7,269 matches
-
îi păsa. Înțelegerea tacită era că astăzi toată lumea putea veni la muncă oricât de târziu doreau. Până la urmă, s-a spălat și s-a îmbrăcat, cu toate că se făcuse ora unsprezece când a pus piciorul pe stradă. Ploua. Nori gri și murdari de septembrie atârnau deasupra orașului și lăsau să treacă o lumină gri-verzuie. Boo stătea pe asfaltul umed, la câțiva metri de blocul lui Ashling. Stătea ghemuit, cu părul lipit de cap, iar picurii de ploaie îi alunecau în voie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și-a ridicat privirea către ea, cu gura deschisă, dar incapabil să spună ceva. —Uită-te la mine. Acoperindu-și ochii cu o mână, a folosit-o pe cealaltă pentru a arăta spre el însuși, spre hainele lui ude și murdare, spre absența unui acoperiș deasupra capului său. —Este atât de umilitor, tremură el. Ashling rămase înmărmurită. Boo era de obicei atât de vesel. Mi-e foame, mi-e frig, sunt fleașcă, sunt murdar, sunt plictisit, sunt singur și mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
el însuși, spre hainele lui ude și murdare, spre absența unui acoperiș deasupra capului său. —Este atât de umilitor, tremură el. Ashling rămase înmărmurită. Boo era de obicei atât de vesel. Mi-e foame, mi-e frig, sunt fleașcă, sunt murdar, sunt plictisit, sunt singur și mi-e frică! spuse el, cu fața contorsionată de plâns. M-am săturat să fiu alergat de poliție, m-am săturat să mi-o iau de la petrecăreți beți, m-am săturat să fiu tratat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
înghițind în sec, apoi începu să plângă din nou. Nu o să fac din asta o obișnuință, promise el, în timp ce ea îl conducea pe scări. De îndată ce a văzut contrastul dintre el și apartamentul ei curat, și-a dat seama cât de murdar era cu adevărat. Blugii mizerabili atârnau pe talia lui slăbănoagă, fața lui palidă și osoasă era plină de mizerie, iar degetele - de noroi. — Miros urât, recunoscu el, rușinat. Îmi pare rău. Ceva explodă în sufletul ei. O durere, o furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ceașcă cu ceai? Lisa dădu din cap în semn că nu. Kathy a pregătit oricum ceaiul. Un ceai puternic și dulce, spuse ea cu subînțeles și puse cana alături de Lisa. Lisa s-a trezit privind pantofii lui Kathy. Erau uzați, murdari și crăpați unde se îndoaie piciorul. A mai luat rapid un șervețel din cutie și l-a pus peste ochi. După ce Ashling a spus că nu o va ierta niciodată pe Clodagh, a plecat, arzând încă de furie. Următoarea oprire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
abia douăzeci de minute de la confruntarea cu Clodagh și, în acel moment, părea imposibil să fi fost ea cea care făcuse acest lucru. A cotit spre casă, îngrijindu-și fragilitatea. Lumea se transformase într-o pictură de Hieronymus Bosch: copii murdari cântau cântece ale căror cuvinte nu le cunoșteau; cupluri care își zâmbeau pentru a uita de propria goliciune interioară; o bețivă fără dinți care înjura inamici invizibili; vagabonzi stând în praguri, cu gura deschisă în disperare. Vagabonzi! Doamne, să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
puternic de poșircă. Un pat încropit din două scaune de mașină ocupa cea mai mare parte a podelei. Era acoperit cu câlți de tapițerie și prezervative folosite. În colțurile camerei erau îngrămădite sticle goale de vin, iar unica fereastră era murdară și acoperită cu pânze de păianjen. Duhoarea mi-a întors stomacul pe dos, așa că m-am dus și am deschis fereastra. Când m-am uitat afară, am văzut un grup de polițiști în uniformă și bărbați în civil adunați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
rămășițele scufundării în closet. — Nu l-am mai văzut pe Blanchard de la căcatul ăla de proces! Fritzie îi trase un dos de palmă și inelul lui masonic îi tăie lui De Witt o venă de pe obraz. — Să nu folosești cuvinte murdare în prezența mea! Și adresează-mi-te cu „domnule“! Repet, știai că sergentul Blanchard e aici, în Tijuana? — Nu, bolborosi De Witt. — Nu, domnule! îl corectă Fritzie și-l plesni. Capul lui De Witt se bălăbăni și bărbia i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
băiete. Mexicanul e Felix Chasco, un cunoscut traficant de droguri. Poate că a fost un alt nenorocit de traficant, poate a fost Lee, poate Dumnezeu. Eu zic să-i lăsăm pe colegii noștri mexicani să-și vadă de rufele lor murdare, iar noi hai să ne-ntoarcem în L.A. și să punem mâna pe ticălosul care a tranșat-o pe Dalia. CAPITOLUL ȘAISPREZECE Uciderea lui Bobby De Witt obținu o jumătate de coloană în L.A. Mirror, eu o zi liberă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
