60,569 matches
-
și au dus-o după chiparos, să-și schimbe hainele. Am urmat-o. Ca să o văd dezbrăcată. Zâmbea, mușcându-și în joacă degetul de la mâna stângă. În sfârșit, au înfășurat-o cu o eșarfă albă, iar rochia ușoară de mătase neagră i-au întins-o la soare. M-am lungit pe nisip, sub bătrânul chiparos. Auzeam apa fremătând, iar murmurul ei mă făcea să meditez la cuvintele incoerente pe care le pronunțăm în vis. Îmi înfundam involuntar mâinile în nisipul cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să fug de mine însumi. Involuntar, am început să merg spre casă, fără să văd pe nimeni și nimic. Aveam impresia că rătăceam printr-un oraș necunoscut. În jurul meu, case stranii, diforme, cu diferite forme geometrice erau străpunse de lucarne negre și păreau părăsite. Era de neconceput ca vreo ființă vie să fi locuit cândva în ele. Pereții lor albi răspândeau o lumină morbidă și, lucru bizar, incredibil, de fiecare dată când mă opream în dreptul unuia dintre acești pereți, lumina lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
sub cuvertură. Dar nu se întâmplă nimic extraordinar. În sfârșit, pe jumătate ațipit, am auzit scârțâitul ușii dinspre stradă, pașii doicii care, târându-și sandalele, se ducea să ia pâine și brânză. Apoi răsună vocea îndepărtată a unui negustor: „Dude negre, bune pentru fiere!“ Nu, viața reîncepea, istovitoare, mereu la fel. Lumina era mai vie. O rază de soare, reflectată în apa bazinului, pătrunsese în camera mea prin lucarnă și tremura ușor pe plafon. Visul din noaptea precedentă îmi părea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fără îndoială de tata sau unchiul meu, din țări îndepărtate. Tot analizând această imagine în cele mai mici detalii, începea să-mi fie frică; o trezeam pe doică; buimacă de somn, mă strângea în brațe. Avea o respirație fetidă; părul negru și aspru mă zgâria pe față. Dimineața, când deschideam ochii, regăseam aceeași față, doar că ridurile erau mai adânci și mai aspre. Deseori, ca să uit, să fug de mine însumi, evocam zilele copilăriei mele. Ca să mă simt ca înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu mine și cât de stângaci o făceau! Credeau că eu nu știam! Și, totuși, de ce îmi arăta femeia asta atâta afecțiune? De ce se simțea obligată să participe la suferințele mele? Odată, pentru bani, îmi băgase în gură sânii ei negri și flaști, asemănători cu burduful din piele de capră. Ah! De i-ar fi ros un șancru! Acum înfățișarea lor, lăsând la o parte ideea că odată am supt cu lăcomie sucul vieții acestei femele și trupurile noastre și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Nimic nu mă mai lega de lumea celor vii și totuși nu beneficiam nici de uitare, nici de liniștea pe care le găsești în moarte. Venind noaptea, am părăsit reșoul cu opiu și m-am uitat prin lucarnă: un copac negru se profila pe obloanele închise ale măcelăriei. Umbre obscure se întrepătrundeau. Am simțit că totul e gol și provizoriu. Cerul, negru ca smoala, semăna cu un vechi ciador străpuns de nenumărate stele strălucitoare. Se auzi cântecul muezinului. Chemarea necuviincioasă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
le găsești în moarte. Venind noaptea, am părăsit reșoul cu opiu și m-am uitat prin lucarnă: un copac negru se profila pe obloanele închise ale măcelăriei. Umbre obscure se întrepătrundeau. Am simțit că totul e gol și provizoriu. Cerul, negru ca smoala, semăna cu un vechi ciador străpuns de nenumărate stele strălucitoare. Se auzi cântecul muezinului. Chemarea necuviincioasă care te făcea să te gândești la țipătul unei femei în chinurile facerii - poate târfa era gata să nască. Geamătul unui câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
colț, la stânga. Și gesturile sale care, observate de la lucarnă, păreau înfricoșătoar, apăsătoare și grave, păreau, contemplate de la mare înălțime, ridicole și meschine. Ai fi zis că omul ăsta nu era făcut să fie măcelar și că juca teatru. Aduseră mârțoagele negre și descărnate pe flancuri, de care atârnau cadavrele de oi; tușeau cu o tuse profundă. Măcelarul își netezi mustățile cu mâna-i unsuroasă; examină oile cu o privire interesată, apoi, cu un oarecare efort, duse două dintre ele în prăvălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nimeni n-ar veni în ajutorul meu. Ardeam să-mi evoc copilăria, dar când venea la mine și îi simțeam prezența, totul era la fel de dur și de dureros ca în această epocă îndepărtată. Să tușești cu aceeași tuse ca