5,117 matches
-
ianuarie 1845, cei doi au decis să se mute în Belgia, unde exista o mai mare libertate de expresie decât în alte țări din Europa. În iulie 1845, Engels l-a luat pe Marx în Anglia. Aici, a întâlnit o muncitoare irlandeză numită Mary Burns, cu care a trăit până ce aceasta a murit; după aceea, a trăit cu sora ei, Lizzie. Această femeie l-a introdus, se pare, în mișcarea chartistă, pe ai cărei lideri i-a întâlnit, inclusiv pe George
Friedrich Engels () [Corola-website/Science/298418_a_299747]
-
un rol semnificativ, iar Spania a devenit una dintre marile destinații de vavanta din Europa. O generatie de muncitori englezi s-au bucurat de primele vacante prin pachetele turistice pe coasta sudică a Spaniei. Banii trimis îin țară de spaniolii muncitori invitați în țări bogate că Franța sau Germania au ajutat la saltul economic și a furnizat regimului sume importante. Turismul se limită însă doar la mediul mediteranean, iar profitul ajungea la câțiva afaceriști bogați sau demnitari corupți. Restul țării era
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
Engels că trebuie să-i parcurgă o societate capitalistă dezvoltată. Alți indivizi văd, în conformitate cu teoria marxistă a materialismului istoric, reformele capitaliste ca vestitori ai viitorului comunist." Pentru marxiști, aceste reforme reprezintă răspunsul la presiunea exercitată de partidele și sindicatele clasei muncitoare, ele însele răspunzând la abuzurile simțite din partea sistemului capitalist. Mai mult, aceste reforme reflectă eforturile de „salvare” sau de „îmbunătățire” a capitalismului (fără a îl aboli) pentru a face față prăbușirii pieței datorită ineficienței sistemului. Hegel a propus o formă
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
secolul al XX-lea numărul francofonilor a depășit numărul vorbitorilor de idiomuri brusselare și flamande. Datorită industriei, orașul Bruxelles s-a extins și a acaparat unele comune din jurul său. Din această cauză și datorită conviețurii între populația originară flamandă și muncitorii valoni, noua populație mixtă a comunelor dimprejurul orașului a dezvoltat o identitate regională proprie. Odată cu apariția mișcărilor de federalizare a Belgiei, datorită disputei asupra statutului capitalei, a fost formată Regiunea Capitalei Bruxelles, la zece ani după organizarea Valoniei și a
Regiunea Capitalei Bruxelles () [Corola-website/Science/298523_a_299852]
-
Te slăvim, Românie!" (imn național între anii 1953 și 1977, pe versuri de Eugen Frunză și Dan Deșliu). De asemenea, în anii celui de-al Doilea Război Mondial, a compus piese de inspirație social-politică, devenite cântece de mase ale clasei muncitoare: "Cum Jiul își curge necazul la vale" (1942) și "De-ajuns, României, calvarul" (1944). După instaurarea regimului comunist în România, a realizat și alte coruri cum ar fi: "Steagul Partidului", "Să fii partidului oștean" și alte lucrări inspirate din tematica
Matei Socor () [Corola-website/Science/307156_a_308485]
-
la stâlpul infamiei pentru vina de a fi fost rezident regal. La data de 14 aprilie 1952, Gheorghe Flondor a fost arestat de către Direcția Regională Sibiu a Securității Statului. A fost acuzat de săvârșirea infracțiunii de activitate intensă contra clasei muncitoare din România și printr-un ordin administrativ de detenție din 30 mai 1952 a fost încadrat într-o unitate de muncă forțată. La 29 iunie 1954, organele de anchetă au dispus transferarea sa din penitenciarul Văcărești la Suceava, în scopul
Gheorghe Flondor () [Corola-website/Science/307292_a_308621]
-
