6,179 matches
-
care se joacă adesea cu ei. Și totuși se poartă în mare măsură ca și când ar fi liberi, ca și când ar putea să-și schimbe ursita sau lucrurile ar putea lua cumva alt curs. Oricât ar ști că totul este hotărât din nevăzut, ei tot aleg și stăruie să spere până și ceea ce prevestirile le-ar interzice să nădăjduiască. Iar atunci când Soarta îi constrânge să aleagă doar între o cale sau alta, se simt liberi s-o aleagă, chiar când e mai crâncenă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
realitate omenească esențială și permanentă. Și nu e vorba numai de Hector, de Andromaca și de Astianax, ei sunt doar mai bine puși în lumină și mai înalt cântați. Iliada întreagă și toate morțile ei se proiectează pe un fond nevăzut care este acela al familiilor, al celor de departe, în cazul aheilor și al aliaților Troiei, veniți și ei de pe alte meleaguri. Cine ar strânge la un loc toate mărturiile poemului și le-ar urmări structurile de adâncime ar putea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a-i spune, redându-i libertatea: „Mergi cu bine“, ducele de Milan exclamă: „Ce mult o să-ți duc dorul, Ariel!“ Fusese o relație exclusivă și secretă: Ariel, care îi vede și îi știa pe toți, rămâne tuturora - în afara lui Prospero - nevăzut. Cum va fi ales Ariel, o ființă metamorfică, să i se arate lui Prospero nu vom ști, din fericire, niciodată. Nici cum, mai târziu, pentru totdeauna pierdut, îl va fi revăzut în amintire: statura, ochii, glasul, pasul, mimica, gesturile, fruntea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
liber și el de tot ce va fi fost, gândindu-se la moarte. Irosit din lumea lui Prospero, Ariel rămâne, ca închipuire și ca text, în lumea noastră. Și în univers. Poate trece în unele nopți printre constelații, departe, strălucind nevăzut, când aici, când altunde și când nicăieri. * Considerat în structura dramatică a piesei, Ariel riscă să pară un simplu artificiu, un fel de deus ex machina perpetuu, un feeric maître de cérémonies care, sub ordinele lui Prospero, asigură mișcarea scenică
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
personaj), ci mai ales prin funcția sa dramatică. Funcția pe care, în fond, ar fi putut-o avea singur Prospero, fără să recurgă la un intermediar și la un executant. Ariel apare în Furtuna, umplând-o de prezența lui ori nevăzută ori amăgitoare, nu ca o virtuozitate tehnică a autorului, ci plăsmuit dintr-un prisos al poeziei. Ariel and all his qualities, Ariel și tot ce este Ariel și tot ce poate Ariel. Pentru a trece la o analiză mai amănunțită
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în funcție de cui îi sunt adresate, cad în două mari clase. El este el însuși numai pentru Prospero și pentru spiritele insulei. În relația lui cu ceilalți, el se comportă aproape exclusiv ca un iluzionist care nu se dezvăluie niciodată, rămânând nevăzut ori împrumutând alte înfățișări. Ariel ca Ariel are cu Prospero relațiile firești de schimburi de cuvinte: primește porunci, relatează mai pe scurt ori mai pe larg felul în care le-a îndeplinit, primește laude sau, într un singur rând, reproșuri
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
insulei, cu Caliban), este și mai lung: se întâlnesc întâi într-un loc al insulei unde se îmbată zdravăn și fac planuri împotriva lui Prospero (o parodie a urzelilor celor sus-puși), se strămută într-o altă parte, unde intervine Ariel, nevăzut, îi învrăjbește puțin și apoi îi atrage până la a treia etapă a drumului lor prin insulă, unde: „Au dat în spini, scaieți, ciulini și-urzici, / Ce le-au pătruns în carne. I-am lăsat / În balta plină de mătasea-broaștei, / Ce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
nemernic sunt și aceia care, până să se pocăiască și ei în felul lor, mai sunt îndepărtați de-acolo încă o dată. Toate acestea Ariel le execută cu mijloace specifice fiecărei situații și fiecărui personaj sau grup de personaje, fie rămânând nevăzut, fie sub diverse aparențe, fie singur, fie ajutat de alte spirite din insulă, date în seama lui de Prospero: „gloata / Asupra căreia ți-am dat puteri“, „slujitorii tăi“. Când acționează singur, Ariel vorbește doar în două rânduri (nu se iau
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
nu se iau în considerare, acum, cântecele sale, de fapt poezii cântate). O dată, invizibil, când îl zădărește pe Caliban, semănând vrajbă între el și cei cu care se nhăitase, pivnicerul și măscăriciul; la minciunile și lăudăroșeniile lui se aude din nevăzut glasul lui Ariel spunând din când în când: „Minți“, „Minți, minți - nu poți“, „Minți tu“, lăsându-l pe Stephano să creadă că vorbește Trinculo, care suferă urmările - o poznă, o șotie, o păcăleală fără cine știe ce rost funcțional, o născocire jucăușă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
