5,006 matches
-
încercările aparent imposibile au depășit limita speciei. Fratele îndrăgostit de sora lui din balada Soarele și luna I(1) întâmpină o rezistență motivată moral la cererea lui în căsătorie și, abia în urma rugăminților repetate, i se acordă proba: „Soarele-mi ofta/ Și iar o-ntreba,/ Și iar o ruga,/ Și iar o-mbiia,/ Pân’ ce Ileana/ Din gură-i grăia:/- Io că te-oi lua,/ Cum zici dumneata,/ Viteaz dacă-i fi/ Și teai bizui/ De mi-ei isprăvi:/ Pod pe Marea Neagră
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
N văi adânci, izvoare reci./ Mi-l căta și mi-l lăsa./ Frați de veste că-mi prindea/ Și după el că-mi pleca:/ Cată-l frați în lunci și brazi,/ Mi-l căta și nu-l găsea;/ Mi-l ofta și mi-l lăsa./ Surori de veste-mi prindea/ Și după el că-mi pleca:/ Cată-l surori în lunci de flori./ Mi-l căta și nu-l găsea./ Mi-l ofta și mi-l lăsa./ Mătuși de veste-mi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-l căta și nu-l găsea;/ Mi-l ofta și mi-l lăsa./ Surori de veste-mi prindea/ Și după el că-mi pleca:/ Cată-l surori în lunci de flori./ Mi-l căta și nu-l găsea./ Mi-l ofta și mi-l lăsa./ Mătuși de veste-mi prindea/ Și după el că-mi pleca:/ Cată-l mătuși prin brânduși./ Mi-l căta și nu-l găsea./ Mi-l ofta și mi-l lăsa./ Veri de veste-mi prindea/ Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
flori./ Mi-l căta și nu-l găsea./ Mi-l ofta și mi-l lăsa./ Mătuși de veste-mi prindea/ Și după el că-mi pleca:/ Cată-l mătuși prin brânduși./ Mi-l căta și nu-l găsea./ Mi-l ofta și mi-l lăsa./ Veri de veste-mi prindea/ Și după el că-mi pleca:/ Cată-l veri în lunci de meri./ Mi-l căta și nu-l găsea”. Fragmentul reia de cinci ori aceeași schemă a reacției în fața dispariției
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
primar. Și era și foarte supărată și chiar și slabă. Și lucra și cânta de jele: "Foaie verde ș-o lalea, Eram pui și rândunea. De când îs la maica lui Nu-s nici rândunea nici pui Nici drăguță nimănui". Și ofta și plângea. A trăit foarte greu. Cum să trăiești c-un om nebun. Și după ce a ieșit din primărie, tot bea și tot rău era. Și a venit războiul din 1916-1918 și nu mai era rachiu și nici vin și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
vin de 800 lei și rachiu de 350. Și n-are nici un strop de vin și rachiu și n-adus nici un ban aici. Era noapte afară, viscolea grozav și a pornit acasă și când am eșit în prundul Moldovei am oftat și răcnit odată cât am putut, te miră că n-am nebunit, zicând, când oi plăti eu 1150 lei când am numai 40 lei salar pe lună. Trebuia să stau 3 ani, dar ce mănânci în acești 3 ani ? Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a pelerinajului la Santiago de Compostela - Estella, dimineață, 23 iulie Astăzi la ora 5 eram deja în picioare. Realizez că toți dorm respirând ușor, spre diferență de aseară când sforăiturile se auzeau de zor iar doamna din patul de alături ofta din greu prin somn și se tot mișca probabil din cauza oboselii. în dormitor se simte un miros puternic de analgezice și creme, cu care mai toți își freacă picioarele. Eu m-am încăpățânat să nu mă ung și constat că
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
despre visurile mele. N-am simțit cum s-au scurs cele câteva ore. Fapt este că la Înapoierea spre sat, se lăsase Înserarea. I-am luat brațul și trecând pe lângă troița din capătul satului, am auzit un oftat. De ce ai oftat, la cruce, am Întrebat-o Înainte de a ne despărți. Aș fi vrut ca ziua de azi să nu se mai termine. Ne-am dat primul sărut. Îi văd și astăzi flăcările dragostei din ochii ei mari și din acel moment
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
fără să riști să te latre câinii academicieni comunitari. (AAG) Luca Pițu anchetat de Adrian Alui Gheorghe (Cameră obscură. Inculpatul stă în fața unei mese lunge, cu capul între palme. Anchetatorul i-a pus în ochi un fascicul de întrebări. Anchetatul oftează. Știe că nu mai are încotro, a venit momentul să spună tot, tot, tot. Trebuie să-i dea în gât și pe complicii săi. O va face? N-o va face?) Dragă Luca Pițu, recunosc că sunt un fan al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