a II-a Militară și decizia nr. 311 din 13 septembrie 1956 a Tribunalului Suprem - Colegiul Militar, Gheorghe Flondor a fost condamnat la 10 ani detențiune grea și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea infracțiunii de activitate intensă contra clasei muncitoare și mișcării revoluționare prevăzută de art 193(1) alin. 1, cu aplicarea art. 157 din Codul penal anterior . Alături de el au mai fost condamnați și bucovinenii Ioan Pihăl (subinspector în Inspectoratul de siguranță Cernăuți, apoi rezident principal SSI al Bucovinei
Gheorghe Flondor () [Corola-website/Science/307292_a_308621]
-
a născut la data de 25 ianuarie 1887 în orașul Iași, într-o familie de muncitori. A lucrat de timpuriu ca ucenic, apoi lucrător tipograf. Începând din anul 1912 participă la mișcarea muncitorească, în special la numeroase acțiuni revendicative ale muncitorilor tipografi și textiliști din Iași. În anul 1921, devine membru al Partidului Comunist Român. În perioada 1923-1931, îndeplinește funcția de secretar al Comisiei locale muncitorești din Iași, afiliată Consiliului General al Sindicatelor Unitare din România. În această calitate, reprezintă ca
Ion Niculi () [Corola-website/Science/307332_a_308661]
-
absolvent de gimnaziu comercial, a executat o condamnare politică de opt ani într-un lagăr sovietic la gurile fluviului Ienisei, în Siberia (1940-1948), după care a rămas în Basarabia până la finele vieții. Alte două surori, stabilite în Bârlad, au fost muncitoare. A fost membru al Partidului Social-Democrat din România (1945-1948). Mama, Natalia Coloșenco (Desghinjeni - Tighina, 1 decembrie 1906 - 18 septembrie 1988, Bârlad), absolventă a Școlii Normale Eparhiale din Chișinău (1927), a fost învățătoare de limba română în localitățile Puhoi, Hârtop Hasan
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
Vasile G. Morțun), iar cluburile muncitorești au fost desființate, cu excepția clubului de la București, în cadrul căruia au continuat să activeze lideri socialiști ca I.C. Frimu, C.Z. Buzdugan și Cristian Racovski. A înființat și a făcut parte din conducerea revistei "„România muncitoare”" și a Uniunii Socialiste din România (1907). În martie 1905, Frimu a pus bazele Sindicatului Tâmplarilor din București, fiind ales ca președinte al acestuia. La 31 ianuarie 1910 a fost înființat, la București, Partidul Social Democrat Român (PSDR), ai cărui
Ion C. Frimu () [Corola-website/Science/307985_a_309314]
-
internaționaliștilor împotriva războiului din septembrie 1917 de la Stockholm. După primul război mondial și ca urmare a sărăciei de după încetarea ostilităților, influența Revoluției din Octombrie s-a extins și în România. După un articol publicat de Cristian Racovski în ziarul "„România muncitoare”" în care declara că "„cucerirea Basarabiei sau a Transilvaniei trebuie osândită de noi”", au fost declanșate mai multe manifestații muncitorești, în care, pe lângă revendicările salariale și cererea de condiții de muncă mai bune pentru muncitori, s-au cerut și schimbări
Ion C. Frimu () [Corola-website/Science/307985_a_309314]
-
condiții de muncă mai bune pentru muncitori, s-au cerut și schimbări politice. Prin aceste manifestații s-a încercat declanșarea unei lupte a muncitorilor români pentru detronarea regelui și alungarea de la putere a clasei politice „burghezo-moșierești”. La 6 decembrie 1918, muncitorii tipografi de la atelierele grafice Sfetea și „Minerva” au declarat grevă pentru a obține condiții mai bune de muncă și viață (salarii mărite, ziua de muncă de 8 ore ș.a.). Revendicările lor nefiind satisfăcute, toți tipografii din capitală au anunțat grevă
Ion C. Frimu () [Corola-website/Science/307985_a_309314]
-