mârțoagele negre și costelive pe care le vedeam în fața prăvăliei măcelarului, să simți nevoia de a scuipa și frica de a nu găsi urme de sânge în scuipat. Sângele, acest lichid fluid, călduț, sărat, ieșit din străfundurile corpului, esență a vieții pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aceste reverii morbide. Cu puțin timp în urmă, cursul reflecțiilor mele s-a schimbat. Era într-o seară, la baia publică. M-am dezbrăcat pe platformă. Băiatul îmi turna apă pe cap. Mi se părea că apa îmi spală gândurile negre. Vedeam pe perete umbra acoperită cu aburi; subțire și fragilă ca la zece ani, când eram copil. Mi-am amintit că și pe atunci se profila tot așa pe peretele umed al băii. Îmi examinam corpul; coapsele, pulpele și sexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
un bătrân cocoșat, asemănător yoghinilor din India. Îmbrăcat într-o aba, cu capul înfășurat într-un turban, își ține pe buze degetul arătător de la mâna stângă, înghețat într-o atitudine care exprimă mirarea. În fața lui, o fetiță, îmbrăcată în haine negre, lungi, poate o baiaderă, dansează cu mișcări ciudate. Ține în mână o floare de nufăr. Un curs de apă le separă pe cele două personaje. Ghemuit pe covorul meu de opiu, îmi lăsam toate gândurile negre să se risipeacă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fetiță, îmbrăcată în haine negre, lungi, poate o baiaderă, dansează cu mișcări ciudate. Ține în mână o floare de nufăr. Un curs de apă le separă pe cele două personaje. Ghemuit pe covorul meu de opiu, îmi lăsam toate gândurile negre să se risipeacă în fumul subțire și celest al drogului. În astfel de clipe, corpul meu era acela care gândea și visa: credea că alunecă prin spațiu, ca sustras efectelor gravitației și densității aerului. Zbura înăuntrul unui univers ignorant, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
intră în cameră trasă la patru ace. Se ghicea că era satisfăcută de genul de viață pe care o ducea. Automat, duse la gură degetul arătător de la mâna stângă. Se afla oare aici fetița grațioasă, vaporoasă, îmbrăcată într-o rochie neagră, uzată, cu care mă jucam de-a v-ați ascunselea pe malul Surenului? Fetița asta cu aerul dezinvolt, copilăros, fulgurant, ale cărei glezne senzuale se vedeau de sub pulpana veșmântului ei? Până acum n-o privisem niciodată cu atâta atenție. Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pur și simplu așezat aproape de lampă, pe covorul de opiu, în aceeași atitudine ca a bătrânului negustor de mărunțișuri în fața mărfii sale. Nemișcat, continuam să fixez fumul lămpii. Funinginea îmi acoperea încetul cu încetul mâinile și figura cu zăpada sa neagră. Când doica intră să-mi aducă fiertura de orz și pilaful de pui, fu atât de înspăimântată, că avu o mișcare de recul, apoi scoase un țipăt și scăpă platoul cu mâncare. Aveam satisfacția că măcar am speriat-o. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
clipă, camera devenise atât de strâmtă, că mi se părea că stau culcat într-un sicriu. Tâmplele îmi ardeau, picioarele erau incapabile să se miște. O greutate îmi strivea pieptul, la fel de împovărătoare ca aceea a cadavrelor încărcate pe spinarea mârțoagelor negre, descărnate și livrate măcelarului. Moartea își fredona încet cântecul, ca un bâlbâit care repetă fiecare cuvânt și care, abia ajungând la sfârșitul unui vers, trebuie s-o ia de la capăt. Cântecul ei biciuia carnea ca scrâșnetul dinților unui ferăstrău. Striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
încălzit, plasat sub acest dispozitiv. Prima haină a nou-născutului, care se schimbă după o zi și o noapte. Zi absolut fastă; a cerși prin mortificare, în scopul obținerii realizării unei dorințe, e o practică obișnuită în Iran. Voal de mătase neagră pe care femeile îl poartă în public; acesta le acoperă în întregime capul și corpul, nelăsând să se vadă decât ochii. Se psalmodiază în timpul înmormântărilor. Numărul șapte posedă evidente virtuți magice. Echivalent, în moneda medievală, cu doi gherani și patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
am limite comprehensive, ori unii gazetari exagerează, dar nu pot pricepe titluri de genul „Marcela Motoc a renunțat la teatru pentru un bărbat de culoare” (Național, 12 ianuarie 2004). Actorii adevărați nu renunță la teatru : nici pentru albi, nici pentru negri. Nici pentru funcții, nici pentru familie. Marii artiști mor pe scenă, ori În culise. Dar Marcela Motoc n-a fost o mare artistă; atunci de ce se scrie, Într-un ziar central, despre fericirea ei din ...China [ sic!], provocată de un