muzică de instrumente iluzorii ori cântece cântate chiar de el, cu sau fără acompaniament de instrumente. Ca să-i adoarmă pe cei din ceata regală, cu excepția lui Antonio și a lui Sebastian (lăsați să uneltească împotriva vieții lui Alonso): „Intră Ariel nevăzut, cântând o melodie solemnă“, apoi dispare și se reîntoarce ca, în timp ce se aude muzică de instrumente, să cânte „în urechea lui Gonzalo“: „Vă dormiți somnu-n neștire, / Pe când treaza uneltire / Gând rău v-a pus. / Dacă vreți să mai trăiți, / Vă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pe regele Alonso îl trezește Ariel cu dulce cântec, ci pe „bunul Gonzalo“. Regele, singurul grav primejduit, avea și el, lacom de Milanul unui uzurpator, grelele sale vini. Trecând apoi la ceata ticăloșilor mărunți, Ariel, ca să-i ademenească, și tot nevăzuți, cântă din fluier, acompaniindu-se, pentru a imprima un ritm alert, cu o mică tobă de șold, melodia cântecului pe care Caliban tocmai îl învățase de la Stephano, la care Stephano: „Tare aș mai vrea să-l văd la față pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
că, pentru a-l aduce la peșteră pe tânărul prinț, Prospero îi spune să ia „chip de nimfă-a mării, tăinuită / Privirii tuturor, văzută doar / De tine și de mine; du-te, dar, / Și-ntoarce-te schimbat“. De ce trebuia, rămânând nevăzut, să ia înfățișarea unei nimfe a mării? Iar apoi „Ariel se întoarce în chip de naiadă“, nimfă a izvoarelor, nu a mării. Pentru ca, după aceea, să-i rămână nevăzut lui Ferdinand. Fapt este că duhul, invizibil, îl duce întâi pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mine; du-te, dar, / Și-ntoarce-te schimbat“. De ce trebuia, rămânând nevăzut, să ia înfățișarea unei nimfe a mării? Iar apoi „Ariel se întoarce în chip de naiadă“, nimfă a izvoarelor, nu a mării. Pentru ca, după aceea, să-i rămână nevăzut lui Ferdinand. Fapt este că duhul, invizibil, îl duce întâi pe tânăr într-un colț stingher al insulei, pe țărm, și acolo face auzit cântecul (singurul numit în piesă explicit „Cântecul lui Ariel“): „Spre-auriul țărm veniți, / Mâinile vă-nlănțuiți; Vă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Nutrim nădejdea că volumul va fi bine primit în mediile universitare, academice, dar și în rândul credincioșilor noștri preocupați de cunoașterea credinței celei drepte și de neîncetata cultivareși apărare a acesteia căci ea este „încredințarea celor nădăjduite,dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (Evrei 11, 1), rădăcina tuturorvirtuților și temeiul bunei cinstiri de Dumnezeu. Petre Semen și Liviu Petcu Ideea de transcendență: perspectivă metafizică și perspectivă teologică 1. Transcendentia - trecerea (depășirea) graniței dintre două domenii, ieșire dincolo de (peste) granițele experienței, ale conștiințeisau ale
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Grigorie Palama - făcute nu într-un tratat teologic,ci într-o omilie<footnote Ceea ce mă îndeamnă să spun că orice credincios poate înțelege rostul acesteidistincții. footnote> - stă o afirmație a Sfântulului Apostol Pavel: „iarcredința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilorcelor nevăzute”<footnote Evrei 11, 1. Pe această afirmație va fi clădită înțelegerea distincției palamite,apelând mai ales la Evanghelia după Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, considerat aici cel prin care a fost luminat Sfântul Grigorie Palama, în urma rugăciuniisale către Preasfânta Născătoare
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
sus” a omului căzut. Așa cum spuneam, distincția pe care Sfântul Grigorie Palama ova fi făcut, poate fi înțeleasă mai bine în vederea precizărilor ulterioare, având ca temei afirmația Sfântului Apostol Pavel, care„definește” credința drept „încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (s.n.). Apoi, această „definiție” ne va lumina, laolaltă cu distincția palamită, prin apelul la cuvântul Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan. Amintim faptul că distincția între „a crede în” Dumnezeu și „acrede lui” Dumnezeu este urmată de o precizare a Sfântului
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
adevăr, ucenicii. Chiar și Petru,„Piatra” pe care se va „întemeia” Biserica, se va lepăda de Iisus detrei ori, până la cântatul cocoșului. „Acum credeți?”. „Ce înseamnă«a crede»?”, îi întreabă Mântuitorul.„ Credința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucru rilor celor nevăzute”, spune Sfântul Apostol Pavel. Credința ceaadevărată înseamnă capacitatea de a L vedea pe Dumnezeu cu „ochii”sufletului. Nu cu ochii trupești, nici cu mintea orbită de păcat, adică,nu prin cele ale trupului căzut în păcat. Învierea este temelia credinței
