4,801 matches
-
împrumuturile total integrate și cele deloc integrate se situează împrumuturile adaptate. Acestea sunt relativ recente, simțite ca atare, dar cu adaptare sonoră și grafică, de exemplu "bogue" „defect într-un software” (din englezescul "bug"), "disquette" „dischetă” (< engl. "diskette"), și/sau morfologică, de exemplu "débogage" „căutarea și corectarea defectelor într-un software” (< engl. "debugging"). Acestea constau în traducerea unor cuvinte compuse sau derivate din limba de origine. Astfel de calcuri sunt în principal de două feluri: Calcul semantic este un procedeu prin
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
spațiul moldovenesc și chiar dincolo de el, în Transnistria, zone din nordul Munteniei, Delta Dunării sau diaspora română, datorat, în cea mai mare parte, emigrărilor ardelenești la est de Carpați. Fonetic, din punct de vedere lexical, precum și din punct de vedere morfologic sau sintactic, Moldova nu are un grai unitar. Astfel, graiurile din Bucovina au un aspect de mozaic (îmbină trăsături ale graiurilor centrale, bucovinene și în unele localități ale graiurilor maramureșene), iar la est și nord de Prut au un specific
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
este un culoar de vale situat în Podișul Moldovei, România. Unitate morfologica și hidrografica, se suprapune văii și versanților râului Siret de la intrarea sa în România pe la Vășcăuți și până la ieșirea să în spațiul Câmpiei Șiretului. Din punct de vedere funcțional este o regiune anizotropa care se desfășoară alungit și care, prezintă
Culoarul Siretului () [Corola-website/Science/334311_a_335640]
-
Horia Bernea; în fine, Foișorul îmbie la descoperirea semnificației ecleziale a celor opt coloane din parcul italian din jurul palatului brâncovenesc, a căror prezenta, crede pictorul, “îmbisericeste grădină”. Etajele palatului au scos din cufăr „exerciții de bizantinitate iconica“, cuprinzând „admirații, proslăviri morfologice și tatonări stilistice entuziaste, precum și forme mai mature de creativitatea eclesiologică“, după cum declara creatorul expoziției însuși. În lapidarium veți găsi pășirea duhovniceasca în veac, cateva versiuni de soluții bizantine tradiționale de reproducere a labei piciorului, alături de sapte ridicări de chivote
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
râurile de la poalele munților și de deal, mai rar în apele limpezi și nepoluate din râurile de câmpie. Până în urmă cu câțiva ani, majoritatea speciilor acestui gen au fost incluse ca un subgen în genul "Leuciscus", dar studiile moleculare și morfologice recente au demonstrat o corelație mai strânsă cu speciile de "Chondrostoma", "Achondrostoma", "Pseudochondrostoma", "Parachondrostoma", "Protochondrostoma", "Iberochondrostoma" și "Phoxinellus". Trei specii din genul "Phoxinellus" au fost recunoscute că fac parte din genul "Telestes" și au fost incluse în ultimul gen. În
Telestes () [Corola-website/Science/331646_a_332975]
-
este urmată de o vocală, vocala nazală se denazalizează: "bon" [bɔ̃n] > [bɔ̃], "bonne" [bɔ̃nə] > [bɔn] „bun, bună”. Reducerea lui [ʎ] la [j] este deja răspândită în vorbirea populară, dar criticată de specialiștii limbii. În structura morfologică, repartiția substantivelor pe genuri este fixată de către Vaugelas în secolul al XVII-lea și în general așa va rămâne și în franceza standard actuală. Încă se mai folosește pronumele demonstrativ neutru "ce" în propoziție incidentă, în construcții care în secolul
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
trăsătură a devenit existența unei „formule” care consta în întrebuințarea unui grup de cuvinte în condiții metrice identice pentru a exprimaa un set de idei esențiale date. Această formulă conținea structuri stereotipe, pasate de la o generație la alta, tipare sonore, morfologice și sintactice, și o gamă limitată de teme și motive utilizate în așa fel încât farmecul acestor poezii nu consta în inovație stilistică sau tematică, ci în inovația formală adusă de fiecare poet în parte, care trebuia să poată reda
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
răspândirii acestuia în podoriile sud-carpatice, înainte de apariția filoxerei. Face parte din sortogrupul Coarnă care este neomogen, cu însușiri diferite. Cele trei soiuri care alcătuiesc acest sortogrup (Coarnă Albă, , Coarnă Roșie și Coarnă Vânătă) sunt foarte diferite din punct de vedere morfologic, ceea ce duce la ipoteza că nu au origine comună. Primele trei soiurile au florile hermafrodite funcțional femele dovedind că, totuși, sunt soiuri mult mai evoluate, proveniența lor fiind de natură hibridă. Coarna vânătă este singurul soi autofertil din acest sortogrup
Coarnă Neagră () [Corola-website/Science/331887_a_333216]
-