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
chiar citez imaginea finală a montării, care mi se pa re de o stranie frumusețe :” Treplev Își distrugea manus crisul și Îl arunca În lac, apoi se Împușca și dispărea printre siluetele plutitoare ale paginilor deșirate, albe, În contrast cu suprafața lucioasă, neagră, a apei, care Îl Înghițea”p.270), ori, În continuarea Trilogiei antice, de Electra lui Strauss :”...O lume asemănătoare lagărelor de concentrare , unde era deținută Electra. Ea apărea ca dintr-o cușcă , tîrÎndu-se ca un animal Înfometat. Era ca
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
i-ar Întreba pe cei care cunosc istoria teatrului românesc. Sau, În alt supliment, se spune că Mălăele ar fi „ regizorul și scenaristul piesei Revizorul”. Nu are cum! Scenaristul e N.V.Gogol, zău!...Dintotdeauna! Un actor Îmi spune, cu umor negru, că toți ajungem, pînă la urmă, pe scena Galei UNITER : măcar În primele minute ale manifestării, cînd sunt amintiți dispăruții ultimului an... Văzînd spectacolul meu Vreau să număr stelele, după libretul lui Ion Sava, amicul T.G. face trimiteri interesante : la
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu-l vor mai dori decît așa?!). Am lucrat de multe ori, În teatre de păpuși; am văzut nu o dată reprezentațiile, din scenă ; dar tipul acesta de concentrare, de „trucaje” În lanț, de țopăieli pe coturni și mînuiri cu cagulă neagră, transpirația, oboseala, mimica inutilă, relaxările specifice...tot fascinante rămîn pentru cineva care nu joacă zilnic, genul ăsta de teatru. O incredibilă maltratare a titlului unei capodopere, găsesc Într-o revistă studențească de acum cîțiva ani : Regizorul , În loc de Revizorul. Da-n
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
teamă că nici statistic observația nu-i exactă : din fericire, zic eu care pe Sara Kane o agreez ...meschin... Citesc cu uimire că există, printre multele Academii ale României, și una TV. Instituție serioasă, În care predau „universitari” celebri - Dan Negru, Andreea Marin Bănică ș.a. Cursul nu-i scump, nici ieftin : Între 600 și 1.200 de euro. Or fi suicidali care sunt dispuși să dea 1.200 de euro, ca să-l asculte pe Dan Negru? Dacă aș avea suma asta
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
care predau „universitari” celebri - Dan Negru, Andreea Marin Bănică ș.a. Cursul nu-i scump, nici ieftin : Între 600 și 1.200 de euro. Or fi suicidali care sunt dispuși să dea 1.200 de euro, ca să-l asculte pe Dan Negru? Dacă aș avea suma asta acum, m-aș sui În avion și aș lua cina la Londra... Cred că aș fi mai cîștigat... Biletul la Teatrul Metropolis, scrie-n ziar, costă 21,2 lei. Acest 2 din coadă, chiar că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sincer vorbind, de cînd o știu, monopolul evreilor. Breslașu, Baranga, Poch, Rodica Tott, Iosif Toth, I. Avian, Sadi Rudeanu , Fred Firea, Mircea Crișan ș.a. erau În redacție sau doar colaboratori permanenți . Nu puteai scrie umor exploziv , ori umor profund, umor negru , umor politic și alte cîteva „derivate”. Dar era bine că exista. Valentin Silvestru, un infatigabil și un adevărat om de acțiune, a consolidat, În jurul Urzicii, de după revoluție, AUR - Asociația Umoriștilor din România. Fiindcă, trebuie să precizez, Ion Tipsie a reluat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
golit paharul și s-a Întors pe partea stîngă. După cîteva clipe, nu mai res pira. Trecuse din viață În moarte cu simplitatea-i obișnuită. Era 2 iulie 1904. Pendula arăta ora trei. Un fluture mare de noapte, cu aripile negre, intrase pe fereastra deschisă și se izbea cu disperare de lampa aprinsă. Această zbatere Înăbușită În jurul mortului, devenea cu timpul obsedantă. Medicul s-a retras după ce a rostit cîteva cuvinte de consolare. Deodată, o pocnitură veselă: sărise dopul sticlei Începute
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ea și a fugit la Sahalin ca s-o uite! Cehov nu a confirmat niciodată presupunerea femeiicrampon. În schimb a făcut publică o aventură de-o noap te...din Îndepărtatul Ceylon! („am făcut dragoste cu o femeie hindusă cu ochi negri, Într-o pădure de cocotieri, Într-o noapte cu lună ! ”). Din nou, atipică destăinuire! Cum tot uluitoare ni se pare prea-scurta relație cu actrița ucrai neană Maria Zankovețkaia, căreia i-a promis chiar că-i va scrie un rol, Într-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]