5,767 matches
-
pentru spiritele grosolane... Ah, da, ce-ți spuneam la cârciumă... Nu iubirea mă aduce la o prăvălie cămătărească, ci un demon mai sinistru, Îl Întrerupse Veniero izbucnind În râs. Jocul, messer Alighieri! adăugă de Îndată, văzându-i expresia perplexă. Și nenorocirile sale. Dante Încuviință, zâmbind la rândul său. Nu mă miră, dacă aceasta a cea de-a doua pasiune a dumitale. — Nu a doua. Pe domnia ta nu te ispitește să Îți sfidezi soarta? Ar fi o cinste să mă măsor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ticălos din Arta secretă, fără Îndoială. Dacă nu ar fi fost nevoit să o supravegheze pe femeie, i-ar fi chemat de Îndată pe polițai ca să Îl aresteze. Mai azvârli o privire amenințătoare spre zdrențăros, care Își expunea din nou nenorocirile dinaintea trecătorilor. Era ceva aparte la el. După Întâlnirea cu Giannetto, poetul privea altfel acea realitate pe care, Înainte vreme, nu o luase În seamă Întrucât nu o putea suferi. Cerșetorul părea cu adevărat stăpânul străzii, aidoma unui câine care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nenorocite pe care le trăim Împiedică așa ceva, dar, Într-o altă epocă, Beatrice a dumitale ar fi fost Înălțată la treapta de stea, În virtutea versurilor extraordinare ale domniei tale. Așa cum s-a Întâmplat cu Berenice, cea cântată de Calimah. — Nu nenorocirea timpurilor o Împiedică, ci faptul că noi suntem creștini, fapt ce ne refuză probabilitatea de a ne Înălța la ceruri, pe altă cale decât aceea a lui Petru și a corurilor sale Îngerești, replică priorul emoționat. — Așa o fi, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a modalităților de a păcătui. Poate că era nevoie să exploreze toate locurile crimei, să le rezume Într-un plan comprehensibil, să schițeze harta cetății păcatului și sulfului, hotarele lui Dite. În jur, lumea continua să se Îmbulzească, râzând de nenorocirile fantoșei. Preacurvia se apucase să Îl gâdile obscen În părțile de jos, În timp ce Lăcomia se prefăcea să se Îndoapă fără măsură În fața ei. Dante privi În jur, parcurgând cu privirea fețele din acea mulțime urlătoare. Ce deosebire exista Între chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dar, Înainte ca acesta să apuce să spună ceva, știa cât de inutil ar fi fost orice răspuns. Tensiunea dintre cele două facțiuni ajunsese de mult la punctul culminant. — Exilarea căpeteniilor de facțiuni... o acțiune imprudentă... Cum o să ieșim din nenorocirea asta? scânci șeful gărzilor. — Ce vrei să pricepi din politica Comunei, bestie? Ce poți ști despre ceea ce se agită chiar sub pământul pe care Îți sprijini labele? Până și idiotul acela Își permitea să Îi discute opțiunile. Acum, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lucrul acesta nu-i plăcea, nici ea nu știa prea bine de ce. La drept vorbind trăgea și ea foloase de pe urma acestei patimi. Marcel nu era zgârcit; dimpotrivă, era darnic, mai cu seamă cu ea. Dacă mi s-ar întâmpla vreo nenorocire, vreau să te știu la adăpost", îi spunea el. Și într-adevăr, oamenii trebuie să se pună la adăpost de griji. Dar unde să se pună la adăpost și de celelalte lucruri care-i amenință, de acele lucruri ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
când căldura ucidea până și obișnuita și plăcuta senzație de plictiseală. Și deodată, tocmai când vara era în toi, a izbucnit războiul. Marcel mobilizat, apoi reformat, lipsa de stofe, afacerile care nu mai mergeau deloc, străzile pustii și fierbinți. O nenorocire întâmplată în acele zile ar fi lăsat-o pe drumuri, iată de ce, de cum se iviseră iar stofele pe piață, Marcel se gândise să ia la rând satele din sud și pe cele aflate pe podișurile cele mai înalte și, renunțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