care au tendința deosebită de deraiere a sistemului lor imunitar. Această tendință poate fi dezvoltată genetic, sau prin factori care sunt induși prin contaminarea lumii de societatea noastră modernă industrială. 3. Există populații separate teritorial ale buretelui porcesc, care sunt morfologic identice, diferind însă prin absența sau deținerea acestui antigen. Eventual, varianta purtătoare de antigen (sau mutanta) s-a înmulțit și răspândit mai intens decât aceasta fără antigen, astfel "Sindromul Paxillus" apare mai frecvent. În ultimii ani s-a dovedit, că
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
っ simbolul este derivat din つ, și exprimarea este indicată prin adăugarea a două puncte ca か / が (連声) "ka", "ga", ceea ce face relația clară. Efectele sandhi externe pot deveni uneori morfologizate, de exemplu, se aplică numai în anumite medii morfologice și sintactice (de exemplu, Tamil ) și, în timp, se transformă în mutații consonantice. Cele mai multe limbi tonale au un ton sandhi, în care tonurile de cuvinte alterează în conformitate cu regulile prestabilite. Un exemplu este comportamentul celui de-al treilea ton în chineza
Sandhi () [Corola-website/Science/332725_a_334054]
-
funcții rămâne totuși controversată. O a doua ipoteză ipoteză sugerează că diversitatea formelor și dimensiunilor osului penian constituie un fel de mecanism "cheie-broască", care izolează din punctul de vedere al reproducerii speciile care sunt prea apropiate din punct de vedere morfologic. Forma particulară a osului penian a unui mascul dintr-o specie dată ar putea prin urmare provoca, în timpul copulației, o serie de comportamente și reacții neuroendocrine foarte specifice la femela din aceeași specie și care ar face imposibilă o împerechere
Os penian () [Corola-website/Science/332897_a_334226]
-
în lățime, dar mai mult în lungime. Astfel, pe o anumită porțiune, ele ajung să fie pătrate, iar apoi lungimea depășește lățimea. Proglotele cele mai dezvoltate au lungimea cam de 15 mm, iar lățimea de 7—10 mm. Singurele particularități morfologice externe ale proglotelor este prezența unei "papile genitale", situată pe una din marginile laterale, puțin mai în urmă jumătății lungimii sale. Papile genitale alternează de la un proglot la altul, adică una se găsește pe o parte, următoarea pe cealaltă parte
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
Spalacinele (Spalacinae) sau orbeții sunt o subfamilie de rozătoare adaptate morfologic și fiziologic la viața subterană, cu trunchi cilindric, cap turtit dorsoventral, cu urechi externe rudimentare, ochi ascunși sub piele și cu coadă scurtă sau fără coadă. Picioarele pentadactile sunt aproape la fel de lungi, dar cele anterioare sunt mai puternice. Subfamilia nu
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
100 milioane ani în urmă). Este cel mai mari peste din familia lepisosteidelor ("Lepisosteidae") și printre cei mai mari pești dulcicoli din America de Nord. Peștii aligator sunt adesea menționați că "pești primitivi" sau "fosile vii", deoarece ei au păstrat unele caractere morfologice ale strămoșilor lor mai vechi, ca valvula spirală din intestin, care este prezentă și la rechini, și prezența unei respirații duble - acvatică și aeriană. Fălcile alungite prevăzute cu dinți ascuțiți, alcătuiesc un boț lung asemănător cu cel al aligatorilor americani
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
flexibilitatea sa amortizând loviturile de grindină și ploaie sau presiunea vântului și frunza nu se sfâșie ușor. În secțiune transversală, în funcție de specie, pețiolul poate avea contur circular, semicircular, semilunar, cordiform, în formă de "U" sau "V". Din punct de vedere morfologic, pețiolul poate fi: Dacă pețiolul lipsește, frunza se numește "sesilă". În acest caz baza limbului poate cuprinde tulpina între cei doi umeri ai săi și formează o frunză "amplexicaulă", ca la punguliță ("Thlaspi perfoliatum"). Dacă cei doi umeri ai bazei
Pețiol () [Corola-website/Science/333806_a_335135]
-
acceptăm faptele așa cum sunt.” În 2004, un studiu a comparat ADN-ul ambelor populații și, cu ajutorul ceasului molecular, a stabilit că momentul despărțirii a fost acum 19 milioane de ani, excluzând posibilitatea introducerii ciupercii de către oameni. Deși nu există diferențe morfologice între specimenele din Texas și din Japonia, există alte diferențe semnificative: în Texas, ciupercile cresc pe trunchiul și rădăcinile lui "Ulmus crassifolia", în timp ce în Japonia preferă trunchiurile căzute ale lui "Symplocos myrtacea" și "Quercus gilva". În Texas, cresc în zone
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
științific gr.II, doctor în biologie celulară. A descoperit cordocitul, un fenotip special de celulă interstițială în creierul uman și a demonstrat că pia mater este formată din cordocite și vase de sânge. A inițiat și condus cercetările privind rolurile morfologice potențiale ale acestei celule pentru neuroprotecție și vasculoprotecție. s-a născut la data de 1 mai 1942 în comuna Drajna de Jos, Prahova, unde a făcut și primele clase primare. Tatăl a fost procuror și mama învățătoare. A continuat școala
Viorel Păiș () [Corola-website/Science/334690_a_336019]