urma să fie speculat de comuniști. Un manifest descoperit de polițiști la Clubul Socialist prezenta planul declanșării revoluției: "„Revoluția nu mai poate fi oprită. Un fluier de sirenă numai, un strigăt: La Arme! Și sute de mii de muncitori și muncitoare vom năvăli pe străzi, vom ridica din trăsuri și tramvaie baricade, vom pune în mișcare tunurile, mitralierele, puștile, grenadele, vom ocupa ministerele, polițiile, poștele, telegrafele, gările, cazărmile și vom pune mâna pe conducerea Statului!“" . La procesul intentat muncitorilor arestați, pe
Ion C. Frimu () [Corola-website/Science/307985_a_309314]
-
numit apoi în funcția de șef al Serviciului de restituiri din Ministerul Apărării Naționale, dar la 28 martie 1945 a fost trecut în rezervă. Colonelul Lissievici a fost arestat la 27 mai 1949, fiind acuzat de activitate intensă contra clasei muncitoare și apartenență la S.S.I. După opt ani de anchetă, a fost condamnat la 15 ani detenție grea și confiscarea totală a averii prin sentința nr. 102/20 aprilie 1957 a Tribunalului Militar București. A fost deținut în închisorile Pitești, Jilava
Ioan Lissievici () [Corola-website/Science/308086_a_309415]
-
apropiate. În procesul său, sunt audiați generalii Costin Ionașcu, Andra, Crețulescu, coloneii Ioan Lissievici, Runceanu, Borcescu, apoi istoricul Gheorghe Brătianu și Ioan Mocsony Stârcea. Deși era acuzat de încălcarea art. 193 din Codul Penal: „Crimă de intensă activitate împotriva clasei muncitoare în cadrul aparatului de represiune burghezo-moșieresc din SSI” (Serviciul Special de Informații), instanța dispune prin Sentința nr. 865, din 17 iulie 1956, achitarea sa. A fost eliberat din Penitenciarul Central Făgăraș la data de 25 iulie 1956, exact cu două zile
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
ca pe o creatură a apetitului, nu a lui Dumnezeu, ființă lipsită de suflet și neavând idee mai nobilă de bunăstare decât satisfacerea dorințelor - aceasta este raiul său și antinomia infernului "Plugston of Undershot" denumirea pentru un membru al clasei muncitoare "Present Time" ("Timpul prezent") definit de Carlyle ca „"cel mai mic copil al eternității, copil și moștenitor al timpurilor trecute, cu binele și răul lor, și părinte al întregului viitor, cu noi întrebări și semnificații"”, de a cărui înțelegere corectă
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
armată Nicolae Cambrea a condus Regiunea a III-a Militară, cu sediul la Cluj. Este decorat la 20 august 1949 cu Ordinul „Apărarea Patriei” clasa a II-a „pentru însemnata contribuție adusă în lupta pentru Apărarea Patriei și a poporului muncitor”. În cadrul unui „Raport asupra situației armatei și a problemelor de apărare națională” prezentat Secretariatului C.C. al P.C.R. la 9 ianuarie 1950 de către ministrul Emil Bodnăraș, se propunea la punctul 9 (ultimul) al capitolului IV: „M.A.N. va trece în
Nicolae Cambrea () [Corola-website/Science/307503_a_308832]
-
Decretul nr. 207/1948”. În această perioadă generalul „s-a recalificat” devenind zidar. La 18 februarie 1959, Direcția anchete penale din Ministerul de Interne a emis un nou mandat de arestare învinuindu-l de „crimă de activitate intensă împotriva clasei muncitoare și mișcării revoluționare” considerând că arestarea sa „este reclamată de interesele de securitate ale statului”. I se impută prin Ordonanța de punere sub învinuire din 8 martie că începând cu anul 1956, împreună cu alte persoane, printre care generalii Gheorghe Potopeanu
Dumitru Carlaonț () [Corola-website/Science/307504_a_308833]
-
viață precum și întreaga carieră plastică a lui au fost tributare ideilor socialiste, fapt pentru care a fost și un fervent activist politic de stânga. Ca urmare, a înființat în anul 1919 împreună cu Constantin Ion Parhon și cu Paul Bujor Partidul Muncitor, care a avut o viață scurtă, deoarece a fuzionat în scurt timp de la înființare cu Partidul Țărănesc. Cu toate că la sfârșitul vieții a fost un simpatizant al ideilor comuniste, el nu a fost niciodată membru al Partidului Comunist Român. Octav Băncilă