obosit și cu inima împovărată. Ar fi vrut să vorbească, dar nu avea nimic de spus, nici el, și nici ceilalți. Pe fețele lor tăcute se citea doar mâhnirea și un fel de îndărătnicie. Uneori se năștea în el cuvântul nenorocire, dar numai pentru o clipă, spre a pieri de îndată, ca o bășică de aer, care nici nu a apucat bine să ia ființă că s-a și spart. Dorea să se întoarcă acasă, la băiat, la Fernande, la terasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să reziste și unui asediu, căci camera îi era ticsită cu saci de grâu, pe care primăria îi lăsase în grija lui, spre a-i împărți acelora dintre elevii săi ale căror familii avuseseră de suferit de pe urma secetei. De fapt, nenorocirea îi lovise pe toți, căci toți erau săraci. Zilnic Daru împărțea copiilor câte o rație, care, nu încăpea îndoială, le lipsise în acele zile de viforniță. Poate că vreun tată sau vreun frate mai mare vor veni astă seară, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de el sau de ceea ce făcuse în ziua aceea, pentru ca neliniștea obișnuită a părinților lui să atingă limitele nebuniei, îl copleșeau atunci cu mii de atenții și copilul avea tot ce și-ar fi putut dori. În sfârșit, presupusa lui nenorocire îi adusese lui Jonas un frate devotat în persoana prietenului său Rateau. Părinții acestuia îl invitau adesea pe micuțul lui coleg de liceu, plângându-l pentru soarta lui nefericită. Cuvintele lor pline de milă treziră în fiul lor, băiat voinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
un pâlc de bambuși. - Eram pe mare, în dreptul Iguapei, pe un mic petrolier care aprovizionează porturile de pe coastă. Pe bord a izbucnit focul. Nu din vina mea, căci îmi cunosc meseria. Dar așa-i când e să se-ntâmple o nenorocire. Am izbutit să punem bărcile pe apă. În timpul nopții s-a stârnit o furtună pe mare, barca s-a răsturnat, iar eu m-am dus la fund. Când m-am ridicat din nou la suprafață, m-am izbit cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ce are pe suflet, zice Dendé, căutîndu-și stiloul în buzunarul de la piept, înțelegeți voi ce vreți, își reia Roja ideea, o baie de sînge, asta ne așteaptă, ce s-a întîmplat pînă acum e zero, vacs, cîțiva morți și atît, nenorocirea abia acum începe, abia acum intră păpușarii în scenă, luați vă adio de la România și de la tot soiul de idealuri prostești. În timp ce voi mă priviți ca niște boi crezînd că sînt beat, țara asta pierde șansa de a zdrobi lanțurile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că i-a oferit șansa unei revanșe. Ar fi fost un laș dacă ar fi refuzat, asemenea ocazii în viață nu se ratează chiar cu riscul de a cădea în dizgrația opiniei publice pentru totdeauna, asta a fost de fapt nenorocirea care a dat peste toți cei care de-a lungul istoriei au devenit celebri peste noapte, își dă seama, blestemul lor. Era o o prostie să dea înapoi tocmai acum, hîrrrșșșt, hîrrrșșșt, în sfîrșit obrazul îi este complet curățat de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nou cu voce tare ideea, după ultimele infomații dacă la Iași n-o să iasă, toată șandramaua se va muta la Timișoara. Cine naiba a mai auzit de revoluții din astea ambulante? Este inexplicabil de ce toată lumea se teme ca nu cumva nenorocirea să înceapă la București. Nu era logic ca mai întîi ciorba să fie fiartă la foc potolit, înainte să fie lăsată să dea în clocot? — Ar fi ideal dacă s-ar întîmpla asta, îi răspunde domnul Președinte, mulțimea să ne
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pîrîieli, aproape pufăind, simțind că se îneacă. Uite așa gravităm noi în jurul lor, zice Bătrînul, ca muștele în jurul unei grămezi de scîrnă, ca să înțeleg și eu mai bine, intervine puțin nelămurit Poștașul, de ce ziceați că taman asta a fost miza nenorocirii, că pentru asta au murit atîția oameni, ca să iasă și unii, și alții cu fața curată? Ai priceput, zice Bătrînul, Armata a tras la Timișoara și a făcut ravagii, deci nu putea să rămînă în istorie cu o asemenea pată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
împărțit, convinge-mă că e o nimica toată să treci dintr-o barcă în alta sau, cum se mai spune, dintr-un tren în altul, să schimbi macazul. Presimt eu că de la ăsta o să ni se tragă o groază de nenorociri, e plin de neprevăzut Copoiul, zice domnul Președinte, nu vrea să coopereze. — înțelegeți și dumneavoastră că tot Serviciul îi apasă lui în spinare, spune Petrică, o fi și el mai precaut, n-are rost să-l acuzăm înainte de-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
