7,995 matches
-
se mai ascund în haine de călugăriță, venită, chipurile, de la Dumnezeu, ci țopăie nerușinate, silindu-ne să întoarcem privirea. Sunt vinovat oare că n-am avut tăria să mă uit? Nu din pudoare n-am făcut-o, ci dintr-o neputință împotriva căreia n-am fost în stare să lupt. Cel mai important lucru mi se părea atunci să nu mai simt nimic, să mă cufund într-o nesimțire salvatoare și am făcut asta cu o spaimă pe care n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
iubise! Simțeam moartea Laurei ca pe o nedreptate care mi se făcuse mie! Mă socoteam pe mine o victimă, condamnând-o pe Laura că mă obligase la singurătatea mutilată de a fi cu ea în absența ei. Aș spune că neputința mea de a fi la înălțimea acestei drame mi-a dat o lovitură mai grea decât moartea Laurei. O mare durere m-ar fi înălțat în ochii mei și aș fi căpătat prin ea dreptul să mă privesc altfel: „Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
obișnuit pe peluză, să fiu ascultat, admirat, flatat și pe măsură ce treceau zilele, fără ca nimic să se întâmple, mă copleșeau ciuda și un soi de panică. Îmi dădeam seama că nu voi rezista multă vreme, că bătrânii erau mai puternici în neputințele lor decât mine. Ei aveau de partea lor o armă împotriva căreia nu puteam face nimic, contradicțiile mele. Tot ce-mi stătea la îndemână era să amân înfrângerea, capitularea. Atât. În zadar înghițeam somnifere ca să pot adormi și visam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de care se temuseră atâta vreme, se căsca un gol, un abis în care riscau să se prăbușească; rămași fără reținerile de care și râseseră uneori, dar care erau totuși o certitudine!, nu mai știau ce suport să dea atâtor neputințe care îi măcinau. Se simțeau în pericol. Până atunci, umbra neîndurătoare și magică a Bătrânului veghease asupra existenței lor mizerabile, silind-o să rămână în matcă. Acum erau liberi, dar ce puteau face cu libertatea lor? Ea îi speria, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ridicat, ar fi fost cu două capete mai înalt decât mine și, masiv cum era, m-ar fi putut doborî cu un singur pumn. Unde este...? am mai îndrăznit o dată, cu glasul ceva mai slab. Îmi venea să plâng de neputință. În fața pescarilor mă părăsea mereu curajul și oricât aș fi dorit să-i înfrunt, simțeam cum se șubrezeau resorturile voinței mele. Tăcerea lor mă strivea. Ca și cum mi-ar fi ghicit gândurile, unul dintre pescari luă în palmă o omidă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
când a ieșit din clinică, pentru că, abia ajunsă acasă, În timp ce-i schimba scutecele micuțului, izbucni În plâns și spuse că n-o să se descurce niciodată. Cineva ne-a explicat apoi că era normal: după exaltarea datorată victoriei nașterii survine sentimentul neputinței În fața imensității noilor Îndatoriri. În zilele acelea, În care Îmi făceam de lucru prin casă simțindu-mă inutil și, În orice caz, total nepotrivit pentru alăptat, am petrecut multe ceasuri citind tot ce am putut găsi privitor la curenții telurici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
meschinăria intereselor politice: „Se vorbește de atîta timp de principiul naționalităților, după care națiunile trebuiesc să încapă exact în aceleași limite. Lăsînd la o parte faptul că împărțirea ar fi în Balcani destul de factice, gîndindu-ne la învălmășeala și amestecul cu neputință de diferențiat al populației, principiul în sine ni se pare barbar de vreme ce nu poate fi înfăptuit decît cu sabia și limitat cu sînge. Cu toate astea însă, ne înfățișăm de atîta timp un regat sau o împărăție a României care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu. Ne proclamăm în stare de revoluție permanentă față de tot ceea ce devine procedeu, sistem, rețetă și gargară în artă. Indiferent de ordinea lor cronologică, de la realismul osificat pînă la suprarealismele în descompunere, totul se poate închide sub același epitaf al neputinței și al istovirii. Singur, spiritul de cercetare, singură, întîmpinarea minunii supraviețuiește”. Eclectismul moderat al revistei intrase însă, între timp, în contradicție cu radicalizarea și polarizarea ideologică din ultimii ani ai deceniului al treilea: acutizarea ortodoxismului etnicist și xenofob, înființarea - în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de l’éscalier (dedicat lui „Bebe” Vinea), burlescul urmuzian în cheie „exotică” din „Jurnal de baltă. Memoriul tinerei fete din Wei-Hai-Wei“ sau publicistica ludică, nu lipsită de grație din compuneri - neincluse în volum - gen „Criza sacîzului“ (cu observații de efect: „Neputința de a îmbogăți literatura unui instrument e cea mai rea prevestire pentru resursele lui”), verva și rafinamentul lui Costin își dezvăluie, la o lectură atentă, subtilități și profunzimi care exclud deopotrivă epigonismul și lipsa de personalitate, făcînd din el unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
