5,053 matches
-
perioada imediat următoare anilor '80 și pînă la reformismul pragmatic al lui Lyotard și Rorty și teoria identității culturale, susținută de către grupurile feministe și alte grupuri de minorități postmoderniste; vezi analiza lui Best și Kelner, 1991. 12 Acesta este un omagiu adus personajului interpretat de Robert Mitchum în Night of the Hunter, care era, oricum, destul de malefic, astfel încît abordarea, de către Lee, a acestui simbolism îl prezintă pe Raheem, în mod eronat, ca fiind un personaj cu mult mai malefic decît
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Cu privire la opinia lui Pynchon despre capitalismul contemporan, vezi Best, 1992. 12 Baudrillard (1981) a fost și el impresionat de unul dintre precursorii literaturii cyberpunk, J.G. Ballard, scriind un articol entuziast la romanul acestuia, Crash. 13 Această referință este poate un omagiu adus operei lui Burroughs Naked Lunch care inventează "Republica Freeland, un loc dedicat dragostei libere și îmbăiatului fără sfîrșit" (Burroughs, 1959: 21). 14 Vezi interviul lui Gibson în volumul lui Mc Caffery, 1991. Cu privire la Blade Runner și filmele SF distopice
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a-și convinge socrul că o soție catolică nu e un sfârșit de lume într-o familie de evrei, Dawn Dwyer, Miss New Jersey 1949, iubită-soție-și-mamă-model. De la aceste premise pornește Roth când, precum un sceptic lucid, într-o bună dimineață (omagiu lui Kafka), declanșează dezastrul. Efortul lui Philip Roth de a-i conferi Suedezului dimensiunea copleșitoare a unui mare erou pozitiv este pe măsura celui de a da profunzime și substanță adevăratei protagoniste: personajul ce fracturează lumea narativă și o răsucește
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
nu a putut trece. În critica sa, poate cam forțată pe alocuri, împănată cu un limbaj durkheimian, dominant în epocă, dar exprimînd idei care nu au nimic din Durkheim, marele istoric Georges Lefebvre îi aduce lui Le Bon un rar omagiu: " Noțiunea specifică de mulțime, spune el, a fost introdusă în istoria Revoluției franceze de doctorul Le Bon. Ea implica existența unei probleme la care nimeni înaintea lui nu se gîndise. Dacă în această privință meritul autorului este incontestabil, el nu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
A introduce o noțiune, a descoperi o problemă nebănuită în interiorul unei științe atît de vulnerabile și prea puțin aventuroase cum este istoria, nu-i deloc un merit oarecare. În ceea ce-l privește, Georges Lefebvre i-a adus un mai complet omagiu mergînd el însuși "mai departe" și aplicînd noțiunea de mulțime la baza propriilor sale cercetări și la mai toate documentele existente. A rezultat o lucrare unică în genul ei, La Grande Peur de 1789 (A. Colin, Paris, 1932), prin faptul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
la care mă raportez adesea, alături de Traité de la psychologie politique. De altfel, în edificarea actualului regim al Italiei, m-am inspirat dintr-o serie de principii cuprinse în aceste scrieri"89. Iată cuvinte ce au măgulit orgoliul bătrînului francez. Acestui omagiu venit din țara lui Machiavelli a răspuns cu o recunoștință compromițătoare. E drept că era încă vremea politețurilor, a capodoperelor, exact înaintea celor două decenii negre, cele mai întunecate ale istoriei. La acea epocă nu se știa nici că marile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
favoriza ceremoniile grandioase, adică pentru a permite mulțimii de a se celebra pe sine adunîndu-se în jurul conducătorului ei. Monumentele, în special cele ale fascismului, sub pretextul că ar comemora o bătălie glorioasă, o victorie a poporului, sînt de fapt un omagiu adus conducătorului. Nu e nevoie să mergem prea departe, avem și în Paris un exemplu, arhitectura Stelei ce perpetuează amintirea lui Napoleon. Altele sînt adevărate teatre politice și istorice. Dacă ar fi să ne luăm după mărturii, Piața Roșie din
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
moment, orice conversație particulară a putut fi înregistrată de la distanță, fie și împotriva voinței interlocutorilor. În mod identic, instrumentele de ascultare branșate la telefoane permit captarea tuturor mesajelor primite și schimbate prin intermediul acestui instrument. Progresul se constituie atît într-un omagiu adus conversației, cît și într-un mijloc de a o reteza de la rădăcină, insinuînd bănuiala în inima celor mai elementare și mai intime dinte șuete. III În continuare, va trebui să vă imaginați o a doua fază, în cursul căreia