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
a continuat compozițiile din viața militară și din acest an a început să picteze scene din viața muncitorilor. Până în anul 1905, din analizele făcute de către specialiștii și criticii de artă, nu a rezultat identificarea unor lucrări care să înfățișeze clasa muncitoare. Tablourile intitulate "Muncitor în repaus" și "Muncitorul" au fost pictate în anul 1905 și ele au reprezentat startul preocupărilor artistului către tematica socială. Picturile cu tematica socială din viața țărănimii din România a fost începută de către Ștefan Luchian în anul
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Botez, Cezar Petrescu, Paul Bujor și Vasile Rășcanu. Cel mai fidel comentator a fost C. Săteanu. Nicolae Tonitza a spus în anul 1936 că: Octav Băncilă a fondat în anul 1919 împreună cu Constantin Ion Parhon și cu Paul Bujor, Partidul Muncitor de orientare socialistă. Partidul Muncitor a avut o viață scurtă deoarece a funzionat în scurt timp cu Partidul Țărănesc. În întreaga sa viață, Băncilă a rămas critic la toate evoluțiile politice și sociale din România. A susținut acțiunile muncitorești din
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
și Vasile Rășcanu. Cel mai fidel comentator a fost C. Săteanu. Nicolae Tonitza a spus în anul 1936 că: Octav Băncilă a fondat în anul 1919 împreună cu Constantin Ion Parhon și cu Paul Bujor, Partidul Muncitor de orientare socialistă. Partidul Muncitor a avut o viață scurtă deoarece a funzionat în scurt timp cu Partidul Țărănesc. În întreaga sa viață, Băncilă a rămas critic la toate evoluțiile politice și sociale din România. A susținut acțiunile muncitorești din Lupeni, Valea Jiului și a folosit
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Romulus Cioflec, Em. Ciomac, Eugen Ciuchi, Ana Codreanu, George Coșbuc "(pse-: G. Boșcu în Tribuna)", Maria Cunțan, Alexandru Davila, C. Doboș, Al. G. Doinaru "(nume: Alexandru Gheorghiu)", Ion Dragoslav, Regina Elisabeta "(pse-: Carmen Sylva)", Elena Farago "(pse-: Fatma în România muncitoare)", A. Forgaci, Zoe G. Frasin, Enric Furtună "(nume-: H. Pekelman)", Const. C. Giulescu, Octavian Goga "(pse-: Tavi în Tribuna)", C. Sp. Haznaș, Spiru Sp. Haznaș, Lazăr Iliescu, Șt. O. Iosif, Vasile Lascăr, I. C. Leandru, Ana Manolache-Holda "(nume-: Cuța Chiriac)", I.
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
politică în asigurarea acțiunii unui element trebuie să aibă ca rezultat: - să dezvolte în fiecare militar o înaltă conștiință politică a îndeplinirii datoriei, pentru apărarea Patriei din toate puterile sale; - să-i mărească ura față de dușmanul Patriei și al poporului muncitor (...) Transformarea societății românești, inaugurată prin Revoluția din Decembrie 1989 și reașezarea instituțiilor de stat pe temelii democratice de drept au favorizat în mod decisiv atât remodelarea instituției Jandarmeriei, cât și elaborarea unei concepții noi cu privire la locul și rolul forțelor de
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
fi executați. Așa-numiții "culaci", indiferent dacă deveniseră sau nu membri ai colhozurilor, care "organizau sau luau parte la furturile din averea colhozurilor sau de grâne", trebuiau să fie de asemenea condamnați "la pedeapsa cu moartea fără întârziere". Dar "țăranii muncitori individuali sau colectiviștii" care furau din averea colhozurilor sau din recoltele de grâne trebuiau condamnați la pedeapsa privativă de libertate pentru 10 ani, pedeapsa capitală putând fi impusă numai pentru "furtul sistematic de cereale, sfeclă de zahăr, animale, etc. " Când
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]