5,469 matches
-
pe hudița lui Apostol. Tată-su era frânar; pe măsa o chema Frosa, cuoana Frosa. "Pied-bot", cam zăpăcit, se juca și el cu copiii și mi se pare că era ceva mai mare decât noi. O dată a intrat într-o odaie unde erau femei care vorbeau. Le-a sărutat mâna la toate pe rând și la urmă a sărutat și mâna lui Scarlat Radovici, un băet de sama noastră, care ședea și el acolo pe un scaun. Acuma îl revăd: I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
unde Voltaire își avea locul lângă rege. Sala de audiențe. Sala de concerte unde se vede și flautul regelui și o partitură de flaut pe un pupitru de muzică. Camera mortuară și fotoliul în care a murit. Biblioteca, foarte frumoasă odaie. Galeria, bogată în tablouri originale de Watteau și sala parolei sau a consemnului. Celebra moară de vânt. Drumul de aici spre noul castel duce pe la orangerie, grădina Paradisului, cu frumoasa statuie a escrimeurului un tânăr frumos ținând cu dreapta o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îi mergea rău și copilul cel mare era bolnav în București, armeanca se hotărăște să se ducă la niște rude în Moldova. Încasează o sumă mare de bani dela Banca Națională și pleacă. Așa crede toată lumea, că a plecat, căci odăile ei rămân închise și oarbe câteva zile, până ce vecinii simțesc un miros de hoit: era în vremea verii. Cercetează, caută, deschid cu sila și găsesc pe Armeancă moartă, cu capul zdrobit c-un pietroiu. Ucigașul sau ucigașii întraseră prin gârliciul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
hoit: era în vremea verii. Cercetează, caută, deschid cu sila și găsesc pe Armeancă moartă, cu capul zdrobit c-un pietroiu. Ucigașul sau ucigașii întraseră prin gârliciul unei pivniți, care da într-un antret. Și din acel antret intraseră în odaie și făptuiseră asasinatul. Judecătorul de instrucție bagă de seamă la toate cele petrecute și la împrejurări și din prima zi bănuiește pe negustor. Îl ia în cercetare, îl arestează, ar fi mers înspre desvăluirea misterului, dacă un cumnat al său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se poate!" Atuncea băiatul, simțind că trece dincolo, îl chiamă spre el. Îl vede venind, îi ia mâna, i-o sărută, apoi se întoarce cu fața la părete și moare. E înmormântat. Când se întoarce, aiurit, dela groapă, bătrânul aude într-o odaie și pe al doilea copil tușind cum tușea cellalt. Atunci are intuiția pedepsei pentru crima pe care a săvârșit-o și vede că trebuie să se predea justiției. Se duce la judecător. Dar nu îndrăznește. Continuă a pieri pe picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
binecuvântarea, și în loc de spor are pagubă, căci i-au mâncat lupii opt mioare. Apoi dac-a fost lup, creștine, n-am ce-i face; căci lupul n-are credință, nici n-a fost față la rânduiala noastră. Stratonic dormea în odaia vlădicăi dela Salonic și a pipăit picioarele episcopului în așternut, numărându-le. A numărat până la patru. Atunci, înfricoșându-se, a strigat pe fereastră: "Săriți, creștinilor, vlădicăi nostru i-a mai crescut două picioare și acuma are patru cași asinii domniilor voastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Braniștea Bistriței Dumbrava Podul lui Vetea Fântâna lui Epure Valea Ulmului Poienița Klingului Budăul lui Onică Ariniș Vindirei Poiana lui Brumă Fântâna lui Pipirig Dumbrava lui Crăciun Vâlcan Chezaș demască Poiana Nastei Fântânițe Hold = leagă pârgari Prisaca lui Badin Straja odăi = sălașe Rădiu Neagului Pârâul Turbatei Runc Salce pripas tălmaci Siliștea lui Dominte Asan Beg han al Turcomanilor în Persia Duma Braz Stanciu Costea Dan Stibor Lazea Pitic boieri ai lui Aron V. în 1475 Vlaicu pârcălab Hotin Tăutu diac Nume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Nifon la trecerea unui pârău Agatanghelos Pahomie cu ideia și știința că trebue să arate cum se trece și catârul îl urmează Intrările la mănăstiri au grapă cu lanț care se ridică și se coboară, ca la o cetățuie. Xenodochion "odaia" din afară de mănăstire unde dorm cei care ajung după ce s-a ridicat puntea. Un călugăr veghează acolo și primește și ospătează pe întârziații în munte. psihiphisa = mozaic Zice Nikitos că la 6712 (1204) cruciații au prădat sfintele mănăstiri, au rupt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în sama lui D-zeu. Gândește-te de două ori și vorbește o dată. Nu pomeni de foc celui care și-a fript degetele. Nu vorbi de pietre nebunului. Jelește pe cel nebun nu pe cel mort. Cui nu știe juca, odaia i se pare strâmtă. Se duce și magarul la Ierusalim, dar nu-i hagiu. Ziua trece, viața se duce și nebunul se bucură că vine Bairamul. Poți vorbi cât vrei de miere, că nu ți se îndulcește limba. Adevărul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