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Într-atît de admirat știa să se facă, într-atît de tare știa să îi impresioneze pe cei care îl admirau! Într-adevăr, omul zilei de 18 Iunie stăpînea pe deplin această artă atît de puțin răspîndită. Întreaga rețea de credințe și omagii pe care le genera în cele mai diverse straturi ale societății s-a tradus în partidele-mulțime, create la diverse momente ale istoriei. El e cel care a constituit astfel de adunări, de uniuni, în încercarea de a pune laolaltă toate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sale descrieri ale sufletului mulțimilor"378. Nu e chiar corectă aprecierea conform căreia descrierea mulțimilor e mai reușită decît aceea a conducătorilor. În zilele noastre, procesul pe care odinioară Freud i-l intenta lui Le Bon poate fi considerat un omagiu, dacă ar fi să îl comparăm cu laudele mediocre și cu insultele cu care deja ne-am obișnuit. Dar asta nu îl face mai drept. În orice caz, Freud anunță care va fi firul conducător al noii sale teorii. În
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
senzualității sau, strict vorbind, renunțarea la instincte, cu toate consecințele psihologice derivate din ea"521. Făcînd din interdicția producerii de figuri o măsură a progresului culturii și a inteligenței, Freud face din bulimia lor de imagini, de adulare și de omagii impunătoare, semnul unei întoarceri spre servitutea față de instincte. Regresiunea se observă în substituția care se operează: în locul supunerii impersonale față de ceea ce reprezintă conducătorul Dumnezeu, religie, doctrină socială supunerea personală față de el și de numele lui. Acestea sînt amăgirile pe care
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Uricariu, Florin Iaru. La 5 septembrie 1968 lui Mihail Steriade i se aduc elogii din partea președintelui celei de-a VIII-a Bienale Internaționale de Poezie de la Knokke-le-Zoute (Belgia), pentru numărul 4 al revistei, conceput special în vederea prestigioasei manifestări, ca un omagiu adresat poeților lumii de poeții români. Era pentru prima oară când într-o revistă apărută în Belgia se publicau versuri originale sau traduceri în limba română. S.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287676_a_289005]
-
pe Tommaso și îi surâse complice și cu bucurie, iar acesta simți în adâncul inimii un fior ce-l însenină, primenindu-l de acea ieșire furibundă de acum câteva clipe. De ce venise Baronul de-atât de departe să-i aducă omagiul său lui Telsio? Oare din ce motive o făcuse? Sicriul din lemn prețios și lucrat de meșterii din Bisignano trona pe năsălie, având la cele patru colțuri lumânări enorme aprinse în candelabre masive de bronz sculptat. La sfârșitul liturghiei, tăcerea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Dominicanilor: acel tânăr confrate, acel Tommaso Campanella, cutezase să întrerupă ritualul de omagiere funebră și lipise de draperia catafalcului un pergament pe care erau așternute versuri în latină. Ceva scandalos: care era noima acelui gest? O sfidare a autorității, un omagiu căruia nu-i socotise urmările negative și care se puteau răsfrânge asupra Ordinului Dominicanilor și a lui Tommaso însuși? Sau cu totul altceva? Starețul se răsti la el, în timp ce mulți se amuzau sau se minunau: Frà Tommaso, este o gafă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
toată tevatura și stai pe pietroiul ăla ca un huhurez, așteptând să-ți vină o idee cu care să-l înfrunți pe Stareț. Te simți cumva vinovat? Cine, eu? Departe de mine așa ceva. Vină pentru ce? Era vorba de un omagiu, doar de un omagiu adus unui mare om. Ei toți pot să se închine, să se plece, să se roage și să rostească vorbe de laudă la sicriul lui Telesio, pe când eu nu-i pot dedica niște versuri? Dacă ai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pe pietroiul ăla ca un huhurez, așteptând să-ți vină o idee cu care să-l înfrunți pe Stareț. Te simți cumva vinovat? Cine, eu? Departe de mine așa ceva. Vină pentru ce? Era vorba de un omagiu, doar de un omagiu adus unui mare om. Ei toți pot să se închine, să se plece, să se roage și să rostească vorbe de laudă la sicriul lui Telesio, pe când eu nu-i pot dedica niște versuri? Dacă ai fi considerat că gestul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
