5,724 matches
-
care nu mai era înțeleasă și primită de noile generațiuni. Învățământul public rodise prea mulți oameni străini de pătura privilegiaților cari se împuținau văzând cu ochii, așa că nu numai o schimbare de guvern se prevedea, dar se simțea că altă pătură socială se așază la suprafață. Cu toate acestea nu în alegerile din 1875 trebuia să se facă schimbare, alegerile din 1875 erau sortite să fie numai semnalul. Era întâiul asalt respins de puterea guvernului oligarhic, dar asalt destul de puternic pentru ca
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a sunat alarma. Ne-am îmbrăcat fără să ne ștergem, cît am putut mai repede. Comandantul ne aștepta cu cronometrul în mînă. Abia ne-am aliniat și am fost trimiși să ne luăm fiecare ranița, lopata, arma, cartușiera, bidonul, o pătură în bandulieră etc. După cîteva minute am pornit - cu cîntec! - către Corbu de Sus, un sat aflat la o distanță de peste 10 km. Era tocmai în dricul amiezii. Bonetele nu ne protejau decît foarte puțin capetele, iar rubăștile - pe care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai tare, genunchii, trece prin ochiurile ciorapilor și-mi îngheață călcîiele. În aceste condiții, a sta la „masa de lucru” a devenit o tortură. Îndur, fără să mă lamentez. În sufragerie, unde-i și mai rece, Ducu învață, cu o pătură pe umeri, materiile pentru medicină: biologie, fizică, chimie. *La sfîrșitul filmului Calvarul, „dat” la televizor, un personaj repetă fraza lui Lenin: „Socialism înseamnă Puterea Sovietelor plus electrificarea”. Și imediat s-a stins lumina! Am rămas doar cu „Puterea Sovietelor”! După ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de vorbă. Deoarece nu mă grăbeam, l-am ascultat. Era într-o viguroasă dispoziție critică și aproape exaltat de amintirea propriilor acte curajoase din trecut. N-am reținut totul, deși merita. A optat să fie activist, ca să nu ajungă în „pătura prăfuită a intelectualilor”. Dar, bagă el seama retrospectiv, „în timp ce noi duceam muncă politică, fiii popilor, ai doctorilor etc. Învățau la facultate, și azi ne conduc”! Mi-a descris cîțiva activiști din epoca formării sale, exemple de prostie, ipocrizie și șmecherie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ei i-am suportat, în schimb pe „turnători” i-am privit mereu cu dispreț. E una din multele atitudini cu care m-a deprins liceul militar, unde pîrîcioșii primeau ce meritau: o bătaie bună, bazată pe un atac-surpriză, nocturn, cu pătura-n cap. Succesorii lor maturi, „turnătorii”, sînt abominabili prin excesul de zel și prin meschinărie. Întotdeauna, între răul pe care-l fac și plata pe care o primesc e, cred, o mare disproporție. „Iudele” își vînd victimele pe (aproape) nimic
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Încă nu e luată În atenție. Deocamdată atât și o caldă Îmbrățișare, M. Niculăiasa 9 C.P. ilustrată color: (Vatra-Dornei), 8.XI.1986 Vatra Dornei Prietenești salutări și doruri de sănătate din frumoasa stațiune unde s-a și prezentat iarna cu pătura albă de zăpada! Pentru soție nu trimit fișă216. S-ar repeta fișa mea. E suficientă fotografia 217. Pe o c.p. rog pe prietenul Eugen să-mi comunice unde anume găsesc datele biografice privitoare pe Oscar Pursch. Stau aici până la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
comentată, explicată, interpretată de redactorii dvs. de specialitate și doresc să vă asigur că aceasta reprezintă singura posibilitate a cetățenilor RSR de a fi informați asupra realităților economico-politico sociale ale țării. Cercul ascultătorilor dvs. este din ce în ce mai mare și cuprinde toate păturile sociale ale populației. Cred că astăzi nu mai există cetățean al republicii care să creadă în informațiile difuzate de mass-mediile românești. (Un român, București, [iarna] 1979-1980, difuzată la 13 ianuarie 1980) Un alt ascultător nu pregetă, de altfel, să-i
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
persecutați, batjocoriți de către acești agenți ai Securității, puși în posturi de șefi de restaurante sau hoteluri. Oamenii se feresc să intre în restaurante de frică: se duc la bombe mici sau acasă. Hotelurile și restaurantele merg în pierdere, iar noi, pătura de jos, luăm 1.100 1.300 de lei pe lună, din care ni se opresc câte 250 300 de lei spărturi, deși acestea se recuperează din procentul de 10% sau 12% pe care îl adaugă la nota de plată
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