paradoxul verilor răcoroase trăite la umbra fagilor și tautologia existenței consumate în zbiarăt de mioare și lătrături de câini bărbătoși. La temelia dorului lor se instalase lipsa. În munte, sus, tânjeau după văi joase; pe teren neted, aproape de nivelul mării, oftau după sălbăticitatea alpestră. Platono-lacanizau și ei fără să-și deie sama. Pe urmele lor, bătătorite, navetez, navetez: principalmente între Iași, Focșani, Brașov, București și... Piatra Neamț. Din albia Milcovului, împodobită cu căcărezii mieilor vrânceni, trag holbări depasionte, distanța fiindu-mi adjuvantă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a primit, Cu amare lacrimi s-a căit! Zi de Post 12.04.2006 Ziua Începi cu o rugăciune Completezi cu fapte bune Dorești mult să miluiești Tot ce În cale Întâlnești Vezi un copilaș plângând Și o Mamă, greu oftând Cauți să-i ajuți la chin Dar ispitele te țin Te trag la alte fapte Și te duc la rău departe Unde-i muzică și joc Și se Învârt cărți de noroc Mai departe poposești, Alte rele Întâlnești. Vezi un
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ultimul rând, cred că oamenii. Această Nicolina a avut un director foarte bun, doi, un director Ștef și unu' Dumitrache. Foarte buni directori. De fapt, Dumitrache și Ștef, după aceea, o fost luați la CUG, directori, la colosul ăla imens. [...] [oftează adânc] ...Un gust amar, iar în viață ? Nicolina-i acuma de domeniul trecutului, de domeniul „a fost”. Ea a reprezentat o... cum să spun ?! ...un teren pe care au evoluat și s-au realizat mulți oameni... Spuneam că, tradiția nicoliniștilor era
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
doi, un director, Ștef și unu’, Dumitrache. Foarte buni directori. De fapt, Dumitrache și Ștef, după aceea, o fost luați la CUG, directori, la colosul ăla imens. R. A.: - Ce schimbări a adus închiderea Uzinei Nicolina în viața dumneavoastră ? C. G.: - ...[oftează adânc]... Un gust amar, iar în viață ? Nicolina-i acuma de domeniul trecutului, de domeniul „a fost”. Ea a reprezentat o... cum să spun ?!... Un teren pe care au evoluat și s-au realizat mulți oameni... Spuneam că, tradiția nicoliniștilor era
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
lucrau la Phenian și care zi de zi la restaurantul hotelului unde locuiau erau serviți cu tot felul de ciudățenii, inclusiv probabil preparate din carne de câine, aflate la mare preț la prietenii coreeni. Într-o seară, în apropierea Crăciunului, oftau cu toții la gândul unei supe grase și a unei fripturi de gâscă așa "ca la mama acasă", rostind opinii nu tocmai protocolare la adresa marelui conducător Kim Ir Sen. Cum pe vremea aceea și pereții aveau urechi, mare le-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
singure pe acasă, se luptau cu greul. Când mă vedeau, aflând cine sunt, mă întrebau de știri. Ce le puteam spune decât să le dau nădejde de un viitor mai bun și încredere în întoarcerea celor pierduți pe atunci! Săracele! Oftau și blestemau pe germani. Nici ele nu știau de mai au un bărbat și de mai au copiii tată. Una din ele îmi spuse că la Afumați au fost 500 prizonieri după frontul moldovean așa de flămânzi, încât mâncau boabe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
evidență. Ne-au privit fără să ne vadă și au ieșit lăsând în urmă, ca semn al fulgurantei lor treceri, o dâră de parfum bun care ne-a învăluit. Am rămas melancolici, comilitonul meu nonagenar și cu mine, până când el, oftând ușor, a rupt tăcerea: — Ei, domnule, de ce nu mai am eu optzeci de ani! După muzică, marea pasiune - și competență - a profeso rului Vicol era șahul. Problema lui, la Cumpătul, era să-și găsească adversari pe măsură. Când îi găsea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
am mai întrebat pe tehnicianul dinamovist ce anume a făcut ca echipa pregătită de el să termine neînvinsă partida de astăzi. , ne-a declarat Eliodor Voica. La câteva ore după semieșecul din capitală, 33 33 cu Dinamo, antrenorul Gabriel Armanu ofta din greu cu gândul la punctul pierdut de Știința. Bacăul Sportiv: Care e explicația rezultatului de astăzi, de la București? Gabriel Armanu: Trebuia să ne mobilizăm mult mai bine, să ne concentrăm la finalizare. Probabil că jucătorii au privit clasamentul și
