5,372 matches
-
1914 Franz Ferdinand, arhiducele Austriei și moștenitorul tronului austro-ungar, a fost asasinat la Sarajevo de Gavrilo Princip, un student naționalist sârb-bosniac. Acesta a făcut parte dintr-un grup de cincisprezece asasini, susținuți de Mână Neagră, o societate secretă fondată de naționaliști pro-sârbi, cu legături în armată Șerbiei. Asasinatul a amorsat tensiunea gravă, care, deja, există în Europa. Rebeliunile de la Sarajevo provocate de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand au fost instigate de minoritatea sârbă, care era nemulțumită de anexarea în 1908 a Bosniei
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
și Germania din cauza "Noului imperialism". În general, națiunile care făceau parte din Triplă Înțelegere (Antanta) se temeau de cele care aparțineau la Triplă Alianță și "vice versa". Liderii civili ai puterilor europene se aflau în mijlocul mai multor valuri de fervoare naționalistă, care a crescut, treptat, în Europa, pe parcursul deceniilor anterioare. Această evoluție a redus opțiunile viabile ale politicienilor în iulie 1914. Eforturile diplomatice intense, menite să medieze conflictul austro-sârb, deveniseră irelevante, deoarece acțiunile agresive din partea Germaniei nu făceau altceva decât să
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
militarii răniți fiind bărbați cu vârste între 20-30 de ani, fiind mutilați și imobilizați pe viață. Primul Război Mondial a fost de uzură, 80% din pierderi fiind în afara marilor bătălii. Societățile combatante se confruntau cu un flux continuu. Presa era naționalistă și prezența războiul subiectiv. Oamenii mergeau la război cu entuziasm conform presei, deși erau forțați de către mecanismele statului. Soldații francezi îi percepeau alterat pe soldații germani altfel decât în realitate (germanii erau de multe ori comparați cu hunii tâlhari și
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
a decis victoria finală: daca anterior se făceau recrutări din rândul voluntarilor, el a introdus înrolarea obligatorie. Propagandă a fost limitată, cu excepția temelor legate de scufundarea vasului Lusitania sau invazia belgiană. Mobilizarea se făcea prin intermediul intelectualilor care se raliau cauzei naționaliste. Se manifestă fenomenul de rezistență împotriva serviciului militar obligatoriu pe motive de conștiință. Cetățenii care refuzau să înceapă serviciul militar erau dați în judecată de către stat. Mulți refuzau să ucidă din motive de conștiință. Informațiile provenite dinspre front erau atent
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
O problemă este istoria conflictuală. Există și o parte revoluționară p combinație între socialism și naționalism. După 1908, revoluția junilor turci și acest proces care de democratizeze. Să facă un stat e inspirație britanică, această revoluție, a avut o întorsătură naționalistă. Junii turci se lovesc de rezistență religioasă. Cea de-a doua problemă este că această istorie conflictuală încurajează naționalismele. Avem și o cauză economică, armenii sunt întreprinzători sunt mai bogați decât media, tentativele îi avantajează pe ei, vorbesc limbi străine
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
apare un manifest semnat de intelectuali prin care cer mobilizarea războiului pentru civilizație. Mobilizarea cea mai amplă vine din sfera intelectualilor germani. Pe 4 octombrie 1914 este publicat în Germania apelul la lumea culturii, fiind vorba de consecință permeabilității curentelor naționaliste. Este o intelectualitate germană profund naționalistă care milită pentru un război pentru a salva cultură germană-. 1100 de intelectuali ruși semnează un manifest semnat „Țării noastre și întregii lumi civilizate” . Problema era că înainte de 1914 există o amplă circulație a
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
prin care cer mobilizarea războiului pentru civilizație. Mobilizarea cea mai amplă vine din sfera intelectualilor germani. Pe 4 octombrie 1914 este publicat în Germania apelul la lumea culturii, fiind vorba de consecință permeabilității curentelor naționaliste. Este o intelectualitate germană profund naționalistă care milită pentru un război pentru a salva cultură germană-. 1100 de intelectuali ruși semnează un manifest semnat „Țării noastre și întregii lumi civilizate” . Problema era că înainte de 1914 există o amplă circulație a ideilor și cea a personalităților. În
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
declare că aceleași partide care au căpătat putere de la dânsul au cauzat înfrângerea Germaniei în război. Acești politiceni au "înjunghiat Germania în spate"—un sentiment care îi beneficia lui Ludendorff și care a fost ulterior utilizat de către mai multe grupări naționaliste germane, ca NSDAP. Prințul Maximilian von Baden a devenit capul noului guvern german. Negocierile pentru pace au început imediat după instalarea să. În problema monarhiei germane nu se putea hotărî între o monarhie constituțională sau abolirea ei completă. Totuși, decizia
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