deseori comentată, explicată, interpretată de redactorii dvs. de specialitate și doresc să vă asigur că aceasta reprezintă singura posibilitate a cetățenilor RSR de a fi informați asupra realităților economico-politico-sociale ale țării. Cercul ascultătorilor dvs. este din ce în ce mai mare și cuprinde toate păturile sociale ale populației. Cred că astăzi nu mai există cetățean al republicii care să creadă în informațiile difuzate de mass-mediile românești. Apoi, nu trebuie uitat că 90% din cuprinsul acestor informații se referă în primul rând la activitatea șefului statului
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
un nebun sau de la un om de rea credință. Nu, domnule președinte, am trecut prin mai multe filiere prin viață, de la opincă până la posturi destul de importante, cunosc sufletul poporului, al fiecărui individ cu care stau de vorbă, cunosc părerile fiecărei pături sociale. Acesta este adevărul obiectiv. Nu credeți ce vi se servește pe tavă de către lingușitorii din jurul dvs. Credeți, domnule președinte, că, cu ocazia atâtor vizite pe care le faceți în țară elevii, studenții, muncitorii ies și se așază de-a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
radio Europa Liberă este foarte cunoscut și apreciat în România de un număr foarte mare de ascultători pentru aprecierea justă a evenimentelor internaționale, cât și a celor din țara noastră. Emisiunile postului de radio Europa Liberă sunt ascultate de toate păturile sociale, de la țărani, muncitori și intelectuali, până la cei din conducerea țării. în data de 10 februarie ați citit o scrisoare a doamnei Maria Lüginbühl. Doamna respectivă scria că este originară din România, că e căsătorită cu un inginer și că
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
domină majoritatea necăjită de 90%, cu perfidie și forță. Minciuna a ajuns la loc de onoare. în multe privințe trăim ca în Africa de Sud, pe care o criticăm. Avem un tipic apartheid comunist, aplicat în sistemul comunist de organizarea claselor, a păturilor, a tagmelor, a clanurilor, a castelor. Românul societății comuniste este apatic, fără speranță de mai bine. De aceea își ia lumea în cap și pleacă, unde s-o putea, numai să scape. Starea de spirit a populației a devenit dramatică
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
valorilor, operă la care v-ați adus o mare contribuție, ați reușit să faceți din România o țară de muncitori și de țărani așa cum se exprima un bun poet maghiar. Iar acum, dvs. veniți să loviți în drepturile acestei noi pături sociale prin legile pe care le fabricați. Încet, încet mă tem să nu rămâneți prea singur. Ceea ce există în estul Europei, sistemele totalitare care interzic dreptul omului la o existență demnă, care îl obligă să trăiască în întuneric, supus și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
complacă în a aplauda himericele succese ale domnului Ceaușescu, preocupat numai de persoana sa și de jocul de culise prin care să-și introducă în viața politică a țării, în funcții înalte, cât mai multe rude. Se creează astfel o pătură de emigranți interni pe care statul comunist dorește să-i vândă. Ce altceva mai reprezintă sumele ce li se cer acestora, decât un fel de vânzare de oameni? Diplomele lor au devenit indulgențe papale, indulgențe ce se vindeau în Evul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ei. Fie-le țărâna ușoară. Un contribuabil, februarie 1984, difuzată la 1 aprilie 1984 Domnule director, în atât de răvășita onomastică socialistă multilateral dezvoltată a mai apărut un termen, vrând, parcă, să caracterizeze o nouă clasă ori poate numai o pătură socială: răzleții. Cine sunt și ce vor ei, acești răzleți? Pot fi chiaburi? Țărani ajunși sau doar scăpătați? Se leagă numele lor de origine sau de altceva? Răzleții nu pot fi definiți în raport cu o apartenență socială și de una geografică
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
prin efortul continuu de punere în valoare a calităților sale înnăscute, pentru a surclasa elementele alogene. Deci, concurență loială nu persecuție. O schimbare completă de optică și strategie în lupta de afirmare a elementului românesc. Era preocupat în special de pătura țărănească, unde sufletul neamului se păstrase neîntinat de toate ideile moderne, bizare și rămasă pe linia bunului simț și a omeniei țăranului român, pe care îl înțelegea prea bine provenind el însuși din același mediu. Într-un fel, evoluția tânărului