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Lipovanu, Întuneric (53 Apostu), Apostol (86 Bursuc), Mihălăchioae, Vraciu - Boghian. Antrenor: Gheorghe Poenaru. Gheorghe Poenaru: “În prima repriză, jucătorii mei au crezut că se poate câștiga meciul doar mergând pe teren” Antrenorul liderei seriei I din Liga a III-a ofta din greu la finalul meciului de la Piatra Neamț. “Am știut că va fi un meci greu, dar nu de maniera asta. Sigur că rezultatul e cel mai important lucru și mă bucur că l-am obținut, în condițiile în care nu
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
de exemplu: "D-lui M. I., în Galatz. Durere, fără ritm, rimă și mai ales fără simțire cam greu. Dl. E. B. Opriți-vă la actul întăi. Dl. P. V. G. Pământ, mormânt, mormânt, pământ. O! Dl. G. Oftări? Am oftat după ce am cetit. Dl. V. B., în Folticeni. Ne ameninți că n-om scăpa numai cu cele trimese. O! fiți îndurători!" Și așa mai departe. Apoi s-a dat lectură diferitelor compuneri în proză sau în versuri alcătuite mai toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de a le învinge. Astfel față cu englejii, căci englejii erau acei care se scoborau de pe Mont Blanc, m-am simțit în fundulș conștiinței mele pe o treaptă de inferioritate și, ca să mă mângâi de această stare de umilire, am oftat și am comandat un prânz la otel. Pe când, deci, față cu Iacob Negruzzi, stam la masă cu șervetele la gât rătezând vârful unor ouă (à la coque)204, iată că văd pe stăpânul otelului apropiindu-se de noi cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Doamna Aduța știa că e privită și, pe cuvântul meu, când cineva îi înfigea o bancnotă în buzunar, mișcările alea lascive parcă erau ale unei dansatoare de striptease care primește niscai liturghie în chiloți sau sutien de la vreun libidinos. Chiar ofta languros când primea banii. Noroc cu ea că ne mai înviora, ne mai amintea că suntem bărbați sau tentative de bărbați. Era o obligație a membrilor acestui stabiliment să o curteze cast, deși Marian, de pildă, zvonise că o pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
au citit decât Coelho și alți bicisnici din ăștia de care oricum geme Parisul. Ce știu io, că la Paris sunt șapte-opt Coelho. La kilogram. Mustața pleoștită e decorul perfect al dezvăluirilor astea. Vorbește ca și cum permanent și-ar cere scuze, oftează. Cu idioții ăștia de clasa a XII-a face pregătiri și-l enervează, deși nu vrea să lase impresia asta. Dramolete. Puști care își mint părinții că vin la pregătire săptămânal, deși ei nu catadicsesc să treacă decât de vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pneumatice și niște undițe. Ce facem? Nici o problemă, mi-a spus, a început să bată cu niște fiare prin calorifere și a apărut o vecină cu cafeaua aburindă, alta cu ceva de mâncare. O solidaritate umană formidabilă, încheie R.T. și oftează cu un patetism care paradoxal e destul de sincer. În lumea aia, era scriitorul cineva. Aveai niște avantaje. Nu munceai, bunăoară. Până la urmă, ăsta e adevărul. Îmi povestea odată că, la o petrecere în familie, televizorul mergea alb-negru și moțăit, transmițând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
punea oțet - și mâncarea era gata. Sâmburii de măsline Îi spărgea În dinți și spre bătrânețe. Un neam de originali. Ion, fratele lui Dumitru, se pare că a luptat În 1877 la Plevna În compania lui Valter Mărăcineanu, pentru că mereu ofta și spunea: „Săracu’ Valter Mărăcineanu!“ Un interes aparte prezintă și un alt frate al lui Dumitru, tâmplarul ștefan Gh. Beldie din Stroești. Era un bun recitator de versuri patriotice. Neîntrecut În meseria lui, „nenea ștefan“ lucrase tâmplăria multor clădiri din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu mai am cuvinte și nu mai am putere...Cum nu l a văzut tata lui, așa n-am să-l mai văd nici eu. Poate o da Dumnezeu, astăzi se întâlnesc la Tiraspol Smirnov și cu Lucinschi, dar ei (oftează) se văd cu alte scopuri, nu pentru băietul meu... Tare mi-i greu singurică!”. Oftează adânc, și nu mai spune nimica preț de câteva minute.... în luna noiembrie 1998 spusesem doamnei Poenaru că la Taxobeni măicuța Natalia nu are nici o
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]