era praf și murdărie, iar o armată de gândaci fugeau care încotro, speriați de neașteptata explozie de lumină. Tommy Gilfoyle spuse: — Profesorul meu de Braille mi-a citit ziarele din L.A.. De ce-or fi scris niște lucruri așa de murdare despre Beth? I-am răspuns cu diplomație: — Deoarece n-o cunoșteau ca tine. Tommy zâmbi și se trânti cu zgomot într-un fotoliu jerpelit. — Apartamentul chiar e într-un hal fără de hal? Canapeaua era plină cu discuri de patefon. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
iar un cinematograf din Hollywood readucea în centrul atenției mai multe filme din seria Keystone Kops. La ora de închidere a barurilor mă simțeam eu însumi ca un Keystone Kop și arătam ca un vagabond - cu barba neîngrijită, cu hainele murdare, cu mintea plecată la plimbare. Când bețivii dornici de mai multă băutură și prietenie au început să nu mă mai bage în seamă, am prins ideea. M-am dus cu mașina într-o parcare pustie, am tras pe dreapta și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Răceala lor suavă. Atingerea pielii lor. Mirosul dulce, Înțepător, pe măsură ce se descompuneau. Pe măsură ce se Întorceau la Dumnezeu. Lucrul de la el din brațe nu murise de mult timp. Cu doar câteva ore În urmă era plin de viață. Era fericit. Era murdar, dezgustător și imperfect... Acum Însă era pur. Cu mișcări blânde, Îl puse reverențios la loc deasupra grămezii, la un loc cu toate celelalte. Totul de aici fusese cândva viu, plin de energie, zgomotos, murdar, imperfect, dezgustător. Acum Însă cu toții erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
plin de viață. Era fericit. Era murdar, dezgustător și imperfect... Acum Însă era pur. Cu mișcări blânde, Îl puse reverențios la loc deasupra grămezii, la un loc cu toate celelalte. Totul de aici fusese cândva viu, plin de energie, zgomotos, murdar, imperfect, dezgustător. Acum Însă cu toții erau lângă Dumnezeu. Acum Își aflaseră liniștea. Închise ochii și inspiră adânc, Îmbătându-se de mirosurile acelea. Unele proaspete, altele grele. Toate minunate. Probabil că mirosurile astea le simți atunci când ești Dumnezeu, gândi el admirându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
orașul către Podul Donului, unde echipele de căutare Înaintau anevoie prin ploaie și noroi după dovezi care probabil nici nu erau acolo. Un autobuz cu burduf traversă huruind drumul chiar În fața lor, tăindu-le calea și Împroșcându-i cu apă murdară; pe exterior, autobuzul era plin cu reclame la cadouri de Crăciun ce puteau fi cumpărate din vestul orașului. Watson setâ ștergătoarele de parbriz la frecvență maximă, sunetul cauciucului frecat de geam acoperind țipetele claxoanelor. Nici unul din ei nu scosese vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pielea roz și fără păr a capului său să se Încrețească. Nu zise nimic. — Nu susțin că n-ar fi fost răpit, spuse Logan, ridicând din umeri. Totuși... — Punct luat, zise Insch așezându-se confortabil În scaun. Spre deosebire de Range Roverul murdar și urât mirositor, el arăta impecabil. Dar dacă minimalizăm chestia asta și apoi Îl găsim strangulat și cu puța tăiată, vom fi În rahat până la gât. Telefonul lui Logan Începu brusc să scoată tot felul de sunete stridente. Erau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Încet pentru a-și umple timpul. Apoi luă un alt calmant pentru durere. După ce se scurseră cele 20 de minute, se Îndreptă către camera de interogatoriu numărul doi. Era de dimensiuni reduse și minimalistă, pereții fiind vopsiți Într-un bej murdar. Duncan Nicholson stătea la masă, având-o vizavi pe agenta Watson, tăcută și Încruntată. El nu părea deloc În apele lui. Nu se putea fuma, iar pentru Nicholson era evident o problemă. În fața lui, era un teanc mare de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o adresă și totalul punctelor de fidelitate adunate Începând cu luna septembrie. 