refuzat să-l ratifice. Odată cu căderea Franței în 1940, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Siria intrat sub controlul Franței de la Vichy, până britanicii și francezii liberi au ocupat țara în campania Siria-Liban, în iulie 1941. Presiunea continuă din partea naționaliștilor sirieni și a britanicilor i-a forțat pe francezi să-și evacueze trupele în aprilie 1946, lăsând țara în mâinile unui guvern republican ce a fost format în timpul mandatului. Răsturnarile de putere au dominat politica siriană de la independență până la sfârșitul
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
avut loc o rebeliune bolșevică. Armata Roșie a intervenit, invadând Georgia, care a devenit republică sovietică. Din 1922, Beria a fost numit adjunct al șefului OGPU-ului (succesoarea CEKA) din Georgia. În 1924, Beria a condus represiunea împotriva unei rebeliuni naționaliste din Georgia. Atunci au fost executați aproximativ zece mii de georgieni. Ca răsplată pentru „intrasigența bolșevică”, Beria a fost numit șeful „secțiunii politice secrete” a OGPU-ului din Transcaucazia și a fost decorat cu Ordinul Steagul Roșu. În 1926, Beria a
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
cu dezmembrarea fostului Imperiu Rus. Încă de la sfârșitul lui 1917, încurajate de „decretul naționalităților”, care oferea posibilitatea despărțirii de Rusia, Finlanda și Polonia și-au declarat independența. În Ucraina, "Rada" („Sfatul”) de la Kiev a încredințat chiar în 1917 socialistului și naționalistului Simon Petliura formarea unei armate naționale, și a rupt legăturile cu Moscova după Revoluția din Octombrie. Mica gubernie de frontieră Basarabia și-a declarat independența la sfârșitul lui 1917 și patru luni mai târziu, Sfatul ei a votat unirea cu
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
civil, și că leniniștii de multe ori au susținut și și-au asumat violențe populare spontane pentru a da iluzia că controlează situația, și le-au canalizat sau exploatat în avantajul lor. În mod similar, de cealaltă parte, controversatul lider naționalist ucrainean Petliura părea, de exemplu, să fie copleșit de antisemitismul visceral al soldaților săi: fie a lăsat pogromurile să se producă, fie a încercat pe unele să le înfrâneze, dar nu le-a ordonat (rolul său exact rămâne extrem de controversat
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Groaza Roșie”, a marcat anii imediat de după război și a contribuit la reacțiile autoritare, puritane și xenofobe (migranții erau văzuți ca purtători ai unui potențial „virus” bolșevic), care au marcat anii 1920. În Germania, în Ungaria, în Italia, forțele conservatoare, naționaliste sau fasciste, uneori aliate, pentru un timp, cu social-democrații ca la Berlin, s-au luptat pentru a reprima prin violență „bolșevismul” (un cuvânt de altfel elastic, sub care au regrupat abuziv orice susținător al unor schimbări sociale, sau chiar orice
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
cote care pot apărea absurde unuia din afară. De exemplu, pe timpul Revoluției Culturale, toate tipăriturile chinezești, inclusiv publicațiile științifice, conțineau citate din Mao Zedong, si toate aceste citate erau tipărite cu litere îngroșate roșii. Alt exemplu este cel al liderului naționalist chinez, Chiang Kai-Shek. Când acesta a murit, taiwanezilor li s-a cerut sa cante cântecul memorial Chiang Kai-Shek, care-l laudă pe Chiang ca fiind "salvatorul națiunii" și "cea mai mare personalitate din toată lumea". Cultul personalității tinde să prezinte liderul
Cultul personalității () [Corola-website/Science/298362_a_299691]
-
cântând, pentru ca tânărul moștenitor să fie purtat pe sus de membrii din garda cazacilor, din public în acest moment auzindu-se exclamații de mâhnire. După asasinarea Arhiducelui Franz Ferdinand și a soției sale la Sarajevo pe 28 iunie 1914 de către naționalistul sârb Gavrilo Princip, Nicolae șovăia în legătură cu drumul pe care trebuia să-l urmeze Rusia. Pe de-o parte, nu voia să-și abandoneze aliații sârbi în fața pretențiilor Austro-Ungariei, pe de altă parte, nu voia să provoace un război de proporții
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
sa influență pentru o pace dreaptă, însă papa și-a exprimat dezamăgirea pentru rezultatele Conferinței de Pace de la Paris. Deși a fost exclus din Liga Națiunilor, din umbră, a lăudat ideea înființării ei, iar în momentele de manifestare a urii naționaliste, el a pledat pentru recunoașterea solidarității umane. În 1917 Benedict promulgă marele Cod de Drept Canonic, dar a declarat că meritele aparțin ilustrului său predecesor, sfântul Pius al X-lea. O gripă i-a adus sfârșitul acestui om al păcii
Papa Benedict al XV-lea () [Corola-website/Science/298406_a_299735]
-
Și astăzi se mai vorbește despre diferite "familii" care au contribuit la această bunăstare și de multe ori ești surprins să auzi nume cu rezonanță italiană, maghiară sau germană care vorbesc o "românească pură", fără a se manifesta vreo tendință naționalistă. Remarcăm faptul că în 1946 de aici, de la Brezoi, au fost deportate o serie de persoane de naționalitate germană în "gulagurile" Rusiei Sovietice, de multe ori tineri de 16-18 ani, doar pentru faptul că erau "nemți". Cele povestite de aceștia