părere 19 Cf., raportul lui Ulrik Celsing, trimisul extraordinar al Suediei pe lângă Poartă Otomană, din 3 septembrie 1774, în Veniamin Ciobanu, Noi informații documentare privind evoluția problemei orientale (sfârșitul sec. XVIII), în "Anuarul Institutului de Istorie "A.D. Xenopol"", XXXIX-XL, 2002-2003. Omagiu profesorului Dan Berindei, Iași, p. 670-672. 20 Cf., Anexă la raportul Nr. 12, din 17 iunie 1775, al lui Ulrik Celsing, în ibidem, p. 675. 21 Ibidem. "qu'on devait regarder ce traité non pas comme une paix, mais comme
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
se vinde și sufletul. (Nu neapărat: doar atunci când comerciantul se pretează la a face orice pentru a-l convinge pe cumpărător că marfa pe care i-o oferă este cu mult mai valoroasă decât este În realitate.) „Prefăcătoria este un omagiu pe care viciul Îl aduce virtuții.” (La Rochefoucauld) Cine cade În noroi, cu cât se zbate, cu atât se afundă mai mult. Cine se lasă, de exemplu, tot mai mult cuprins de invidie față de succesele celor din jur sfârșește prin
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu este să trasezi proiecte de dezvoltare, ci să le concretizezi, respectând personalitatea copilului, pentru ca astfel dezvoltarea lui să se facă pe o cale proprie, specifică firii și capacităților sale reale. Μ Cât respect de sine, atâta moralitate. Μ Adevăratul omagiu pe care un discipol Îl poate aduce maestrului său este de a nu-și exprima respectul față de acesta doar prin dorința de a-l imita, ci și prin Îndrăzneala de a-l provoca. Μ Omul modern este tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ce-i privește. La fel ca majoritatea celor care vorbesc despre opera acestuia, Valéry nu l-a citit, de exemplu, pe Proust. Însă, spre deosebire de mulți, acest lucru nu-l stânjenește, așa că Îl recunoaște cu un cinism calm și Își Începe omagiul către Proust În Nouvelle Revue Française din ianuarie 1923, la puțin timp după moartea scriitorului, În termenii următori: Deși cunosc abia un singur volum din marea operă a lui Proust și deși arta Însăși a romancierului e aproape de neconceput pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
și a dus-o pe culmile gloriei; eu nu am făcut altceva decât să o Întrevăd, cu mulți ani În urmă. Nu pot propune aici decât o opinie fără forță și aproape nedemnă de a fi scrisă. E doar un omagiu, o floare trecătoare pe un mormânt care va dăinui. Dacă nu Îi imputăm lui Valéry cinismul și dacă ținem În schimb cont de sinceritatea sa, trebuie să recunoaștem că cele câteva pagini despre Proust care urmează acestei introduceri nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
puțină viață În cuvintele noastre. Dacă va dori să supraviețuiască În amintire sau Într-un text, Anatole France va trebui să găsească pe altcineva decât pe Valéry, care se străduiește pe Întreg parcursul intervenției sale să nu Îi aducă nici un omagiu. Într-adevăr, discursul lui Valéry constă Într-un șir interminabil de perfidii la adresa predecesorului său, urmând principiul reiterat al complimentului ambiguu: Publicul i-a purtat o recunoștință infinită ilustrului meu predecesor pentru faptul de a-i fi dat senzația unei
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
plăcerea fără să ne ostenim, că Înțelegem fără să fim atenți, că ne bucurăm de spectacol fără să plătim? Binecuvântați fie scriitorii care ne scutesc de povara gândirii și care plăsmuiesc cu ușurință o aparență luminoasă pentru complexitatea lucrurilor!. Dacă omagiul lui Valéry pentru France e o acumulare de răutăți, textul e cu atât mai sever cu cât rămâne În sfera vagului, ca și cum Valéry ar ține să dea impresia că s-a ferit cu grijă să-l citească pe Anatole France
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
are grijă nu doar să nu-l citeze niciodată și să nu-i evoce opera, ci să nu-i menționeze nici măcar numele, ca și cum simpla sa desemnare ar putea să-l antreneze În procesul identic al pierderii de sine. * Problema acestor „omagii” aduse lui Proust și lui Anatole France este că sfârșesc prin a arunca Îndoială asupra tuturor celorlalte texte pe care Valéry le consacră scriitorilor, Îndemnându-ne să ne Întrebăm dacă i-a citit sau dacă cel puțin i-a răsfoit
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cât de cât. Din momentul În care Valéry recunoaște că citește puțin și că nu se abține totuși de la a-și exprima părerea, cea mai neînsemnată dintre afirmațiile sale critice, oricât de banală, devine suspectă. Din acest punct de vedere, omagiul adus celui de-al treilea nume mare al literelor din prima jumătate a secolului XX, Bergson, nu reușește să ne Înlăture neliniștile. Textul, intitulat „Discurs despre Bergson”, provine de fapt dintr-o conferință ținută la Academia franceză În ianuarie 1941
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]