8 Norman Chalmers locuia Într-un imobil Înghesuit, cu trei etaje, În Rosemount Place. Strada lungă, cu un singur sens, se curba spre dreapta, clădirile de culoare gri murdar conturându-se deasupra drumului aglomerat și despicând cerul până nu rămânea decât o fâșie subțire de nori furioși, pătați cu oranj de luminile orașului. Mașinile erau parcate de-a lungul trotuarului aglomerat și el la maximum, singurele spații fiind În preajma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un sistem home cinema și un computer. Pereții erau ticsiți cu afișe de filme și cu un suport imens plin cu DVD-uri. — Ce casă frumoasă aveți, domnule Chalmers; sau pot să vă spun Norman? Logan se trânti pe canapeaua murdară Înainte să Își dea seama că era plină cu păr de pisică. Chalmers se smuci, cu mâinile legate la spate și cu Watson Încă ținându-l, astfel Încât să nu poată fugi. Ce dracu’ mai e și asta? Logan zâmbi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
abandonase ușa, luând-o printre buruieni și Încercând să tragă cu ochiul prin toate ferestrele care Îi ieșeau În cale. Înăuntru, casa era scufundată În Întuneric. Putea totuși să vadă conturul mobilelor În penumbră: pete fără formă ascunse de geamurile murdare. Reuși Într-un final să ajungă din nou În fața casei. O cărare perfectă se formase pe unde călcase el pe iarbă. Închizând ochii, Logan Încercă să nu Înjure. — Nu e nimeni aici, spuse el. N-a fost nimeni pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
opri mașina În fața unui blocturn, aproape de stradă. Nu era la fel de mare ca și cele din oraș, având doar șapte etaje, și era Înconjurat de copaci bătrâni, cadaverici. Frunzele căzuseră târziu În acest an, acoperind pământul cu un fel de gelatină murdară, care Înfundase scurgerile și le făcuse să dea pe dinafară. — Ai umbrelă? Întrebă inspectorul, privind vremea groaznică de afară. Logan răspunse că are, În portbagaj, așa că Insch Îi spuse să meargă și să o aducă și nu ieși În ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
noaptea trecută. Și dacă făcuseră, ce-ar zice de o revanșă? — Bine, mă duc să vorbesc cu el. Tatăl vitreg al lui Peter Lumley măsura cu pași mari linoleumul roz de la recepție. Își schimbase salopeta cu o pereche de jeanși murdari și cu o jachetă care nu să facă față nici măcar unui strănut, darămite vântului puternic de afară. — Domnule Lumley? Bărbatul se răsuci spre el. — De ce nu-l mai caută? Avea fața palidă și aspră, iar barba crescută Îi dădea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
O să fie bine, spuse Logan, punându-și o mână pe umărul bărbatului, simțind cum tremuratul se transformă În suspine Înăbușite. O să fie bine. Haideți, vă conduc până acasă. Logan luă o dubă de la Departamentul de Investigații, un Vauxhall vechi și murdar. Domnul Lumley nu scoase nici un cuvânt tot drumul de pe Queen Street până la Hazlehead. Stătu tot timpul pe scaunul pasagerului, privind În gol pe fereastră, sperând să-și zărească fiul În vârstă de cinci ani. Oricât de cinic ai fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
umbrelă. — Bună seara, domnule, Îl Întâmpină, În timp ce el se furișa sub umbrelă. Ce se Întâmplă? — Voiam să te Întreb dacă știi ceva despre tatăl... O lumină albă puternică răzbătu prin ploaie, orbindu-l. — Ce dracu’? Întrebă el Întocându-se. Un BMW murdar era parcat pe partea cealaltă a străzii, cu geamul pasagerului coborât pentru a elibera o dâră de fum În aerul rece al nopții. Cred că e de la Daily Mail, spuse asistenta ținând umbrela. Acum că ați apărut, Își Închipuie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și osoase. Costumul gri Împrumutat de la Serviciul de Procuratură al Coroanei ca să-l facă să pară mai credibil În calitate de martor era mult prea mic pentru el, Întinzâdu-se pe la cusături de fiecare dată când se mișca. Părul lui cel blond și murdar arăta ca și cum nu mai văzuse un pieptene de multă vreme, iar mâinile mari i se zbăteau și se agitau În vreme ce el se bâlbâia vorbind despre Întâlnirea sa cu Gerald Cleaver. Un băiat de unsprezece ani, bătut În asemenea hal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și un semn de plastic verde cu galben. Logan Împinse ușa către interiorul Întunecat, unde aerul era greu din cauza țigărilor rulate În palmă și a mirosului de câine ud. Pe dinăuntru era chiar mai părăginit decât afară: scaune de plastic murdare, de un portocaliu mizerabil, un linoleum lipicios cu urme de arsuri de țigară și găuri adânci până la podeaua de beton. Lemnărie atât de impregnată cu fumul a generații Întregi de țigări Încât era de un negru lipicios. Tejgheaua până la Înălțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]