este susținută de cultul funerar egiptean, care vorbește despre o casă de aur din viața de dincolo. Aceasta a fost decodată de specialiști drept ipostază a cavoului (evoluție a casei de pe mormânt, credință încă foarte puternică în mentalul arhaic românesc): „«odăile împărătești ale casei de aur» constituie principala încăpere a cavoului”. Și mai frecvent, în basme, i se cere flăcăului să construiască o replică a acestei clădiri fabuloase: „Până mâne la zâuă, să nu să facă zâuă bine, să faceți niște
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
brad nalt, minunat,/ De poale cam lăsățat,/ De crăcile bradului/ E un leagăn deagățat”. Dublarea recluziunii apare și într-un basm din Pătroaia-Vale, Dâmbovița, în care fecioara este așezată într-un leagăn de mătase dintr-un castel cu 360 de odăi. În basmul Cu cerbulețul, din colecția G. Dem. Teodorescu, „hamacul” este confecționat de fratele fecioarei, metamorfozat în cerb: „Sus într-un copac se află un leagăn așternut cu mușchi verde, iar într-însul o copilă frumoasă și nevinovată,/ de vânt
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care împăratul strămută floarea de aur ivită pe mormântul fetei ucise de strigoi: „... văzând-o așa de minunată o tăie cu un briceag de argint, o luă cu el la palatul și o puse într-un pahar cu apă în odaia lui de culcare” (Mihăilești - Vlașca). Interdicția luminii diurne face ca fata din ambele variante citate ale basmului fetei înmormântate să revină la forma umană doar noaptea, când mănâncă pe ascuns din bucatele împărătești, ca semn al reintegrării în lumea fenomenală
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dedublării ori biciul ce încorporează minimal domeniul mitic constituie mobilul declanșator al greșelii rituale și asigură statutul de călător neofitului. O interdicție comportamentală încălcată întotdeauna de neofit, și nu de cea care l-a adus în lumea albă o constituie odaia secretă, ocultarea fiind valabilă doar anterior procesului ontologic: „camera constituie un secret numai pentru neofit și numai înainte de inițierea lui, încetând să mai fie o taină dincolo de momentul inițierii”. Cămara interzisă este însă localizată cu precizie pentru neofit, coerciția acționând
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să nu deschizi, decodarea mesajului fiind condusă în sensul invers interdicției. Enumerarea plăcerilor de factură lumească pălește și pierde interesul neofitului atunci când e confruntat cu chilia oprită, ce stă sub semnul solarului și furnizează o cunoaștere totalizantă. Dacă cele douăsprezece odăi sugerează o eră cosmică desăvârșită și oferă acces liber către nevoi profane, următoarea cămară ține de reînceperea unui ciclu, cum altminteri dacă nu prin mijlocirea divină a astrului, integrând în mit și revelând mistere. Deschiderea ușii de la a 13-a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
învăță să se ducă pe un deal în sus și va da de casele Arăpușchii; să intre în ele pe din dos și va găsi o ușe cu totul din aur, s-o deschiză, căci prin ea va intra în odaia în care doarme ea când se întoarce din călătorii. Să aștepte acolo pân’ se va culca, și fără să-l simță, de o putea să intre să puie mâna pe paloș și să fugă cu el să-l ascunză și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
oasele îngropate în grajd, până la imaginea calului din colinde și plugușor, ținut în grajd de piatră. La mijlocul acestor reprezentări găsim motivul calului din cufăr, natura lui solară impunând spațiul luminos al criptei litotice: „...nu cere nimic numai o lăduță din odaia tatii de pe fereastră (...) că în lăduță se află Calul galbin de sub soare”. Acesta va fi consultat în situații de criză, „fiind inteligența călăuzitoare a voinicului” și dovedește capacități nelimitate de transformare și puteri stihiale. Alteori calul este închis de dușmanul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
