5,403 matches
-
țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă. În țările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiție a mișcării muncitorești internaționale. De asemenea, și naziștii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiții. Ziua de 1 mai, fusese transformată într-o sărbătoare a comunității naționale germane, promițându-se construirea unui socialism național, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii
Ziua Muncii () [Corola-website/Science/307015_a_308344]
-
ziua de 1 mai trebuie să devină o sărbătoare a întregii națiuni și nu poate fi transformată într-un simbol al luptei proletare și a decadenței". Serbările câmpenești, chioșcurile cu bere și spectacolele nu lipseau, dar sindicatele fuseseră interzise. Organizațiile muncitorești au fost înlocuite cu directive de la partidul unic. Peste timp, grupări radicale folosesc retorica nazistă, participând la proteste violente având ca pretext ziua de 1 mai (de exemplu, în Germania). În România, după evenimentele din decembrie 1989, timp de mai
Ziua Muncii () [Corola-website/Science/307015_a_308344]
-
Matei Socor a lucrat ca cercetător etnolog și dialectolog al muzicii în cadrul Institutului de folclor din București. Aici a colaborat cu Constantin Brăiloiu, cu care a alcătuit o serie de culegeri de folclor. S-a apropiat din tinerețe de mișcarea muncitorească, devenind membru al PCR încă din ilegalitate și participând activ la lupta acestui partid împotriva fascismului și a guvernului antonescian. După preluarea puterii de către regimul comunist, Matei Socor s-a pus în slujba noii puteri, fiind numit în funcția de
Matei Socor () [Corola-website/Science/307156_a_308485]
-
istoria modernă și contemporană a României, el a adus numeroase contribuții în probleme de istoria artei românești și a popoarelor balcanice, în studierea relațiilor culturale și politice ale poporului român cu popoarele vecine, precum și în probleme de istorie a mișcării muncitorești și de istoria P.C.R., îndeosebi în perioada 1933-1937. Studiile sale au inaugurat cercetarea organizațiilor de masă conduse de PCR, creând baza de pornire a lucrărilor de istorie a mișcărilor muncitorești și socialiste. În anul 1948, prof. dr. Petre Constantinescu-Iași a
Petre Constantinescu-Iași () [Corola-website/Science/307209_a_308538]
-
cu popoarele vecine, precum și în probleme de istorie a mișcării muncitorești și de istoria P.C.R., îndeosebi în perioada 1933-1937. Studiile sale au inaugurat cercetarea organizațiilor de masă conduse de PCR, creând baza de pornire a lucrărilor de istorie a mișcărilor muncitorești și socialiste. În anul 1948, prof. dr. Petre Constantinescu-Iași a fost ales ca membru titular al Academiei Române. A fost ales de asemenea și membru al Academiei de Științe Sociale și Politice din R.S.R., precum și membru corespondent al Academiei de Științe
Petre Constantinescu-Iași () [Corola-website/Science/307209_a_308538]
-
proletariatului din perioada interbelică. Ca studii avea numai patru clase elementare și o școală de ucenici tâmplari. În anii 1920 a lucrat la București și pe șantierele navale din Galați și Brăila. Încă din anul 1919 este implicat în mișcarea muncitorească, devenind membru al Partidului Comunist din România în anul 1931. A desfășurat o intensă activitate politică ilegală, fiind arestat și condamnat în mai multe rânduri. A fost deținut în închisorile de la Jilava, Doftana și Caracal. În această epocă și-a
István Nagy () [Corola-website/Science/307240_a_308569]
-
drumului parcurs de doi tineri, porniți împreună în viață, unul dintre ei devenind luptător comunist, iar celălalt eșuând în rândurile mișcării fasciste. În culegerea de schițe și povestiri " Dincolo de strada fericirii", ca și nuvela " Toate drepturile rezervate", întâlnim aceeași lume muncitorească cunoscută de către scriitor. Nuvela prezintă întâmplările dramatice din viața unui comunist arestat de jandarmi și purtat din post în post, chinuit și umilit, dar în conștiința căruia departe de a scădea încrederea în viitor, crește hotărârea de luptă și se