Brezoi () [Corola-website/Science/297098_a_298427]
-
a fost citită până în 1975 din două perspective. Perspectiva „stângistă” (avându-i ca reprezentanți pe Alexandru Piru și Ovid S. Crohmălniceanu) era caracterizată prin supralicitarea criticii burgheziei românești, considerată „dreapta” românească, a viciilor și a regimului ei politic, și cea „naționalistă”, avându-i ca reprezentanți pe N. Grigorescu, Nicolae Iorga, Lovinescu, N. Davidescu, care îl blamau pe scriitor pentru pretinsa ură față de neamul său. Nicolae Steinhardt a introdus a treia perspectivă, a unui Caragiale profund creștin, creatorul unei lumi în care
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
FSN), condus de Petre Roman. Alegerile naționale din septembrie 1992 s-au soldat cu victoria președintelui Iliescu, și a partidului său FDSN, ce a obținut 35%, iar următorul clasat a fost CDR cu 24%. Cu sprijinul parlamentar al noilor partide naționaliste PUNR și PRM, și al foștilor comuniști ce au format partidul PSM, un guvern tehnocrat s-a format în Noiembrie 1992, sub conducerea unui nou prim-ministru, și anume Nicolae Văcăroiu, economist de formație. FSDN-ul devine Partidul Democrației Sociale
România după 1989 () [Corola-website/Science/297114_a_298443]
-
gregorian. Totuși, în Republica China a fost menținută numerotarea tradițională a lunilor și un Sistem al Erelor modificat, hotărând că primul an al Republicii Chineze a fost 1912. Acest sistem mai este folosit în Taiwan, unde s-a refugiat guvernul naționalist al Republicii Chineze. De la proclamarea sa din 1949, Republica Populară Chineză continuă să folosească calendarul gregorian cu lunile numerotate, dar cu anii denumiți în felul european. Japonia a înlocuit calendarul tradițional cu calendarul gregorian pe 1 ianuarie 1873 dar, la
Calendarul gregorian () [Corola-website/Science/297120_a_298449]
-
considerau Ciprul ca fiind o "extensie a Anatoliei"; Pe de alta parte, încă din secolul al XIX-lea, majoritatea ciprioților greci și biserica ortodoxă promovau unirea cu Grecia, care a devenit o politică națională greacă în anii 1950. În urma violențelor naționaliste din anii 1950, Ciprul a obținut independența în 1960. Cu toate acestea, violența intercomunala dintre ciprioții greci și ciprioții turci a continuat și după obținerea independenței, în urma cărora mai mult de 25.000 de ciprioții turci au devenit refugiați. La
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]
-
acestea, violența intercomunala dintre ciprioții greci și ciprioții turci a continuat și după obținerea independenței, în urma cărora mai mult de 25.000 de ciprioții turci au devenit refugiați. La 15 iulie 1974, o lovitură de stat a fost organizată de naționaliștii greci ciprioți și de o parte a juntei militare din Grecia într-o încercare de a uni Ciprul cu Grecia. Această acțiune a precipitat invazia turcă a Ciprului , care a condus la capturarea teritoriului actual al Ciprului de Nord. În
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]
-
această organizație a organizat atacul terorist contra sportivilor israelieni la Olimpiada de vară de la München, munițiile și armamentul fiind transportate în bagajul unor diplomați bulgari. Majoritatea organizațiilor teroriste importante sunt afiliate unei mișcări politice, religioase, sau a unui curent ideologic (naționalist, social, ecologist etc.). Aceste organizații mai sunt denumite și grupări teroriste propriu-zise. Există o mare varietate sub aspectul organizării, metodelor de acțiune și letalității grupurilor din această categorie, elementele lor comune fiind: Grupurile teroriste afiliate pot avea până la câteva mii
Terorism () [Corola-website/Science/297183_a_298512]
-
Deputaților efectuată cu majoritate simplă. Rolul președintelui ca șef al statului este în mare parte ceremonial. Principalele partide politice sunt , de orientare creștin-democrată, și , de orientare social-democrată. Partidul Laburist este în prezent la guvernare, prim-ministru fiind Joseph Muscat. Partidul Naționalist, cu Simon Busuttil, ca lider, este în opoziție. În Malta există și alte partide politice mai mici, care în prezent nu au reprezentare parlamentară. Până la al Doilea Război Mondial, politica malteză a fost dominată de , dezbătută între italofili și . Politica
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
ale comunităților. Marile partide din fiecare comunitate, deși apropiate de centrul politic, aparțin a trei grupuri principale: creștin-democrații, liberalii, și social-democrații. Alte partide notabile s-au înființat mult după jumătatea secolului al XX-lea, în principal în jurul unor tematici lingvistice, naționaliste sau ecologiste sau pe agende liberale de nișă. O serie de guverne de coaliție de orientare creștin-democrată începută în 1958 s-a rupt în 1999 după criza dioxinei, un mare scandal legat de contaminarea alimentelor. A apărut o „coaliție-curcubeu” de
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]