așa făcea și Bătrînul cînd încă se mai simțea stăpîn pe sine, își închipuie Părințelul, uite-așa își strîngea iubițica la piept, porumbițo, îi șoptea la ureche. Ce romantic, dragoste și revoluție, nenicule, zice șoferul, asta e cea mai mare nenorocire, cînd Securitatea, sau cum s-o fi numit pe vremea aia, își băga nasul pînă și-n patul celui vizat. Mai ales acolo, spune Curistul cu un aer atotștiutor, și Bătrînul, un naiv care abia mult mai tîrziu la închisoare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Dendé, aici e o problemă cheie a istoriei, întotdeauna mascații ăștia, fardații, cosmetizații neamului ne-au dus la dezastru, ne-au împins în prăpăstiile cele mai negre în care o națiune europeană putea fi împinsă, asta e cea mai mare nenorocire, Curistule, că repetăm la nesfîrșit povestea fără să ne mai săturăm de ea. Ce să-i faci dacă nu vrem să ne învățăm lecția, dacă ne place așa? Că nu ne-am oferit nouă înșine o alternativă, sînt absolut convins
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vrem să ne învățăm lecția, dacă ne place așa? Că nu ne-am oferit nouă înșine o alternativă, sînt absolut convins de asta, poporul ăsta nu că n-a știut să aleagă ce ar fi fost mai bun pentru el, nenorocirea a fost că întotdeauna s-a văzut pus față în față cu variante una mai proastă ca cealaltă. Uitați-vă și voi la ce avem acum pe scena politică, îți vine să-i scuipi pe toți, cea mai pestriță adunătură
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
facă tocmai ea una ca asta, pe mine cădea măgăreața, și de unul singur am început să trag de ei, haideți, treziți-vă jigodiilor, dezmățaților, așa mai mergea, acum te recunoșteau ca lider, și am dat buzna în stradă, ce nenorocire, zice Părințelul, eram singur, nu știam ce se alesese cu Angelina, nu te mai plînge, nu are nici un rost și e prea tîrziu, se opune Roja, a fost spre binele tău, era și ea disponibilă, se scîrbise că tu ți-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
întreg Blocul Comunist a căzut așa de la sine? — Vrei să spui că și de data asta și-au băgat străinii coada. Poveștile astea mi-au ajuns pînă peste cap, răspunse Tîrnăcop puțin iritat. De fiecare dată cînd se întîmplă vreo nenorocire în țara asta, sînt de vină unii care nici măcar n au habar unde e România pe hartă. — Gîndești ce vrei, eu doar îți spun care e situația în realitate, reluă Croitorașul. Uite că deja începe să se lumineze afară, adăugă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
întreținere a vieții, scris de medicul Hu Szu-hui al curții și prezentat împăratului Chinei în anul 1330. Mesajul său se aplică și mai mult condiției umane din ziua de azi decât celei de atunci. Autopoluarea a fost cea mai mare nenorocire împotriva sănătății și longevității umane, de când civilizația l-a sedus pe om, convingându-l să divorțeze, renunțând la căsătoria sa fericită cu natura. Obiceiurile alimentare nesăbuite, stilurile de viață neregulate și viața sexuală exagerată merg mână în mână cu așa-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Credeți-mă când spun asta, pentru că mă pricep la medicamente! Îl crede. Noroc că Îi place meseria. Tratează scrisorile cu o grijă deosebită. Cu dragoste, chiar. În fiecare scrisoare se ascunde un om. Telegramele Îi displac. Chiar dacă nu toate aduc nenorociri. Veștile bune pot pricinui necazuri doar când vin prea târziu. A Întâlnit asemenea cazuri În carieră, căci el e poștaș de carieră. Ca militarii. Cu scrisorile e altceva. Vezi plicul și Îți spui: bărbat ori femeie, fără să te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ce vezi. Una e ce ți se spune și alta e ce auzi. El zice că fără mine alături n-ar visa nimic. Ori un somn fără vise e moarte curată. Rămâne de văzut. Bunica zicea că și morții visează. Nenorocirea lor e că nu au cui să-și povestească visele. Ce e mai rău oare? Închise caietul. Restul pentru alte zile. III. Mică publicitate 1. Din oglinda rotundă Înrămată În lemn de cireș Îl privea un ins de a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Vova Demian strângea În brațe un dosar subțirel și se văicărea ca o muiere: Să mă lași tocmai acum când am intrat În Antologia celor mai bune lozinci! Copilul meu nu va scanda niciodată: Stima noastră și Mândria Ceaușescu-România! Ce nenorocire! Fac ceva pe stima voastră, zise Anita Îl privea cu milă pe copilul ăsta care se credea bărbat și care mai era și tatăl copilului ei. Ca să Îl consoleze Într-un fel zise: Nu va scanda, dar va cânta Deutschland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]