispensabilă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Comisiei europene. Referitor la intervențiile economice ale statelor membre, articolul 92 al Tratatului de la Roma stipulează că ajutoarele publice care afectează schimburile dintre statele membre sau care "falsifică sau amenință să falsifice concurența" sunt incompatibile pe Piața comună. Privind existența monopolurilor, Uniunea Europeană caută să le deschi-dă către concurență (liberalizarea serviciilor de telecomunicații, repunerea în cauză a drepturilor exclusive de import și export al gazelor și electricității), căutînd să nu prejudicieze cu nimic ceea ce se convine privind naționalizările sau privatizările întreprinderilor publice

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
diviziunea internațională a muncii. Aceasta constrînge firmele să-și mențină efortul de productivitate, redesfășurîndu-și activitățile spre noi segmente de piață, să inoveze în termenii procesului de producție, delocalizîndu-și activitățile ce se pretează la astfel de operațiuni. Iată de ce, deși există monopoluri și enclave ale concurenței, o competiție subzistă și chiar se ascute între actorii economici. Ne aflăm deci tot timpul în prezența unei reglări capitaliste și comerciale, dar în care Statul ocupă un loc important. Este de cercetat în continuare amploarea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
crescută a Statului pentru a socializa pierderile și a privatiza profiturile. Acțiunea publică este aici aservită nevoilor clasei capitaliste. Este perspectiva leninistă a "Statului valet al capitalului". În acord cu fundamentele primului curent, dar atribuind Statului o anumită autonomie în raport cu monopolurile, se prezintă un al doilea curent pentru care reglarea monopolistă este flancată de o reglare statală. Acțiunea puterilor publice, adaptîndu-se la diferitele faze ale ciclului acumulării capitaliste, devine o reglare intențională. Ches-tiunea se pune de a ști cum se constituie

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
în a orienta sau nu ansamblul spre o funcționare optimală: Statutul de întreprindere îi va conferi acesteia, față de autoritatea de tutelă, mai multe sau mai puține grade de libertate. Dacă, de exemplu, este vorba de o întreprindere publică ce deține monopolul asupra unei activități considerate, ea va fi în poziție de forță pentru a obține ajutoare și avantaje diverse. Aceasta este cu atît mai adevărat cu cît autoritățile de tutelă nu dispun de informații fiabile asupra costurilor și capacităților reale ale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
nu se impun adaptări aduse serviciului public. Adaptări pe care le vom prezenta subliniind limitele a trei expresii cheie ale vechii definiții a sectorului public: statut, perecvări (buget comun pentru mai multe activități și acoperirea pierderilor unora din profiturile altora), monopol natural. 6.2.1. "Statut" sau salariu de eficiență Pentru a înțelege rolul cheie al chestiunii statutului, sau al contractului colectiv de muncă, vom spune că el reprezintă mai mult decît un conținut concret. El este semnul refuzului precarizării locurilor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
serviciilor publice, dar fără să demobilizăm personalul. 6.2.2. Prețuri diferențiate și subvenții Cazul transportului aerian ne poate ajuta să înțelegem chestiunea eficienței, dar și pe cea a echității. Cu ani în urmă, cînd compania Tarom dispunea de un monopol pe liniile interne, ea practica un buget comun, liniile mai rentabile compensînd pierderile de pe liniile mai puțin rentabile, exploatate pentru rațiuni de "serviciu public". După apariția concurenței, o astfel de operațiune e din ce în ce mai puțin posibilă și, pentru a evita deficitele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
tariful normal. Aceasta din urmă este cea care va permite degajarea unei marje comerciale și prin aceasta ea este cea care, finalmente, va permite altor pasageri, care nu pot suporta costul marginal, să beneficieze de zbor. 6.2.3. De la monopolul natural la economia rețelelor Odată cu diferențierea tarifelor, a bugetelor și cu adaptarea statutului personalului, încercăm să descoperim evoluția conținutului exigenței echității ce fondează serviciul public. Concepțiilor tradiționale statutul prefigura situația tuturor salariaților, prețul identic era un semn al egalității li

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
eficienței globale și individuale și diferențierea tarifelor poate fi la originea unor transferuri mai pertinente. La aceste două mutații majore trebuie să adăugăm o a treia: noua economie a rețelelor, ce ne arată că și în cazul unor randamente crescătoare, monopolul nu este neapărat forma cea mai eficientă de producție. Cu economia rețelelor, reieșită din lucrările lui Katz, Shapiro, Farrel și Saloner (între alții) descoperim cum putem, în același timp, ține seama de carențele pieței și dori să fie menținută presiunea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
timp, ține seama de carențele pieței și dori să fie menținută presiunea concurențială. Este vorba deci, cum s-a întîmplat frecvent în ultimii ani, de un avans al analizelor economiei industriale, care a permis reînnoirea abordărilor tradiționale în termeni de monopol natural. Dacă acest concept era valid în domeniul energiei, transporturilor sau telecomunicațiilor, era deoarece este vorba despre economii de rețea. Și grație efectelor externe, randamentele pot crește. Mai precis, există două tipuri de efecte externe ce pot fi distinse: efectele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
tehnologie particulară, e dificil de revenit, și cu cît există mai mulți adepți ai acestui sistem cu atît e mai dificil de schimbat. Este una dintre rațiunile ce explică o intervenție publică; dar, contrar a ceea ce decurge din noțiunea de monopol natural, această acțiune publică nu ia în mod obligatoriu forma unei întreprinderi unice. Serviciile furnizate de către rețele sunt într-adevăr ceea ce se cheamă "bunuri sistemice", comportînd mai multe componente. Astfel, un traseu de cale ferată utilizează o rețea interurbană, dar

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
care controlează infrastructura. Aceasta e, vom vedea, teza ce fondează directiva europeană privind viitorul transportului feroviar. Dar, de o manieră generală, noi trebuie să reținem cîteva învățăminte majore ale acestor niveluri de dezvoltare teoretică: primul repune în cauză conceptul de monopol natural, nu negîndu-l, ci arătînd că el nu se aplică atît de des pe cît credem. Mai precis, monopolul natural nu privește decît o parte a activităților astăzi înscrise în perimetrul serviciului public. Astfel, producția, transportul și comercializarea electricității sunt

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
manieră generală, noi trebuie să reținem cîteva învățăminte majore ale acestor niveluri de dezvoltare teoretică: primul repune în cauză conceptul de monopol natural, nu negîndu-l, ci arătînd că el nu se aplică atît de des pe cît credem. Mai precis, monopolul natural nu privește decît o parte a activităților astăzi înscrise în perimetrul serviciului public. Astfel, producția, transportul și comercializarea electricității sunt trei activități distincte ce nu reclamă prezența unei singure firme monopolistice; prezența mai multor firme acolo unde este posibil

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]