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și nu a căzut în picioare, ci pe o parte accidentându se grav și pierzându-și cunoștința. Cu o căruța a fost transportat la Cacova. Aici, un sergent mai omenos l-a luat în primire, l-a întins pe o pătură și chiar i-a dat un ceai cald, vorbindu-i blând și împiedicându-i pe țărani să-l mai înjure. în spital la Oravița Cu o ambulanță l-au dus de la Cacova la Oravița, la Legiunea de Jandarmi. A venit
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
sau mai curând cu un corp de trupă credincios, s-ar fi putut răsturna regimul lui Carol al II lea. Comportarea evreilor din Basarabia și Bucovina, cu ocazia încercărilor grele prin care trecea țara, a produs o profundă indignare în pătura largă a poporului românesc. Câtva timp s-a discutat acest fapt într-un stil patriotic, dar au trecut câteve săptămâni de atunci și totul a fost dat uitării, iar oamenii au început din nou să-și continue preocupările obișnuite și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ardelenești au adus pacea și ordinea în provincia noastră românească și odată cu ea și steagul nostru ca simbol al reîntregirii românești de pretutindeni. Am citit această scrisoare cu răsuflarea reținută. Din ea picurau lacrimile neamului nostru, curat și sănătos în păturile lui populare, de acolo de unde se trăgea și lon Cătană și unde milioane credeau și reacționau la fel în fața încercărilor prin care trecea poporul român. Am putut și de data aceasta să constat câtă deosebire există între oameni de talia
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
-i vedeam, în întunericul de nepătruns, se zbăteau în ținetă și apoi ieșeau în cameră, plimbându-se și scuturându-se de mizerie și răspândind un miros îngrozitor de fecale. În spatele unei uși de scândură era o saltea de paie și o pătură cazonă pe care puteam să dorm. Mâncarea venea tot la trei zile. Dimineața se da o jumătate de gamelă de apă sărată. Altceva nimic. În ziua a treia o bucată de turtoi. Cu toate acestea foame nu-mi era; de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
bucată de turtoi. Cu toate acestea foame nu-mi era; de trecerea timpului nu aveam cum să-mi dau seama, căci la mine în celulă era numai noapte. Uneori, când dormeam mă vizita câte un șobolan rău mirositor. Îmi trăgeam pătura pe cap căci deși erau fricoși, îi știam că sunt mari amatori să muște din urechile sau vârful nasului bietului deținut izolat. Astfel somnul îmi era întrerupt de plimbarea pe pătură a câte unui astfel de musafir scârbos, pe care
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mă vizita câte un șobolan rău mirositor. Îmi trăgeam pătura pe cap căci deși erau fricoși, îi știam că sunt mari amatori să muște din urechile sau vârful nasului bietului deținut izolat. Astfel somnul îmi era întrerupt de plimbarea pe pătură a câte unui astfel de musafir scârbos, pe care îl simțeam după miros și îl alungam. A fost o perioadă de coșmar, care oricât aș încerca nu o pot descrie, pentru a fi înțeles de cineva, care nu a trăit
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
din gardieni. El gândea că odată și odată acești oameni simpli vor putea depune mărturie de cele auzite. Dar în loc de aceste mărturii îndepărtate, ei l-au raportat imediat superiorilor lor. Astfel, l-au scos pe Voinea din celula 6, cu pătura în cap și l-au condus ca pe o vită de căpăstru într-o cameră mare și întunecoasă. Camera era cufundată într-un semiîntuneric cu o lumină difuză generată de niște beculețe albastre, care se proiectau pe un perete unde
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
după ce au intrat cu toții în celulă, a deschis vizeta și i s-a adresat lui Voinea în stilul lui: O să-mi plătești tu asta, „banditule”! După câteva zile locotenentul deschide vizeta și îl cheamă la ușă, i-a pus o pătură în cap, târându-l spre un alt loc de executare a corecției, care vroia să i-o dea, ca să se răzbune de ce îi făcuse. L-a tras pe niște trepte, în sus, până a ajuns la o ușă, care se
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
o dea, ca să se răzbune de ce îi făcuse. L-a tras pe niște trepte, în sus, până a ajuns la o ușă, care se deschise cu un scârțâit lugubru. în interiorul camerei era numai namila de Ștefan, care când îi luă pătura de pe cap, îi puse o lanternă în ochi și îi trânti un pumn în față, care îl doborâ la pământ pe Tavi. îl lovi cu picioarele să se scoale, urlând la el: „Scoală-te banditule, criminalule!” Voinea se făcuse cocoloș
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]