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Toma „Necredinciosul” aavut „privilegiul” de a fi văzut și faptul Învierii. Înălțarea la Cer aFiului Omului în Trup va fi temeiul fericirii celor care „n-au văzut,dar au crezut”, de aceea credința este „încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute”.Duhul Sfânt, Mângâietorul, „pe Care-L va trimite Tatăl în numeleMeu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte despre toatecele ce v-am spus Eu. Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă...”<footnote Ibidem, 14
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
și necesarăși în perioada Primului Testament. Acest fapt îl are în vedere pro-fetul Isaia care avertizează: „dacă nu veți crede, nu veți supraviețui”(cap. 7, 9). După ce Sfântul Pavel definește credința ca fiind încredințarea celor nădăjduite și dovedirea lucrurilor celor nevăzute, trecede îndată la evidențierea minunatelor sale roade; prin ea cei din vechime au dat buna lor mărturie. Prin credință înțelegem că s-au întemeiat veacurile... Prin credință Abel a adus lui Dumnezeu o jertfămai bună decât Cain și tot prin
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ariană, se pretindea căpoate fi cinstit Dumnezeu micșorând pe Hristos ca Dumnezeu. Sfințirea Numelui lui „Dumnezeu pe care nimeni nu L-a cunoscut vreodată” (Ioan 1, 18), a avut loc, însă, numai prin Fiul, care este„Chip al Dumnezeului Celui nevăzut” (Coloseni 1, 15), Care L-a fă-cut cunoscut prin Jertfa Sa (Ioan 17, 3) ca preț mare de răscumpărare (1 Corinteni 6, 20). Sfânta Liturghie scoate în evidență importanța hotărâtoare a Jertfei ca Revelație pentru credință. Dumnezeu i-a zidit
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
scularea” Sa din mormânt (Ioan 21, 14). În nici o altă religie, masa Altarului nu înseamnă un „mormânt”.Așezarea Cinstitelor Daruri pe Sfânta Masă înseamnă punerea Mântuitorului în mormânt, odată cu cântarea: „Primind ca pe Împăratul tuturor pe Cel înconjurat în chip nevăzut de cetele îngerești”.Moartea a însemnat reintrarea în slava Sa veșnică, după ce semănase în ucenicii Săi slava Sa de a fi plini de har și de adevăr ca a Celui„Unuia-Născut din Tatăl” (Ioan 1, 14): „Acum a sosit ceasul
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
necredincioșilor ca să nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos,care este chipul lui Dumnezeu” (2 Corinteni 4, 3-4).Cu toate că Liturghia îngerească și-a luat început în cer petemeiul slavei lui Hristos prin Jertfă, ca Cel înconjurat la Înălțare închip nevăzut de cete îngerești, doritoare să privească la EvangheliaSa sfințită prin Jertfă ca adevăr (1 Petru 1, 12), ea este luată dreptmodel de către Biserică în Hristos, ca Biserică a celor înviați prinslava Învierii Lui, ca putere de a se face fii
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Grigorie Palama (1296-1359), care, uneori, îl citează pe episcopul de Nyssa, căruia îi datorează distincția clară pe care autorul o realizează între natura și energiile divine<footnote Sfântul Grigorie vorbește de inaccesibilitatea ființei dumnezeiești când menționează: „Căci Cel ce este nevăzut în fire, devine văzut în lucrările, în cele din jurul Său”. Vorbind de lucrările, energiile (ἐνéργειαι) dumnezeiești, de cele din jurul ființei divine (περί αὐτόν) ca obiect al cunoașterii noastre (Cuvântarea a VI-a la Fericiri, P.G., XLIV, col. 1269A), pe bună
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
în întuneric. Iar ceea ce învățăm prin aceasta e aceasta: cea dintâi depărtare de la părerile mincinoase și rătăcite despre Dumnezeu e strămutarea de la întuneric la lumină. Iar cunoașterea nemijlocit următoare a celor ascunse, care călăuzește sufletul prin cele căzute spre firea nevăzută, e un fel de nor care umbrește pe de o parte tot ce se vede, iar pe de alta, îl conduce și îl obișnuiește să vadă pe Cel ascuns. Iar sufletul, înaintând prin acestea spre cele de sus, cât e
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
este în primul rând lumină pentru cei care o percep. Această lumină a cunoașterii este cea care dă naștere întunericului crescând al norului și întunericului în care se află Dumnezeu. Urmează mai apoi călăuzirea sufletului de la cele văzute spre firea nevăzută prin acel nor. Sfântul Grigorie de Nyssa compară această a doua etapă a urcușului duhovnicesc cu norul, pe care el îl consideră a fi, sub raportul cunoașterii, o călăuză spre lumea nevăzută, prin firea celor văzute. Este vorba deci de
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]