István Nagy () [Corola-website/Science/307240_a_308569]
-
Mihai Eminescu și George Coșbuc, care i-au și influențat creația. În 1890 a plecat de la Iași la București unde și-a continuat munca de cizmar. În 1893 s-a înființat P.S.D.M.R., ocazie cu care Neculuță s-a atașat mișcării muncitorești. În 1894 a început să contribuie cu poezii, schițe și articole la publicațiile: "Icoana vremii", "Adevărul ilustrat" (1895), "Lumea nouă literară și științifică" (1894-1896), "Lumea nouă politică", "Munca", "Drepturile țăranului" și altele. În 1902, când s-a înființat cercul "România
Dumitru Theodor Neculuță () [Corola-website/Science/307242_a_308571]
-
a plecat cu întreaga unitate la Sibiu, unde a lucrat la fabrica de armament timp de doi ani. Deoarece fabrica era în subordinea Armatei Germane, Manciuc a învățat acolo limba germană . A urmat apoi cursurile Liceului Teoretic și apoi Facultatea Muncitorească din Iași. A studiat șase ani la Moscova, învățând limbile rusă și franceză. A fost promovat în funcții de mare răspundere pe linie de partid și de stat din simplu muncitor. În anul 1945, devine membru al Uniunii Tineretului Comunist
Ioan Manciuc () [Corola-website/Science/307329_a_308658]
-
Române (30 decembrie 1947 - 13 aprilie 1948). s-a născut la data de 25 ianuarie 1887 în orașul Iași, într-o familie de muncitori. A lucrat de timpuriu ca ucenic, apoi lucrător tipograf. Începând din anul 1912 participă la mișcarea muncitorească, în special la numeroase acțiuni revendicative ale muncitorilor tipografi și textiliști din Iași. În anul 1921, devine membru al Partidului Comunist Român. În perioada 1923-1931, îndeplinește funcția de secretar al Comisiei locale muncitorești din Iași, afiliată Consiliului General al Sindicatelor
Ion Niculi () [Corola-website/Science/307332_a_308661]
-
Începând din anul 1912 participă la mișcarea muncitorească, în special la numeroase acțiuni revendicative ale muncitorilor tipografi și textiliști din Iași. În anul 1921, devine membru al Partidului Comunist Român. În perioada 1923-1931, îndeplinește funcția de secretar al Comisiei locale muncitorești din Iași, afiliată Consiliului General al Sindicatelor Unitare din România. În această calitate, reprezintă ca delegat muncitorimea ieșeană la congresele de la Sibiu, Cluj și Timișoara. De asemenea, între anii 1925-1933, a activat în cadrul Blocului Muncitoresc Țărănesc, precum și în alte organizații
Ion Niculi () [Corola-website/Science/307332_a_308661]
-
de secretar al Comisiei locale muncitorești din Iași, afiliată Consiliului General al Sindicatelor Unitare din România. În această calitate, reprezintă ca delegat muncitorimea ieșeană la congresele de la Sibiu, Cluj și Timișoara. De asemenea, între anii 1925-1933, a activat în cadrul Blocului Muncitoresc Țărănesc, precum și în alte organizații inițiate și conduse de către PCR. A avut un rol important la manifestările de la Casa Poporului din Iași (constituită în anii 1918-1921), la tipărirea ziarului "Moldova Roșie" din satul Vlădiceni - Iași, la procurarea unor documente necesare
Ion Niculi () [Corola-website/Science/307332_a_308661]
-
PCR. A avut un rol important la manifestările de la Casa Poporului din Iași (constituită în anii 1918-1921), la tipărirea ziarului "Moldova Roșie" din satul Vlădiceni - Iași, la procurarea unor documente necesare muncii clandestine, precum și la desfășurarea activității altor organizații ieșene muncitorești și socialiste. Din cauza activității conspirative desfășurate și a funcțiilor de conducere deținute în organizațiile muncitorești comuniste, Ion Niculi a fost arestat în numeroase rânduri și condamnat, executând pedepse în închisorile pentru deținuți politici de la Galata - Iași, Chișinău, Doftana și Târgu
Ion Niculi () [Corola-website/Science/307332_a_308661]
-