galbin de sub soare”. Acesta va fi consultat în situații de criză, „fiind inteligența călăuzitoare a voinicului” și dovedește capacități nelimitate de transformare și puteri stihiale. Alteori calul este închis de dușmanul arhetipal, numit în basm Tartacot, și se află în odaia interzisă. Calul de pe lumea cealaltă duce cuplul înapoi în profan, unde revine la o formă umană și îi cunună pe tineri. Întruparea în ipostaza umană regală întoarce traseul transformării și lasă să se întrevadă originea nobilă, parentală, a bidiviului cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
au ajuns foarte bine și n-au fost răi. Mihai Sadoveanu era elev al gimnaziului "Alecu Donici" din Fălticeni. Și era un băițoi mare parcă era ficior de lipovan. Casandra lui Ștefan a Rotăriței, gazda mea, sta numai într-o odaie, iar 3 odăi erau închiriate lui Iorgu Mironescu, care era funcționar la primăria din Fălticeni. Iar pe doamna o chema Olga. Era foarte frumoasă și vorba lui M. Eminescu, [11] era fragedă ca o floare albă de cireș. Era frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
bine și n-au fost răi. Mihai Sadoveanu era elev al gimnaziului "Alecu Donici" din Fălticeni. Și era un băițoi mare parcă era ficior de lipovan. Casandra lui Ștefan a Rotăriței, gazda mea, sta numai într-o odaie, iar 3 odăi erau închiriate lui Iorgu Mironescu, care era funcționar la primăria din Fălticeni. Iar pe doamna o chema Olga. Era foarte frumoasă și vorba lui M. Eminescu, [11] era fragedă ca o floare albă de cireș. Era frumoasă, s-o rupi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
din județul Neamț. Pe toți aceștia i-am cunoscut și m-au cunoscut. Țin minte de când eram de doi ani. După ce m-a născut mama la doi ani a născut pe Marița în casa în care trăiesc eu acum, în odaia din sus, spre apus. Bunica Ancuța i-a așternut un țol jos. Și mama se văicăra de durerile facerii, care-s alăturea cu moartea și eu cică am zis: "Mai face mama un drac"?. Vasile Șandru cel bătrân, era venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cu frizuri frumoase. Și tot îmi zicea maiorul: "Ai, ce mai zici, băete?". Urma alege, domule maior. Numai ci s-au îmbătat grozav și au borât și au căzut pe jos cu frizură cu tot. Au descuiat ușile la alte odăi cu sila și au luat diferite lucruri de mare preț aduse din țări străine. Soldații ruși au spart beciul cu vin și s-au îmbătat și ei. Au luat plapome scumpe și au plecat ca cei mai răi șatrari. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Dochița. Eugenia soția mea mergea călare ca un sergent de la artilerie. Ea a încălicat pe Nastasia și eu pe Dochița. Era în postul mare și o ciurfalanie foarte mare. Eugenia singură încălica și descălica. Și acolo ce-am văzut ? În odaia cea frumoasă din față era întinsă pe-o masă, Florica cea frumoasă ! Dar nu mai zicea nimica, toți plângeau, care de care mai tare. Și am plâns și noi cum plâng și acum când scriu aceste rânduri foarte triste. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Toader V.S.Găină din satul Frasinul comuna Broșteni, județul Suceava, ba și băiețelul nostru Bogdan, care avea atunci 4 ani, și acum 60 de ani. De foarte multe ori ne-au chemat și ne-au dat mâncare și vin în odaia lor. Și a spus Edmund Vișec că dacă soția mea va mai naște vr-un copil să-l înștiințăm să vie să ni-l boteze el. Ea a mai născut pe Mureș în 1921 și pe Lolica în 1924 și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ataca Austria, Germania va sări în ajutorul aliatei sale, dar preferam, ca o chestiune de delicatețe față de monarh, ca Germania să fie aceea care ne va declara nouă război, așa încât regele nostru să nu scoată el sabia contra Germaniei. În odaie domnea o tăcere mormântală. O emoțiune concentrată ne stăpânea pe toți, și mai ales noi, românii, eram până în fundul sufletului pătrunși de gravitatea actului ce săvârșeam. După ce am terminat cetirea, Poklevski s-a întors către mine și mi-a spus
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
a refăcut-o ca nouă și întru cinstea sfintei religii catolice, a făcut un gard de lemn trainic în jurul cimitirului, de un înconjur de o sută de brațe”. Biserica fusese refăcută, dar nu și casa parohială, care „are numai o odaie care stă să cadă, fiind lemnele putrede și un chiler mic tot de lemn”, la fel ca mai toate casele în locurile de reședință ale misiunilor, făcute din vălătuci lipite cu lut și acoperite cu paie, în care locuiau misionari
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]