-
de microscopie optică și electronică", Editura Cartea Universitară, București, 2006 (autori Viorel Păiș, Leon Dănăilă). 1. Identificarea unui fenotip special de celulă interstițială în creierul uman denumită „cordocit” și, în mod deosebit, argumentarea prin microscopie electronică de transmisie a rolurilor morfologice potențiale ale acestei celule pentru neuroprotecție și vasculoprotecție; 2. Propunerea termenului de „cordocitoame” pentru clasificarea tumorilor meningeale fibroase provenite din cordocite; 3. A demonstrat pentru prima dată în literatură, prin microscopie electronică de transmisie, că pia mater este formată din
Viorel Păiș () [Corola-website/Science/334690_a_336019]
-
săptămână (embrion de 11-13 mm), când este inițiată prima etapă a scheletogenezei prin condensarea mezenchimală, la nivelul tibiei și fibulei. În cea de-a 6 săptămână (embrion de 14-16 mm) planta - aflată în continuarea gambei fără angulare dorsală, este divizată morfologic între o zonă preaxială (în care va fi inclus și viitorul talus) și una postaxială, legată de tibie și fibulă. În a 6-a săptămână debutează - la nivelul metatarsienelor condrificarea, cea de doua etapă a scheletogenezei, care va continua în
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
de est, datorită unui efect „rainshadow”. Clima este mediteraneană în partea de vest, dar este în cea mai mare parte aridă, deșertică, în est, cu o porțiune de climă de stepă în centru. Deșertul Iudeei este o arie cu structură morfologică particulară de-a lungul versantului de est al Munților Iudeei. Are o topografie de platou cu mai multe terase, terminându-se la est cu o margine stâncoasă abruptă care este traversat de numeroase pâraie - „wadi”-uri de la vest spre est
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
care locuiau în Peninsula Iberică decât oamenii de știință știu în prezent. De exemplu, aceasta ar însemna ca C. pyrenaica (posibil 18 km migrația) și C. ibex (300 km migrarea mai devreme) ar fi evoluat din strămoși diferiți și au morfologic mai diferit genele lor separate. Este cunoscut faptul că toate cele patru subspecii au trăit împreună în timpul Pleistocenului superior, dar oamenii de știință nu sunt siguri de cât de mult schimb genetic ar putea fi. Problema cu această teorie este
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]
-
a mai fost necesar pentru orice pacient. Frenologia (din limba greacă: φρην, "phren" = minte, suflet; și λόγος, "logos" = cunoaștere, studiu) este o teorie formulată la începutul secolului al XIX-lea de Franz Joseph Gall (1758-1828), care a propus ca variațiile morfologice exterioare ale cutiei craniene prezintă informații asupra regiunilor corespunzătoare ale creierului,care la râmdul lor erau asociate cui funcțiil specifice. Frenologia a avansat idee creierulul că organ fundamental al activității psihice și de asemenea idea localizării unor funcțiii specifice în
Istoria psihiatriei () [Corola-website/Science/336889_a_338218]
-
în România și Republica Moldova. Complexul "Culex pipiens" include 4 specii specii de țânțari: "Culex pipiens" L. , "Culex quinquefasciatus" Say, "Culex australicus" Dobrotworsky & Drummond și "Culex globocoxitus" Dobrotworsky, răspândite în întreaga lume, care sunt evoluționar strâns înrudite și greu de diferențiat morfologic. Există două subspecii recunoscute de "Culex pipiens": "Culex pipiens pipiens", răspândită în Lume Veche din nordul Europei până în zonele muntoase din Africa de Sud și "Culex pipiens pallens", răspândită la est de Urali în Asia temperată. Mai mult decât atât, "Culex pipiens
Țânțarul comun () [Corola-website/Science/337111_a_338440]
-
să luați contact cu câteva aplicații ale geneticii moderne, bazate pe utilizarea unor markeri moleculari, în analiza structurii genetice a unor specii de arbori (fag, stejari ș.a.) și animale (urs, cocos de munte ș.a.). Prin exemplificări accesibile vom analiza variabilității morfologice la frunzele arborilor corelat cu nivelul de poluare și degradare a mediului; apoi prin analize de tip landscape genetics pentru populații de fauna sălbatică vom putea discuta despre viitorul unei bogații naturale: ursul brun. Aplicații interactive pe calculator Centrul de
NOAPTEA CERCETĂTORILOR 2015. Vezi programul evenimentelor by Cristina Alexandrescu () [Corola-website/Journalistic/105020_a_106312]
-
zurcana. într-o scurtă prefață, lingvistul De Mauro explică principiile și sursele selecției: "cuvintele străine" sînt cele pe care vorbitorii le percep ca atare și care au rămas în bună masură neadaptate - din punct de vedere fonetic, grafic și/sau morfologic. Cele mai multe sînt culese dintr-un dicționar anterior coordonat tot de De Mauro (Grande Dizionario Italiano di Uso, apărut în șase volume în 1999, cu o variantă redusă, în-tr-un singur volum); li se adaugă termeni identificați ulterior în presa recentă
Cuvinte românești- cuvinte străine by Rodica Zafiu () [Corola-website/Journalistic/14628_a_15953]