anii 1918-1921), la tipărirea ziarului "Moldova Roșie" din satul Vlădiceni - Iași, la procurarea unor documente necesare muncii clandestine, precum și la desfășurarea activității altor organizații ieșene muncitorești și socialiste. Din cauza activității conspirative desfășurate și a funcțiilor de conducere deținute în organizațiile muncitorești comuniste, Ion Niculi a fost arestat în numeroase rânduri și condamnat, executând pedepse în închisorile pentru deținuți politici de la Galata - Iași, Chișinău, Doftana și Târgu Jiu. După răsturnarea guvernului antonescian la 23 august 1944, i se încredințează diverse funcții în
Ion Niculi () [Corola-website/Science/307332_a_308661]
-
13 aprilie 1948), alături de Constantin Ion Parhon, Mihail Sadoveanu, Ștefan Voitec și Gheorghe Stere. Membru al Comitetului regional Moldova al P.C.R. din anul 1946, Ion Niculi a fost ales la Congresul din 1948 ca membru în Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român (noua denumire a PCR). În anul 1955 a fost ales membru al Comisiei Centrale de Revizie a partidului. De asemenea, în perioada 28 martie 1953 - 1956, a ocupat funcția de președinte al Comitetului executiv al Sfatului Popular al orașului
Ion Niculi () [Corola-website/Science/307332_a_308661]
-
tot sub numele de No Way Ouț din cauza problemelor legate de „Elimination Chamber” care ar aduce înapoi imaginile camerei de gazare care a fost utilizată în lagărele de exterminare în Al Doilea Război Mondial (în Germania, anumite trimiteri la Partidul Muncitoresc Național-Socialist German sunt inca interzise). În 2012 WWE au anunțat că se va reorganiza din nou . Această a avut loc 17 iunie 2012 la Izod Center în East Rutherford, New Jersey. În Germania, No Way Ouț a fost etichetata că
WWE No Way Out () [Corola-website/Science/307336_a_308665]
-
și 1-4). În sezonul 1977-78 este atinsă din nou faza sferturilor de finală , victorii cu FCM Târgoviște (1-0) și Poli Timișoara (3-1) și eliminare în fața lui Poli Iași (1-2). În anul 1978, FC Brăila își schimbă denumirea în "Fotbal Club Muncitoresc Progresul Brăila" (FCM Progresul Brăila), denumire ce o va purta timp de 13 sezoane până în anul 1991. Din cele 13 sezoane, FCM Progresul Brăila a participat în 12 sezoane ale Diviziei B și 1 sezon în Divizia A, în 1990-1991
Dacia Unirea Brăila () [Corola-website/Science/308592_a_309921]
-
au pătruns în Principatele Române prin intermediul tinerilor care își făceau studiile în străinătate, transferul de idei făcîndu-se mai ales pe filiera franceză, datorită predilecției pentru cultura franceză. Mai ales după revoluția de la 1848, ideile socialiste au fost propagate prin intermediul presei muncitorești și socialiste, reprezentate de "Telegraful român" (1865), "Analele tipografice" (1869), "Uvrierul și Lucrătorul român" (1872). În jurul acestor publicații s-au format cercuri socialiste, în cadrul cărora s-au afirmat personalități ca Titus Dunca, Zamfir Arbore, frații Ioan și Gheorghe Nădejde. Un
Partidul Social Democrat Român (istoric) () [Corola-website/Science/308753_a_310082]
-
întrunire, instituirea impozitului progresiv pe venit, descentralizarea și autonomia comunală. Partidul a adoptat o poziție moderată, în sensul acceptării cadrului constituțional existent, sub influența tripletei aflată la conducerea efectivă: Gherea - Nădejde - Mortun. În 1899 partidul s-a destrămat, iar cluburile muncitorești au fost desființate cu excepția clubului de la București, în cadrul căruia au continuat să activeze personalități ca I. C. Frimu, C. Z. Buzdugan și Cristian Racovski. La 31 ianuarie 1910 a fost înființat Partidul Social Democrat Român (PSDR), condus de I.C. Frimu, Mihai
Partidul Social Democrat Român (istoric) () [Corola-website/Science/308753_a_310082]
-
susținătorii săi au părăsit PSDR constituindu-se apoi, în mai 1946, în Partidul Social-Democrat Independent (PSDI). În manifestul PSDI se arăta că partidul este promotorul adevărat al social democrației românești. În februarie 1948 PSD a fuzionat cu PCR în cadrul Partidului Muncitoresc Român (PMR). Două luni mai tîrziu, liderii PSD au fost arestați, fapt care a cauzat dispariția partidului din viața politică.