arătat-o E. Lovinescu - ideea imitației: „O cultură poate da orientări și sfaturi, materie și stimulente. Nu creează, în tot cazul, oamenii de geniu (...) Dacă literatura noastră a fost un continuu parazitism, vina n-o poate culege cultura Franței, ci neputința noastră de a o asimila. (...) Ce lesne e să reduci sufletul lui Sadoveanu la sufletul slav și ce penibil e să afli - ceea ce demonstra foarte bine Gh. Lazu pe la 1898 - că sufletul «poetului țărănimii», Coșbuc, se găsește nefelurit în poeziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca o grupare temeinică. D. Mițici în « Îți mulțumesc, frumoasa mea Serbie» deplînge evoluția națiunei sale, care trebuie să suporte parazitologia culturală, menținută de stat, care n’a creat decît o superficială și hibridă Serbie spirituală. Acuză toată organizarea academică, neputință pastișoare a statului, opunînd revoluția zenitistă, gîndirea nouă a Serbiei de mîine. Din cauza acestui articol revista a fost confiscată de poliția Belgradului. Lipsiți în mare parte de plastică — reprezentată prin singurul indigen Jo Klek — Zenit desfășoară dîrz, dincolo de porțile Severinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ca și E. Lovinescu, Emilian constată că „În opoziție cu cele două manifeste studiate anterior, cari atacau formele mai vechi de artă, Integral atacă dimpotrivă chiar pe cele mai nouă (...) Avea dreptate nu știu ce critic literar cînd spunea că e cu neputință să poți eticheta pe un scriitor modernist ca aparținînd unei anumite școale, căci seara se culcă dadaist și a doua zi se trezește suprarealist. Trăim doar în secolul vitezei!”, ceea ce în esență e corect... Mai mult decît un sîmbure de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pregătirea mesei. Pe afară, răspunde Fran, făcînd semn cu capul către grădină. — Pe afară? izbucnesc eu uimită. Ești Într-o dungă? SÎntem În ianuarie. E frig de crapă pietrele! Fran Își dă ochii peste cap și ridică din umeri a neputință. — Încearcă să le spui asta unor gemene de patru ani. Au ținut morțiș. Mă duc la fereastră ca să privesc două miniaturi ale mascotei de la Michelin, Înfofolite În canadiene portocalii cu stacojiu, cum se fugăresc prin grădină și rîd. Mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fiu inuman. Adică, să nu-mi pese că mai am puțin de trăit. ― Mă tem că tu nu cunoști, de fapt, consolarea, Galilei. În zadar vrei să pari că reușești să-ți explici totul. XXXVI ― Ascultîndu-te, am același sentiment de neputință pe care l-am încercat când am vrut să le explic inchizitorilor ce înțeleg prin evlavie. Unul dintre ei s-a răstit, încruntîndu-se, cum am deschis gura; " Unde s-a mai pomenit să i te adresezi lui Dumnezeu cu aceleași
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pat ori, în toamna viitoare, să fac vreo comă sentimentală din pricina căreia să te părăsesc. Mai bine să așteptăm." Ca să n-o silesc să se prefacă mai departe, n-am insistat. Când Julia își punea ceva în cap, era cu neputință să-i schimbi hotărârea. De altfel, în zadar am încercat s-o conving să mergem la alți doctori. Zicea că nu mai avea încredere în nimeni și că nu vroia să devină sclava unei boli. Am vrut s-o trag
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