Partidul Social Democrat Român (istoric) () [Corola-website/Science/308753_a_310082]
-
parte Ioan Nădejde, Vasile G. Morțun, Constantin Dobrogeanu-Gherea, , Mihail Gheorghiu-Bujor, Cristian Racovski, Dimitrie Marinescu, Gheorghe Cristescu și Ilie Moscovici. În decembrie 1896, a fost înființată Uniunea Sindicatelor Breslelor, un eveniment de cea mai mare importanță pe linia centralizării organizațiilor sindicale muncitorești, I. C. Frimu fiind ales în anul 1898 președinte al acestei uniuni sindicale. În 1899 PSDMR s-a destrămat, prin ruperea mai multor aripi (printre care și cea lui Vasile G. Morțun), iar cluburile muncitorești au fost desființate, cu excepția clubului de la
Ion C. Frimu () [Corola-website/Science/307985_a_309314]
-
importanță pe linia centralizării organizațiilor sindicale muncitorești, I. C. Frimu fiind ales în anul 1898 președinte al acestei uniuni sindicale. În 1899 PSDMR s-a destrămat, prin ruperea mai multor aripi (printre care și cea lui Vasile G. Morțun), iar cluburile muncitorești au fost desființate, cu excepția clubului de la București, în cadrul căruia au continuat să activeze lideri socialiști ca I.C. Frimu, C.Z. Buzdugan și Cristian Racovski. A înființat și a făcut parte din conducerea revistei "„România muncitoare”" și a Uniunii Socialiste din
Ion C. Frimu () [Corola-website/Science/307985_a_309314]
-
influența Revoluției din Octombrie s-a extins și în România. După un articol publicat de Cristian Racovski în ziarul "„România muncitoare”" în care declara că "„cucerirea Basarabiei sau a Transilvaniei trebuie osândită de noi”", au fost declanșate mai multe manifestații muncitorești, în care, pe lângă revendicările salariale și cererea de condiții de muncă mai bune pentru muncitori, s-au cerut și schimbări politice. Prin aceste manifestații s-a încercat declanșarea unei lupte a muncitorilor români pentru detronarea regelui și alungarea de la putere
Ion C. Frimu () [Corola-website/Science/307985_a_309314]
-
acel admirabil exemplar omenesc de onestitate, bunătate, omenie"" . După preluarea puterii de către Partidul Comunist Române, rămășițele pământești ale lui I. C. Frimu au fost mutate în Mausoleul din Parcul Carol, în semicercul din jurul monumentului. Frimu a fost considerat erou al „mișcării muncitorești” din România. Numele său a fost dat uzinelor din Sinaia și mai multor străzi din principalele orașe ale României. În anul 1991, mausoleul a fost dezafectat, iar osemintele lui I. C. Frimu au fost mutate în Cimitirul "Sf. Vineri" din cartierul
Ion C. Frimu () [Corola-website/Science/307985_a_309314]
-
unde lucrează ca fermier. În octombrie 1924 este ales ca secretar al Sovietului sătesc din Nedai până în noiembrie 1925, când a fost numit ca director al Combinatului de la Krivoi Rog. Lucrează apoi ca membru în Comitetul Raional al Uniunii Sindicatelor Muncitorești din Krivoi Rog (iulie 1926 - decembrie 1927) și ca activist al Comitetului Raional Krivoi Rog al Partidului Comunist (decembrie 1927 - ianuarie 1930). În ianuarie 1930 este recrutat de către NKVD, lucrând în Raionul Dolinsk din Regiunea Dnepropetrovsk, unde devine șef al
Iosif Mordoveț () [Corola-website/Science/307687_a_309016]