acasă. Ea a primit din partea mea și făgăduința căsătoriei, și în noaptea asta ne-am împreunat, dându-i plăcerea pe care o dorea. Romilde mi-a mai cerut să cruț și orașul, ceea ce n-am putut să fac. Răsplata pentru neputința mea va fi aceasta: Romilde nu va avea un singur soț, ci două sute. Zicând acestea, a poruncit să mi se înmâneze mesajul lui Romilde și a dorit să-l citesc cu voce tare și să confirm că era scrisul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de interior? Ei nu știau însă să împletească paiele astfel încât ploaia să nu intre prin acoperiș și calculau prost fumurile vetrei. Așa că în multe case ploua și ieșea fum de te sufocai. Ca să nu mai vorbim că era aproape cu neputință să găsești pe cineva în stare să facă var pentru ziduri. Aș putea să dau în continuare multe exemple de acest fel, dar este suficient să se știe că, dacă n-ar fi existat puținii negustori sirieni și evrei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și cea a morților. Continuă s-o faci și nu-mi cere altceva. Rodoald se uita când la maică-sa, când la mine, pierdut, nevenindu-i să creadă cum acea floare putea să aibă un lujer atât de dur, cu neputință de a se plia. La semnul meu de renunțare resemnată, s-a repezit spre mine: - De ce nu faci nimic? Mi-am trecut obosit o mână prin păr și i-am răspuns: - Rodoald, îmbrățișează-ți mama și să avem credința că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că nu le stătea în putință să facă acel lucru, deoarece portița, când se deschidea aici, se închidea de partea cealaltă. I-am amenințat că aveau să fie uciși pe loc, dar ei au continuat să repete că era cu neputință să-mi îndeplinească porunca. Unul dintre longobarzi și-a strecurat pumnalul în crăpătura dintre ușă și zid, după care a spus: - E-adevărat, de partea cealaltă e-nchisă. Dacă mă lași să încerc, cred că până la urmă o s-o deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Reggio, pe țărmul mării, vor fi în sfârșit repetate cuvintele regelui Autari. Urma să ne reunim din nou, pe la finele lui august, în fața orașului Napoli, ca să-l cucerim. Astfel se prezentau pe vremea aceea forța și vitejia armatei noastre, spre deosebire de neputința soldaților romani. Dar totul s-a oprit aici din pricina unei delegații bizantine, din care făceau parte un emisar al papei Giovanni din Salona și tânărul Smeraldo, fiul lui Teodoro Calliopa, pe care îl eliberasem la Porto Venere și care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vor fi arse resturile curvei de Romilde am să pot închide ochii liniștit“. Așa că, dacă trebuie să împlinești acest lucru fără știința lui și dacă nu poți să pui acele rămășițe sub ocrotirea regelui, ceea ce vrei să faci este cu neputință. Nu puteam să-l implic pe Rotari, și am hotărât să-i urmez sfatul. Urma să-i spun Gailei că operațiunea începuse și că mai era nevoie de puțină răbdare. Nu era bine să răscolești trecutul și să stârnești vechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și nu ca de niște ținte, chiar și atunci când am iubit sincer. Fiecare dintre noi trebuie să fie făuritorul propriei fericiri, dar nu trebuie nicicând să creadă că îi poate face și pe alții fericiți, deoarece omului îi este cu neputință să înlăture partea obscură ce se află în el, acele mișcări subterane care pun întotdeauna binele celorlalți la urmă, după binele propriu. De aceea am ales calea răului celui mai mic: fapta neînsemnată, știind că până și facerea de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Sasha privi coperta Annei Karenina, prost dispus. Nu știa ce să facă. Nu știa ce simți când ai un copil. Cum poți Încerca să-l aperi de lumea Întreagă și de noi Înșine. Să iubești un fiu. Un sentiment de neputință amestecată cu omnipotență pe care poate că nu avea să-l cunoască niciodată. Ar fi trebuit să-i spună că era totul În ordine, s-o liniștească zicându-i că dacă tribunalul stabilise că Antonio Buonocore era un tată responsabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
stare să se apere. Nu vorbim aici despre prima lovitură a ciungului, ci despre prima lovitură primită vreodată de Pampu ori de Zogru. Lumea nu era deloc pașnică, iar condiția de bătut îi adusese o amăreală în suflet și-o neputință oribilă. Așa că, în loc să se-ntoarcă spre ciung și să dea cu el de pământ, o luase la fugă. În momentul acela, în care alerga fără țintă pe strada pavată, din toate prăvăliile, ca la comandă, ieșiseră de o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
așterne încet In timp ce eu zbor, continuu zbor Pe aleea paralelă cerului Și nu pot să mă opresc Până când înaintea-mi Se desenează infinitul Atunci moleșeala se risipește, Căci soarele a răsărit Dincolo de realitate Pe paravanul care ne desparte. Neputință Mi-e trupul greu, Dar mintea-mi întrece Depărtările cerului Dorindu-ți mai mult. Aripile gândurilor larg se deschid Și lumea se crapă făcând loc neștiutului. Bătaia lor, bătaia inimii, Încetinesc, Iar gândul care-mi zbura alunecă ușor, Se prăbușește
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]